Da! Aparent pentru autoritatile locale din multe din urbele noastre aceasta masura extrema e rezolvarea problemei cainilor comunitari. De ce? Pentru ca dumnealor nu au solutii si nici nu se straduiesc sa gaseasca unele, pentru ca e mai simplu astfel, sa omori niste animale fara aparare, care deh oricum nu folosesc nimanui. Din fericire mai exista o parte, destul de mica, din societatea civila care e vigilenta si are puterea de a se opune acestei hotarari. Iar asta nu convine comoditatii autoritatilor, ba mai mult ONG-urile indraznesc sa ceara socoteala si pentru sumele enorme de bani veniti din vest pentru proiecte de sterilizare si construire de adaposturi pentru aceste animale. Si cum banii sunt bine camuflati in vile, masini de lux si afaceri, mai rar in padocuri si sterilizari, nu e convenabil pentru dumnealor sa iasa la iveala asta. Asa ca hai sa ne opunem Legii Marinescu, ca doar suntem multi si puternici in fata javrelor amarate. Mai mult e vreme de criza si banii care mai vin in continuare din strainatate (mai putin ce-I drept pentru ca nu mai au incredere in noi ca ii cheltuim cum trebuie), ar trebui sa rotunjeasca in continuare conturile si burtile dumnealor.
Si cum Romania in continuare e o tara animalofoba, nu e nevoie decat de putina manipulare a maselor pentru ca toata lumea sa fie incantat de aceasta masura extrema (cunoastem cu totii lipsa de respect si cruzimea romanului fata de animale, in general). Si uite asa toata lumea e fericita: populatia e incantata ca au guvernanti care iau masuri in favoarea lor, iar conducatorii stau in continuare comozi pe banii strainilor “fraieri” si iubitori de animale. Este oare nevoie de o astfel de lege intr-o tara care oricum dizgratiaza animalele? In loc sa incercam sa civilizam lumea, sa le insuflam respectul si iubirea fata de fiinte “inferioare” noua (oare?), asa cum se face si s-a facut in majoritatea tarilor lumii civilizate (la care cu totii tindem, dar daca se poate fara sa miscam ceva la mentalitate). E rusinos si din acest punct de vedere suntem din nou pleava Europei. Nu ne pasa de nimic (mediu, animale, categorii de oameni defavorizati sau diferiti de noi), ci doar de noi insine, un egoism bolnav care ne plaseaza unde suntem acum (la coada lumii civilizate) si care ne tintuieste aici. Pana nu vom renunta la acesta nu vom putea evolua ca natiune.
Dar nu vreau sa tin lectie de morala, pentru ca ma indepartez de la subiect. Pe de alta parte cetatenii au si ei dreptatea lor si dreptul de a fi imporiva cainilor vagabonzi. Nu se simt in siguranta in orasul si in apropierea locuintei lor. Vor ca odraslele lor sa se intoarca teferi de la scoala si sa nu mai stea cu inima in san de fiecare data. La agresivitate raspund cu agresivitate, impulsionati de un instinct animalic, firesc, la fel ca si cel al cainilor, care la randul lor se simt amenintati de apropierea noastra. Dar in schimb noi ne pretindem “fiinta suprema” si ar trebuie sa avem mai mult discernamant ca ei, si sa fim noi cei care facem ceva pentru ca aceasta relatie om-caine, veche de 30000 de ani, sa functioneze in continuare. Solutii exista insa trebuie instituite cat mai devreme si avut rabdare ca sa apara si rezultatele scontate.
Acesti caini “comunitari” cum ii numim nu sunt fara stapan, sunt ai nostri, ai COMUNITATII si trebuie sa ne ingrijim de soarta lor. Pentru ca au ajuns in aceasta situatie tot din cauza noastra. Nu cred ca ii e strain nimanui abandonul in strada al cainilor care fie bolnavi, fie ca isi cereau portia lor minima de hrana sau alte mii de motive invocate, nu au mai fost demni de a avea un stapan. Cel mai simplu a fost sa-i aruncam in strada, sa-i ignoram, crezand ca astfel am rezolvat problema. Nu ne sunt straine nici imaginile cu caini adusi de la tara in masini incarcate doldora si debarcati la marginea oraselor pentru ca “acolo gasesc ei ceva de mancare ca orasul e mare”. Pedeapsa asta venea pentru ca patrupedul a indraznit sa-si apere curtea cu strasnicie si a muscat vreun musafir, sau a atentat la bunastarea celorlalte animale din curte (probabil de foame) sau pur si simplu pentru ca lipsa de educatie sau educatia defectuoasa din partea stapanului s-a intors impotriva lui. In ani la rand caine abandonat peste caine abandonat, inmultirile (in fapt instinct natural) si mai ales ignoranta societatii, au facut ca in ultimii ani sa explodeze numarul cainilor de pe strazi si sa ne trezim dintr-o data ca “Avem o problema!!”. O problema pe care ne-o meritam si la care macar acum in ceasul al doisprezecelea ar trebui sa ii gasim o solutie corecta pentru ambele parti.
Ce se poate face? Sterilizarea e solutia cea mai accesibila si mai umana. Nu rezolva problema peste noapte, dar e piatra de temelie a reducerii cainilor de pe strazi in urmatorii 5-6 ani. Fara alti caini care sa mai apara in strada, numarul lor se va reduce progresiv de la an la an, prin selectie naturala, cainii batrani vor muri, insa nu vor mai veni altii tineri si apti de monta din urma. In plus un caine sterilizat e si un caine mai putin agresiv si mai sociabil, care nu va mai fi “turbat” in perioadele de reproducere deoarece instinctele sexuale i-au fost suprimate. Nu vor mai parea conflictele intre masculi care agitau intreaga haita si de unde victima cadea trecatorul aflat in apropiere. E cea mai buna solutie si trebuie sa o acceptam, la fel cum au facut si celelalte tari. Legea Marinescu (blocata de 2 ani in Camera deputatilor, stim noi de ce) mai spune ca trebuie infiintate in fiecare localitate adaposturi pentru aceste animale fara stapan, sub finantarea autoritatilor locale si sub obladuirea ONG-urilor de profil. Caini vor fi castrati, vaccinati si tinuti aici o perioada, oricine putand veni sa adopte un catel din acest loc. Dupa 7 zile caini vor fi returnati in zonele din care au fost ridicati si dati in ingrijirea iubitorilor de animale din zona, care isi vor lua angajamentul sa ii hranesca. Nimic complicat, oricum si in momentul de fata acestii caini, de la blocuri, sunt hraniti si ingrijiti de persoanele cu suflet mare, pensionarii care isi pot rupe 10 lei din pensia si asa mica, pentru a hrani acesti caini. Cu atat mai mult daca va fi cineva care isi asuma raspunderea pentru ei, vom putea trai in pace cu ei, chiar daca inca mai stau in strada, pentru cat or mai fi avand ei de trait.
Cainii sterilizati, cu agresivitate diminuata si hraniti, nu vor mai ataca oamenii, decat daca sunt amenintati. Trebuie sa invatam sa nu ii mai agresam, sa le adresam o vorba buna in loc de pietre si urlete si de ce nu ceva de mancare. La agresivitate ei raspund cu agresivitate, iar de cele mai multe ori omul are de suferit si tot el se victimizeaza. Eu personal nu am fost niciodata muscat de un caine, desi s-a intamplat de multe ori sa-i intalnesc in cale sau sa ma latre. Mi-am vazut de drumul meu, i-am ocolit daca era cazul si astfel fiecare am scapat teafar din aceasta intalnire. Sunt curios din cei care ajung cu muscaturi la spital, cati au patit-o pentru ca si-au vazut de drum si au ignorat cainele? E mai simplu sa declari ca te-a muscat maidanezul si astfel scapi de platit vaccinul.
O alta solutie este adoptia. Nu suntem obisnuiti cu aceasta procedura nici cand vine vorba de copii, daramite de caini. E rusinos ca patrupedele noastre ajung mai multe in occident la familii care le adopta, decat in sufletele noastre. Trebuie sa incetam sa consideram cainele maidanez “out of fashion” si inferior celui de rasa. Ni se pare ca suntem mai apreciati daca avem un caine de rasa in lesa decat unul de rasa comuna. La fel ca si in cazul masinilor, Dacia nu e “trendy” in schimb SUV-ul da mai bine la vecini. Dar din nou intram in alte subiecte spinoase. Adoptati! Nici nu va imaginati cata dragoste si veneratie veti primi din partea unui astfel de catel. Dumneavoastra veti fi cel castigat la final.
Solutii exista fratilor, insa trebuie puse in aplicare, iar asta cat mai devreme. Doar autoritatile pot face asta, faceti presiune asupra lor si nu asupra bietilor caini. Aveti rabdare si in cativa ani nu va va mai fi teama sa iesiti afara. Imbunatatiti-va mentalitatea si acceptati aceste animale, stim cu totii ca sunt “CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI”. Si noi trebuie sa fim al lor!
Si cum Romania in continuare e o tara animalofoba, nu e nevoie decat de putina manipulare a maselor pentru ca toata lumea sa fie incantat de aceasta masura extrema (cunoastem cu totii lipsa de respect si cruzimea romanului fata de animale, in general). Si uite asa toata lumea e fericita: populatia e incantata ca au guvernanti care iau masuri in favoarea lor, iar conducatorii stau in continuare comozi pe banii strainilor “fraieri” si iubitori de animale. Este oare nevoie de o astfel de lege intr-o tara care oricum dizgratiaza animalele? In loc sa incercam sa civilizam lumea, sa le insuflam respectul si iubirea fata de fiinte “inferioare” noua (oare?), asa cum se face si s-a facut in majoritatea tarilor lumii civilizate (la care cu totii tindem, dar daca se poate fara sa miscam ceva la mentalitate). E rusinos si din acest punct de vedere suntem din nou pleava Europei. Nu ne pasa de nimic (mediu, animale, categorii de oameni defavorizati sau diferiti de noi), ci doar de noi insine, un egoism bolnav care ne plaseaza unde suntem acum (la coada lumii civilizate) si care ne tintuieste aici. Pana nu vom renunta la acesta nu vom putea evolua ca natiune.
Dar nu vreau sa tin lectie de morala, pentru ca ma indepartez de la subiect. Pe de alta parte cetatenii au si ei dreptatea lor si dreptul de a fi imporiva cainilor vagabonzi. Nu se simt in siguranta in orasul si in apropierea locuintei lor. Vor ca odraslele lor sa se intoarca teferi de la scoala si sa nu mai stea cu inima in san de fiecare data. La agresivitate raspund cu agresivitate, impulsionati de un instinct animalic, firesc, la fel ca si cel al cainilor, care la randul lor se simt amenintati de apropierea noastra. Dar in schimb noi ne pretindem “fiinta suprema” si ar trebuie sa avem mai mult discernamant ca ei, si sa fim noi cei care facem ceva pentru ca aceasta relatie om-caine, veche de 30000 de ani, sa functioneze in continuare. Solutii exista insa trebuie instituite cat mai devreme si avut rabdare ca sa apara si rezultatele scontate.
Acesti caini “comunitari” cum ii numim nu sunt fara stapan, sunt ai nostri, ai COMUNITATII si trebuie sa ne ingrijim de soarta lor. Pentru ca au ajuns in aceasta situatie tot din cauza noastra. Nu cred ca ii e strain nimanui abandonul in strada al cainilor care fie bolnavi, fie ca isi cereau portia lor minima de hrana sau alte mii de motive invocate, nu au mai fost demni de a avea un stapan. Cel mai simplu a fost sa-i aruncam in strada, sa-i ignoram, crezand ca astfel am rezolvat problema. Nu ne sunt straine nici imaginile cu caini adusi de la tara in masini incarcate doldora si debarcati la marginea oraselor pentru ca “acolo gasesc ei ceva de mancare ca orasul e mare”. Pedeapsa asta venea pentru ca patrupedul a indraznit sa-si apere curtea cu strasnicie si a muscat vreun musafir, sau a atentat la bunastarea celorlalte animale din curte (probabil de foame) sau pur si simplu pentru ca lipsa de educatie sau educatia defectuoasa din partea stapanului s-a intors impotriva lui. In ani la rand caine abandonat peste caine abandonat, inmultirile (in fapt instinct natural) si mai ales ignoranta societatii, au facut ca in ultimii ani sa explodeze numarul cainilor de pe strazi si sa ne trezim dintr-o data ca “Avem o problema!!”. O problema pe care ne-o meritam si la care macar acum in ceasul al doisprezecelea ar trebui sa ii gasim o solutie corecta pentru ambele parti.
Ce se poate face? Sterilizarea e solutia cea mai accesibila si mai umana. Nu rezolva problema peste noapte, dar e piatra de temelie a reducerii cainilor de pe strazi in urmatorii 5-6 ani. Fara alti caini care sa mai apara in strada, numarul lor se va reduce progresiv de la an la an, prin selectie naturala, cainii batrani vor muri, insa nu vor mai veni altii tineri si apti de monta din urma. In plus un caine sterilizat e si un caine mai putin agresiv si mai sociabil, care nu va mai fi “turbat” in perioadele de reproducere deoarece instinctele sexuale i-au fost suprimate. Nu vor mai parea conflictele intre masculi care agitau intreaga haita si de unde victima cadea trecatorul aflat in apropiere. E cea mai buna solutie si trebuie sa o acceptam, la fel cum au facut si celelalte tari. Legea Marinescu (blocata de 2 ani in Camera deputatilor, stim noi de ce) mai spune ca trebuie infiintate in fiecare localitate adaposturi pentru aceste animale fara stapan, sub finantarea autoritatilor locale si sub obladuirea ONG-urilor de profil. Caini vor fi castrati, vaccinati si tinuti aici o perioada, oricine putand veni sa adopte un catel din acest loc. Dupa 7 zile caini vor fi returnati in zonele din care au fost ridicati si dati in ingrijirea iubitorilor de animale din zona, care isi vor lua angajamentul sa ii hranesca. Nimic complicat, oricum si in momentul de fata acestii caini, de la blocuri, sunt hraniti si ingrijiti de persoanele cu suflet mare, pensionarii care isi pot rupe 10 lei din pensia si asa mica, pentru a hrani acesti caini. Cu atat mai mult daca va fi cineva care isi asuma raspunderea pentru ei, vom putea trai in pace cu ei, chiar daca inca mai stau in strada, pentru cat or mai fi avand ei de trait.
Cainii sterilizati, cu agresivitate diminuata si hraniti, nu vor mai ataca oamenii, decat daca sunt amenintati. Trebuie sa invatam sa nu ii mai agresam, sa le adresam o vorba buna in loc de pietre si urlete si de ce nu ceva de mancare. La agresivitate ei raspund cu agresivitate, iar de cele mai multe ori omul are de suferit si tot el se victimizeaza. Eu personal nu am fost niciodata muscat de un caine, desi s-a intamplat de multe ori sa-i intalnesc in cale sau sa ma latre. Mi-am vazut de drumul meu, i-am ocolit daca era cazul si astfel fiecare am scapat teafar din aceasta intalnire. Sunt curios din cei care ajung cu muscaturi la spital, cati au patit-o pentru ca si-au vazut de drum si au ignorat cainele? E mai simplu sa declari ca te-a muscat maidanezul si astfel scapi de platit vaccinul.
O alta solutie este adoptia. Nu suntem obisnuiti cu aceasta procedura nici cand vine vorba de copii, daramite de caini. E rusinos ca patrupedele noastre ajung mai multe in occident la familii care le adopta, decat in sufletele noastre. Trebuie sa incetam sa consideram cainele maidanez “out of fashion” si inferior celui de rasa. Ni se pare ca suntem mai apreciati daca avem un caine de rasa in lesa decat unul de rasa comuna. La fel ca si in cazul masinilor, Dacia nu e “trendy” in schimb SUV-ul da mai bine la vecini. Dar din nou intram in alte subiecte spinoase. Adoptati! Nici nu va imaginati cata dragoste si veneratie veti primi din partea unui astfel de catel. Dumneavoastra veti fi cel castigat la final.
Solutii exista fratilor, insa trebuie puse in aplicare, iar asta cat mai devreme. Doar autoritatile pot face asta, faceti presiune asupra lor si nu asupra bietilor caini. Aveti rabdare si in cativa ani nu va va mai fi teama sa iesiti afara. Imbunatatiti-va mentalitatea si acceptati aceste animale, stim cu totii ca sunt “CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI”. Si noi trebuie sa fim al lor!
