Lumea animalelor fericite

Cainele si transportul cu trenul!

2012-02-02T15:04:00.002+02:00

Calatoria cu trenul va fi o experienta placuta atat pentru stapan cat si pentru animal daca se iau toate masurile de siguranta necesare. Cainele trebuie sa se simta in siguranta, iar ceilalti calatori sa nu fie deranjati de prezenta lui. sa nu uitam si faptul ca trebuie respectat regulamentul CFR privitor la calatoria cu cainele.

Prevederi CFR

Conform http://www.cfrcalatori.ro/215, este permisa calatoria cu trenul in vagoanele de calatori a cainilor insotiti, daca acestia poseda botnita si lesa si daca nici un calator nu protesteaza. Insotitorul are obligatia sa pastreze curatenia si sa se asigure ca animalul nu produce vreo dauna sau nu ii deranjeaza pe ceilalti calatori (latrat, marait, sarit).

Cainii de talie mica, care sunt tinuti in brate sau cei transportati in custi, nu vor plati bilet de calatorie. Pentru un caine tinut liber pe podeaua vagonului se va plati un bilet in valoare de 50% din tariful standard pentru aceea ruta.

Controlorul sau alte organe autorizate va pot solicita sa prezentati carnetul de sanatate, pentru a verifica daca animalul este sanatos. De aceea nu uitati carnetul acasa!
Citeste mai multe despre transportul cu trenul al cainelui pe zooland.ro
.

Canibalismul la rozatoare

2012-02-01T15:12:00.003+02:00

De ce isi mananca mama nou-nascutii?!

Canibalismul este o practica impotriva legilor firii, dezgustatoare, care oripileaza pe oricine. Insa este destul de comuna in randul animalelor. Antropologii sunt de parere ca si omul se deda la consumarea semenilor, pana cand s-a produs domesticirea animalelor. Mituri despre existenta unor triburi de canibali in padurile tropicale inca mai circula. Insa nu canibalismul uman face subiectul acestui articol. In randul animalelor domestice foarte putine specii recurg la canibalism. Vreau sa cred ca majoritatea animalelor s-au emancipat deodata cu noi. Totusi aceasta practica este des intalnita in cazul rozatoarelor, in special al celor care nasc puii golasi: iepu
ri, hamsteri, soareci, sobolani etc. Foarte rar putem vorbi despre canibalism in cazul porcusorului de Guineea, ai carui puii devin independenti la cateva ore dupa nastere.

Nu se cunoaste exact mecanismul psihologic care determina mama sa isi devoreze puii abia nascuti. Rozatoarele, in general, sunt recunoscute a fi mama extrem de devotate. Specialistii considera ca prima cauza pentru care proaspata mamica isi consuma puii este protectia lor. Da, poate suna socant insa acesta este cel mai viabil motiv. In mediul natural, iepuroaica sau hamsterita preferau sa isi omoare ele puii, decat ca acestia sa ajunga in falcile pradatorului care le ameninta cuibul. O mama ce se simte amenintata cu siguranta va recurge la acest gest. Acest fapt se aplica si in cazul rozatoarelor de companie. Daca o mama proaspat fatata este expusa zgomotelor puternice, latratului cainelui in apropierea custii, activitatii umane intense in jur atunci ea va considera ca viata puilor este pusa in pericol si ii va ucide.

Rozatoarele mame pot deveni stresate atunci cand se afla in custii supra aglomerate. In cazul iepurilor se stie ca masculul nu convietuieste cu femela nici pe durata gestatiei si cu atat mai mult nici dupa nastere. Daca o iepuroaica este nevoita sa imparta spatiul cu unul sau mai multi semeni, s-ar putea sa fie daunator pentru puii ei. Hamsterii in schimb traiesc in cuplu atat pe timpul gestatiei cat si mai tarziu dupa nastere. Situatii stresante pentru mama pot aparea doar atunci cand in aceeasi cusca sunt tinuti multi hamsterii, spatiul fiind insuficient pentru toti.

In natura supra popularea este o cauza a canibalismului insa din alt motiv, decat cel insirat mai sus: insuficienta rezervelor de hrana. De multe ori puii nascuti in comunitati mari, mai ales in perioadele de seceta, erau eliminati de catre mama. Cand hrana este saraca atunci nu- si doreau guri suplimentare de hranit. Mai mult, puii consumati erau o importanta sursa de calorii pentru mama sau pentru rudele apropiate. O mama care isi mananca puii devine mai fertila, astfel poate procrea din nou si poate cu putin noroc, viitorii pui se vor naste intr-o vreme cu mai multa hrana la dispozitie.
Citeste mai multe despre canibalism la rozatoare pe zooland.ro
.

Stop rosului la caini!

2012-01-31T11:37:00.003+02:00

Mai devreme sau mai tarziu orice proprietar de caine se va confrunta cu problema rosului. Exista numeroase motive pentru care

cainii simt nevoia sa roada (dupa cum am vazut intr-un articol trecut). Un caine niciodata nu va putea fi invatat sa nu mai roada; insa este foarte usor de educat sa roada doar lucruri permise.
Preveniti!
Intotdeauna e mai usor sa previi decat sa tratezi spune o zicala. Perfect adevarat si in acest caz. Cand plecati de acasa sau chiar cand sunteti prin preajma, nu lasati la indemana cainelui niciun obiect din cele care stiti ca le prefera la ros, cum ar fi incaltaminte, haine sau orice alte obiecte casnice. Nemaivand acces la ele, nu mai are ce paguba sa faca. Tot la plecare inchideti cainele intr-o incapere sigura, unde nu are ce sa roada. Totusi avand grija sa ii lasati la dispozitie jucarii de ros. Daca cainele a fost dresat sa foloseasca cusca sau tarcul cat sunteti plecati, in inchideti acolo. Insa atentie doar pentru perioade de timp scurte. In orice conditii lasati la dispozitia cainelui jucarii de ros. De preferinta de forme si materiale diferite, cainii se plictisesc repede. Din cand in cand inlocuiti-le cu altele, iar pe cele precedente ascundeti-le si i-le dati peste ceva timp, cand i se vor parea noi. Oasele de vita sau cele speciale din comert, trecute printr-o supa cu diverse arome sunt o solutie, gustoasa, pentru a determina cainele sa roada ce trebuie.

Jucariile care pot fi umplute cu diverse bunatati sunt ideale pentru a tine ocupat cainele. Jucariile tip Kong sunt rezistente la ros si pe placul tuturor cainilor. In cazul puilor care isi schimba dintii o jucarie din material textil pusa la congelator in prealabil, ii va satisface nevoia de ros si ii va calma gingiile inflamate.

Citeste mai multe despre cum sa opresti cainele din ros pe zooland.ro
.

Rase de pisici pentru persoanele alergice

2012-01-31T11:27:00.003+02:00

Studiile arata ca aproximativ 15% din populatia lumii este alergica la pisici sau catei. Este gresit impamantenita conceptia conform careia suntem alergici la parul de pisica. De fapt reactia alergica este provocata de o proteina aflata in saliva pisicii.
Ce facem daca suntem alergic la pisici, dar totusi suntem un mare iubitor de feline?! Putem sa ne orientam spre o rasa care este hipoalergenica: „hipo”= mai putin; astfel ca nu exista o rasa de pisici non- alergenica, insa sunt mai multe rase care produc o cantitate mai mica de alergeni decat media. Alegerea unei astfel de rase de pisici, precum si respectarea unor reguli generale (pe care le vom discuta intr –un articol viitor) ofera oricui sansa de a se bucura de afectiunea unei pisici.
Alergenul raspunzator de toate reactiile nefaste este o proteina Fel D-1, care este secretata de glandele salivare, in principal, dar si de glandele sebacee, regasindu- se si in urina. In momentul in care pisica se toaleteaza, proteina foarte aderenta, se ataseaza de firul de par, respectiv piele. Desi nu suntem direct alergici la firul de par, el este cel care ne pune in contact cu alergenul. Matreata este si ea responsabila de dispersarea alergenului, proteina lipita de pielea descuamata este usor dispersata in mediul ambiant.
Studiile au relevat cateva caracteristici generale ale pisici hipoalergenice:
• Femelele sunt mai putin alergenice decat masculii;
• Masculii castrati produc mai putini alergeni decat cei activi sexual;
• Pisicile inchise la culoare sunt mai alergenice decat cele cu blana mai deschisa;
• Puii de pisica prodcu mai putini alergeni decat adultii.

Citeste in continuare care sunt rasele de pisici pentru alergici pe zooland.ro
.

Cum ajutam cainele sa castige in greutate?

2011-11-10T15:31:00.002+02:00

Un caine poate pierde in greutate dintr-o multime de motive. Problemele de sanatate, parazitii, malnutritia sau neglijarea sunt cauze frecvente ale emacierii la caini. Un caine slabeste destul de greu, insa este mult mai greu sa se ingrase.

Inainte sa va inhamati la un regim de ingrasare este bine sa descoperiti cauza care a determinat pierderea in greutate. Daca cainele bine hranit si sanatos la un moment dat incepe sa piarda progresiv din masa corporala ar trebui sa va ridice semne de intrebare cu privire la starea lui de sanatate. In acest caz consultati medicul veterinar pentru a descoperi ce este in neregula si a incepe instituirea unui tratament cat mai repede. Abia apoi dupa ce ati tratat afectiunea de fond incepeti si regimul de ingrasare. Parazitii intestinali cat si cei externi supun cainele unui stres continuu si determina scadere in greautate. Efectuati deparazitarile periodic, la timp asa cum indica medicul veterinar. Malnutritia se refera la regimul alimentar care nu resuseste sa furnizeze organismului toate principiile metabolice de care are nevoie pentru a functiona la parametri maximi. Desi aveti impresia ca va hraniti cainele regulat si el manaca destul, uneori nu este asa. Nu orice hrana din comert este suficient de bogata in proteine de calitate, grasimi, vitamine si minerale incat cainele sa fie sanatos alimentat. Si astfel un caine care desi mananca zilnic suficient poate sa slabeasca in timp. Cea mai cruda cauza a emacierii la caini este infometarea datorata neglijarii. Din pacate sunt multi stapani care uita ca patrupedul care ii slujeste cu atat credinta mai trebuie sa si manance sau chiar uita complet de el, legat sau inchis in vreun tarc fara nicio sansa de a-si procura hrana.

Inainte sa incepeti programul de castigare in greutate, evaluati cat de slab este cainele. Cu cat cainele este mai emaciat cu atat va trebui sa impartiti mesele zilnice in mai multe tainuri. Un caine foarte slab are stomacul micsorat si desi isi va dori sa manance cat mai mult nu va putea din cauza acestuia, iar voma va aparea imediat, lucru pe care nu ni-l dorim. Cel mai bine ar fi sa consultati medicul veterinar pentru a va face un program nutritional adaptat situatiei cainelui dumneavoastra.

Cainele trebuie sa se ingrase in mod sanatos si nu doar ca sa aiba kilograme mai multe. In primul rand trebuie sa isi recupereze masa musculara si abia apoi sa isi refaca straturile de grasimi. Este foarte usor sa hranim cainele cu o dieta bogata in grasimi si carbohidrati care vor determina formarea tesutului adipos, insa care nu va sustine desvoltarea muschiilor si nutritia organelor interne. Iata cateva sfaturi de care trebuie tinut cont pentru ca patrupedul dumneavoastra sa ia in greutate in mod sanatos.

1. Dupa cum spuneam dezvoltarea masei musculare este principalul obiectiv. Muschii sunt formati din proteine, si la un nivel mai mic din aminoacizi. Acestia trebuie adusi in organism prin aport alimentar, tot din proteine de origine animala pe care le contine hrana. Un deficit mare de masa musculara presupune un aport mare de proteine. Astfel prima lege a unui regim de ingrasare este administrarea unei diete bogate in proteine. Hrana uscata pentru un caine adult mediu contine 18-20% proteine, in cazul cainelui slab va trebuie sa alegem o hrana cu un procent mai mare, in jur de 30%. Astfel trecem cainele pe o hrana uscata pentru pui sau juniori, care are acest procent inalt de proteine. In plus acest tip de formula este imbogatita si cu mai multe vitamine si minerale si este mai usor digerabila si delicata cu stomacul.

Citeste mai multe despre ingrasarea cainelui pe zooland.ro
.

Toxoplasmoza si nevinovatia pisicii!

2011-11-09T15:40:00.002+02:00

In urma cu cativa ani medicii inspaimantau femeile insarcinate despre riscul major pe care il reprezinta pisica pentru evolutia sarcinii si sanantatea fatului. Mamicile gravide erau sfatuite sa renunte la pisica familiei, cel putin pe perioada sarcinii. Insa de cele mai multe ori abandonul era definitiv si multe pisici (nevinovate) se vedeau aruncate in strada de familia iubitoare in care crescusera. Cercetarile au evoluat in favoarea pisicilor care au fost declarate nevinovate de transmiterea acestei boli in mod direct. Totusi si in ziua de azi se mai intampla sa fie declarate tapi ispasitori pentru toxoplasmoza la femeile gravide in special, insa majoritatea medicilor nu mai interzic femeii insarcinate sa detina o pisica sau chiar mai multe). In continuare vom vedea ce este si cum se transmite de fapt toxoplasmoza.

Toxplasma gondii

Este agentul etiologic al acestei boli. T. gondii este un protozoar unicelular care paraziteaza aproape orice organism cu sange cald. Pe durata ciclului de dezvoltare necesita doua tipuri de gazde: intermediara si definitiva. Pisicile (salbatice sau domestice) sunt singurele gazde definitive. Asta inseamna ca doar in corpul pisicii parazitul se poate reproduce.

Ciclul de viata

Pisica ingera prada infestata. Microorganismului ii este digerat peretele capsular, iar in intestinul pisicii sunt eliberate formele infectioase. Acestea strabat peretele intestinal si se divid in tachizoiti forma mobila a parazitului. Acesti tachizoiti se pot stabili in peretele intestinului (ciclul intra-intestinal) sau pot migra in alte tesuturi (ciclul extra-intestinal). Tachizoiti din tesuturi (muschi, creier) sunt destul de rapid anihilati de imunitate si raman captati in aceste tesuturi sub forma de chisturi. In aceste chisturi se afla intr-o stare latenta, neinectioasa si poarta denumirea de bradizoiti.

Organismele ramase in peretele intestinal ajung la maturitate sexuala si elibereaza oociti, care sunt degajati in fecale. O pisica va elibera oociti doar cand este supusa la primo- infectie. Eliberarea se produce la aproximativ o saptamana de cand pisica a ingerat prada infectioasa si poate dura pana la doua saptamani. In acest rastimp imunitatea lucreaza pentru a bloca atat tachizoiti producatori de oua din peretele intestial, cat si ouale eliberate. Dupa aceasta perioada pisica nu va mai excreta prin fecale niciun T. gondii.

Oocitii eliberati in mediul ambiental nu sunt infectiosi imediat. In functie de conditiile de mediu in 1 pana la 5 zile, ei trec printr-un proces de sporulare. Doar oociti sporulati sunt patogeni pentru pisici sau celellate gazde intermediare. Sub aceasta forma ei pot supravietui mai mult de un an, chiar si sub cele mai vitrege conditii. In organismele gazdelor intermediare, inclusiv al omului, T. gondii evolueaza la fel ca mai sus, doar ca nu este capabil sa se reproduca. Si in organismele gazda se formeaza chisturi ce contine bradizoiti. De altfel aceste chisturi sunt consumate de pisica, atunci cand devoreaza o prada infectata si astfel ciclul se reia.

In afara de transmiterea digestiva, toxoplasmoza mai poate fi dobandita si trans-placentar, atunci cand femela gestanta contracteaza parazitul. Doar trachizoitii sunt capabili sa traverseze bariera placentara.

Infectia la pisica- tablou clinic

Desi un procent mare de pisici se infecteaza cu Toxoplasma gondii, foarte putine manifesta clinic boala. Semne precum pierderea apetitului, febra sau letargia pot aparea la pisicile aflate la primul contact cu parazitul si dureaza doar cateva zile pana cand imunitatea va fi luptat deja cu agentul patogen. Aceste simptome apar in general la pisicile cu o imunitate slabita, incababila sa anihileze protozoarul. Astfel grupele de risc sunt: pisicile tinere (sub 2 ani), pisicile batrane, cele care sufera de boli imunosupresoare (FIV- virusul imunodeficientei feline sau FELV- leucemia felina). La astfel de indivizi, datorita invaziei din tesuturi necombatuta de catre imunitate, pot aparea semne precum: dispneea, diareea, voma, artrita, miozita, infectii oculare, tulburari neurologice.

Citeste in continuare despre toxoplasmoza pe zooland.ro
.

Somnul de sticla- fantoma din acvariu!

2011-11-09T15:35:00.002+02:00

Cine vede pentru prima oara un astfel de peste este uimit si cucerit pe loc de aspectul ciudat al sau. Si cum sa fii?! Nu este ceva obisnuit sa vezi un peste transparent, caruia i se vad doar capul si sira spinarii si care inoata suav in carduri la mijlocul acvariului. Acesta este somnul de sticla, protagonistul articolului de fata, in care vom incerca sa va ghidam in ingrijirea acestui peste spectaculos si destul de pretentios.

Descriere

Somnul de sticla (Kryptopterus bicirrhis) face parte din familia Siluridae si a fost identificat pentru prima oara in 1934. Este originar din sud- estul Asiei: India de est, Malayezia, Tailanda, Indonezia, Sumatra etc. ca toti pesti proveniti din aceste zone, somnul de sticla necesita conditii tropicale pentru a ramane sanatosi. Sunt pesti de talie mica- medie, atingand maximum 10- 12 cm.

In acvaristica sunt foarte populari datorita aspectului fizic aparte: sunt transparenti si li se poate observa doar capul si ochii, oasele, mustatile. Cand se hranesc putem vedea cum mancarea avanseaza spre stomac si cum este digerata lent.

In acvariu

Somnul de sticla numit si pestele- fantoma, este un peste „de scoala” sau de card. Cand este tinut singur sau in grupuri foarte mici este foarte stresat, se poate imbolnavi usor si nu isi etaleaza frumusetea si comportamentul natural asa cum o face intr-o scoala mare. Tineti acest peste in grupuri de cel putin 6 indivizi, numarul ideal fiind de 10- 12 exemplare; cu cat sunt mai multi cu atat se simt mai in largul lor. Totusi evitati suprapopularea daca volumul de apa din acvariu este mic. Va este necesar un acvariu de cel putin 100 de litri pentru a putea oferi conditiile optime unui card de marime medie (10 pesti).

Pestii fantoma sunt inotatori activi si necesita mult spatiu de manevra. Spre deosebire de ceilalti reprezentanti ai familiei somnilor, ei inoata la mijlocul acvariului si nu la fund. Apreciaza acvariile bine plantate, intrucat sunt destul de timizi si uneori simt nevoia sa se ascunda. Plantele de suprafata le ofera si mai multa siguranta. Oferiti-le lumina difuza.

Somnii de sticla sunt sensibili la parametrii apei. Trebuie sa le oferiti o apa curata, bine filtratata, lipsita de nitriti si nitrati. Efectuati schimburi partiale de apa (30%) o data pe saptamana (in functie de numarul de pesti, cantitatea de hrana oferita). Temperatura medie se fie cuprinsa intre 24^o si 26^oCelsius, iar pH-ul sa fie neutru (7). Acesti parametri trebuie monitorizati periodic intrucat pestele se poate imbolnavi foarte usor daca apa nu ofera conditiile ideale. In momentul in care se imbolnavesc sau mor ei capata o culoara opaca, albicioasa.

Citeste mai multe despre somnul de sticla pe zooland.ro
.

Nasterea la caini

2011-11-08T16:28:00.004+02:00

E un moment mult asteptat de stapan! In sfarsit draga lui catea va deveni mamica, iar emotiile venirii pe lume a puiutilor sunt inevitabile. Totusi trebuie sa ne pastram calmul si sa usuram munca mamicii pe cat putem. In general majoritatea femelelor fata fara probleme, noaptea de obicei, multi stapani trezindu-se cu culcusul plin de catelusi dimineata. Dar exista si pericolul ca nasterea sa fie cu dificultati si periculoasa pentru pui si mai ales pentru mama. De aceea e bine sa fiti alaturi de mama indifferent de ora din noapte la care are loc travaliul si nasterea.

Notati-va in calendar data la care e preconizata nasterea. Gestatia unei catele dureaza intre 58 si 68 de zile, cu o medie de 63 de zile, variaza in functie de rasa si talie. In ziua a 45-a mergeti cu femela la un consult. Daca exista posibilitatea unei radiografii/ecografii, medical veterinary va va putea spune si la cati puiuti sa va asteptati si momentul in care se va produce nasterea. Media de pui pe cuib este de 6-8 la rasele de talie mica si medie, la rasele de talie mare poate ajunge pana la 12-14 mititei per cuib.

Cu cateva zile (7-10) inaintea momentului mult asteptat pregatiti locul unde va avea loc nasterea. Intervalul acesta ii va oferi mamei ragzul sa se obisnuiasca cu noul culcus si sa fie relaxata cand vor veni pe lume micutii. Puneti-I la dispozitie un cos/culcus de plastic sau ladita, incapatoare, unde mama sa poate sta intinsa fara probleme. E de preferat un culcus cu pereti putin inalti, pentru ca puii sa nu evadeze, iar mama sa poata iesi cu usurinta. Captusiti-l cu un covoras/saltea moale si groasa, din material impermeabil de dorit, ca sa poate fi curatata cu usurinta mai tarziu. Foarte convenabile din acest punct de vedere sunt bazinele gonflabile pentru copii, moi, incaptoare si usor de curatat. Amplasati patutul intr-un loc calduros, linistit, departe de forfota din casa/curte, unde sa nu aiba acces si celelalte animale. Accesul in incapere trebuie sa fie facil, deoarece cateaua va iesi des sa-si faca nevoile. De multe ori mama isi va alege singura locul unde va naste, intr-un loc ferit. Nu va opuneti acestui fapt pentru a nu o stresa suplimentar. Daca puteti amenjati acel loc ca sa fie cat mai confortabil si usor de accesat. Mai trebuie sa aveti la dispozitie: foarfece bine ascutite, cu care sa taiati cordonul ombilical, prosoape sa stergeti puii, un ceas cu care sa contorizati timpul dintre expulzia fiecarui pui.

Semnele nasterii

In preajma datei cand e asteptata nasterea monitorizati zilnic temperature rectala a femelei, dimineata si seara, cand femela e linistita. Cu 12-24 de ore inainte de travaliu are loc o scadere a temperaturii, de la 38-39 de grade Celsius (cat e normalul) la 37 de grade Celsius. Daca e prea complicat sa monitorizati temperature, monitorizati celelalte semne ale iminentei nasterii. Cu 24 de ore inainte cainele va refuza hrana, va avea greturi si chiar va avea varsaturi. Femela va deveni nelinistita, va privii in jos, isi va rearanja culcusul, va scurma si va cauta prezenta umana tot mai mult.

Travaliul

Se instaleaza la aproximativ 12 ore de la scaderea temperaturii. Apar contractiile uterine, care pot dura de la 6 la 12 ore, pana cand cervixul va fi dilatat la maximum. In acest interval femela va prezenta toate semnele descrise mai sus. Puneti la dispozitia ei permanent apa proaspata, av dorii sa bea sau macar sa-si ude buzele.

Citeste mai multe despre nastere la caini pe zooland.ro
.

Animalul de companie e costisitor?! Afla cum sa reduci cheltuielile!

2011-11-08T16:12:00.003+02:00

De curand auzeam pe canalele media ca 1 din 10 romani isi abandoneaza animalele de companie pentru ca nu isi mai permit financiar sa le intretina (gest de mare lasitate si indiferenta, insa nu acest subiect il vom dezbate in articolul de fata). Este adevarat faptul ca atat de mult mediatizata criza economica ne-a subtiat buzunarele si fiecare leu trebuie cheltuit cu cap. Putem in continuare sa ne pastram animalul de companie care ne-a fost alaturi atata timp, daca facem alegeri inteligente in ceea ce priveste intretinerea acestuia. In continuare va vom da cateva sfaturi despre cum sa reduceti bugetul alocat companionului fara sa ii altereze bunastarea acestuia si mai ales fara sa fie nevoie sa il izgoniti de acasa.

In primul rand cheltuiti mai putin pe achizitionarea animalului in sine. Cateii din pet- shopuri, de rasa, insa fara certificat de origine, sunt vanduti la pret dublu sau triplu fata de cel de achizitie. Evitati intermediarii cumparand animalele direct de la crescator. Verificati mica publicitate, multi iubitori de animale, care nu fac din aceasta o afacere, isi promoveaza puiutii aici. Cea mai economica solutie este aceea a adoptarii unui animalut abandonat, de pe strada sau din adaposturi. In plus faceti si o fapta buna, care va spori satisfactia de sine. Cainii sau pisicile maidaneze sunt mai rezistente, mai recunoscatoare si de multe ori mai inteligente. In acest fel din start ati economisit cateva sute de euro.

Mentineti animalul sanatos!

Tratarea diferitelor boli la veterinar poate fi destul de piperata financiar. Mentineti animalul sanatos si aveti de doua ori de castigat: bani economisiti si animal fericit. Respectati programul de vaccinari si deparazitari. Vaccinurile si antideparazitarele nu va solicita atat de mult bugetul cum ar face-o tratamentele lungi si vizitele dese la cabinetul veterinar pentru niste boli care pot fi prevenite atat de usor. Evitati accidentele! Invatati cum sa va faceti casa sigura petru animalul de companie detinut. Cand iesiti cu el afara, nu-l scapati din ochi, sau mai bine spus din lesa.

Sterilizati

Animalele sterilizate sunt mai protejate de boli. Prin sterilizare preintampinati gestatiile nedorite si multe alte guri de hranit suplimentar. Scutiti si stresul necesar gasirii de familii pentru fiecare puiut.

Alimentatia contribuie la mentinerea starii de sanatate. Cainele mananca zilnic, mai mult decat are nevoie, astfel ca aveti impresia ca falimentul e dupa colt. Respectati indicatiile producatorului privind ratiile zilnice pentru fiecare talie de caine. Nu hraniti mai mult decat scrie acolo. Uneori poate parea ciudat ca un Ciobanesc sa manance numai doi pumni de granule, insa in aceasta cantitate se afla concentrati toti nutrienti de care are nevoie cainele intr-o singura zi. Cumparati hrana uscata la amblaj mare. Investitia poate parea mare la inceput, insa tinand cont de factorul timp si raportul pret per kg, veti obesrva ca ati facut chiar o afacere buna. Cumparati o hrana de calitate, aparent putin mai scumpa, insa astfel preveniti imbolnavirile ulterioare si banii lasati la veterinar, de care vorbeam mai sus. Faceti cumparaturile din pet- shopuri! Doar aici firmele producatoare de hrana super premium isi expun produsele. Fiti inteligenti si urmariti promotiile. In fiecare luna e posibil sa gasiti anumite produse la pret redus sau cu bonusuri. In cazul conservelor alegeti ambalajul cel mai mare. Chiar daca animalul nu mananca tot o data, restul poate fi depozitate in frigider.

Citeste mai multe despre reducerea cheltuielilor cu animalul de companie numai pe zooland.ro
.

Atentie papagalul musca! Oare chiar este agresiv?

2011-11-07T16:59:00.004+02:00

Papagalii sunt pasari inteligente si amuzante, companioni desavarsiti. Insa tot mai multi proprietari se plang ca ar detine o „fata agresiva”. De fapt muscatul este printre principalele probleme pentru care un stapan cere ajutorul unui specialist sau, in cazuri nefericite, chiar renunta la pasarea de companie. Ce nu stie fiecare stapan este ca de cele mai multe ori el este vinovatul pentru acest comportament. Socializarea si cunoasterea pasarii de la varste cat mai fragede sunt datele unei convieturi fara probleme. Si o pasare imblanzita si cuminte poate musca uneori, insa nu cu rea intentie.

De ce musca papagalii?!

Inainte de a oferi solutii la aceasta problema, mai intai trebui sa elucidam cauza si sa o tratam in particular. In mediul natural papagalii rareori isi folosesc ciocul in scopuri agresive. Aceste cazuri speciale includ atacatorii si unicul scop este acela de a-si salva viata. In conflictele cu alti semeni foarte rar se intampla ca in lupta sa fie folosit si ciocul. Pentru papagali ciocul este o unealta folositoare pentru: hranire, cocotat in copac, joaca, curatat penele. Asa ca e foarte improbabil sa va muste doar pentru ca „e bataus”. Dupa cum spuneam isi folosesc ciocul doar pentru a se apara, asa ca atunci cand sunteti muscat analizati putin situatia, derulati totul de la inceput. Un papagal musca sau mai bine zis, se apara cu ciocul, atunci cand este iritat. Ati dorit sa scoateti pasarea din colivie si ea nu a vrut, atunci v-ati ales cu o muscatura. Incercati mai tarziu, poate in acel moment voia doar sa se odihneasca in colivie. Sau poate ati introdus mana cu miscari brsute care au speriat pasarea. Analizati inainte de a interactiona cu ea limbajul corporal. Sasaituri, pene ridicate, o postura ofensiva a corpului transmit faptul ca nu doreste sa fie deranjata.

In mod natural papagalii isi folosesc ciocul ca pe un instrument tactil, „degete suplimentare”. Pasarea va „gusta” din orice obiect aflat in preajma ei pentru a-i testa rezistenta, consistenta si a afla informatii despre acesta. Putem spune ca un papagal cunoaste lumea si cu ajutorul ciocului. Cand dumneavoastra ati dus mana inspre el, cel mai probabil cu degetele desfacute, papagalul va ciupi unul din ele pentru a-l cerceta, nicidecum pentru a-i face rau. In acel moment cei mai multi stapani retrag mana, fapt ce incurajeaza pasarea sa stranga si mai tare. In plus aceasta situatie ii va transmite ca el se afla la putere, dar despre dominanta discutam putin mai jos. In situatia in care sunteti ciupit doar ca gest de intampinare, nu retrageti brusc mana. Ba din contra actionati inspre pasare, impingand si mai mult degetul in cioc, moment in care papagalul cu siguranta il va elibera. Rostiti pe un ton ferm, dar nu tipati, „NU”, astfel pasarea va invata in timp ca acest cuvant este dezaprobator. In acest mod ati reusit si sa va impuneti ca membru cu rang mai inalt al grupului. Papagalii sunt pasari sociabile care traiesc in grupuri si care respecta cu strictete ierarhiile. Inca de cand sunt mici incercati sa va impuneti ca si lider. Astfel mai tarziu puteti preintampina multe probleme de comportament.

Papagalul poate musca si pentru ca asa l-ati invatat. Nu stiti sa fii avut o asemenea lectie? Probabil nici nu v-ati dat seama. Cand sunt tineri papagalii invata multe, chiar si despre cum sa isi foloseasca ciocul si in ce scopuri. Atunci ei descopera si degetele umane. Multi stapani le folosesc pe post de jucarie: le introduc in ciucol pasarii si se „lupta”. Papagalul interpreteaza acest gest ca unul pozitiv, ca o invitatie la joaca si nu se va sfii sa apeleze la el si mai tarziu, cand va mai creste si cand muscatura s-ar putea sa fie dureroasa pentru dumneavoastra. Asa ca atentie in ce fel interactionati cu papagalii juniori, unde va tineti degetele. Urmeaza apoi perioada adolescentei pentru fiecare pasare, cand asemeni tinerilor nostri, hormoni dau peste cap comportamentul. Intelegeti si acceptati aceasta perioada, papagalul poate musca fara motiv, indemnat numai de afluxurile hormonale. Cat papagalul este inca tanar incepeti un program de dresaj; invatati-l diverse trucuri si comenzi utile. Acestea vor consolida relatia dintr voi si va vor ajuta mai tarziu atunci cand trebuie sa amendati anumite probleme, cum ar fi aceasta a muscatului.

Un papagal se poate simti nesigur pe el si in consecinta va musca din multe motive. Poate:

· ati schimbat locul coliviei in locuinta;

· ati redecorat colivia sau ati adus obiecte noi

· in cadrul familiei au sosit sau au plecat unii membri

· ati adus alta pasare in colivie sau in camera

· ati schimbat drastic dieta.

· Este interpelat de o persoana straina

Nu va apropiati de pasare cu teama. Papagalul simte ca sunteti nesigur pe dumneavoastra si va profita de aceasta. Cand sunteti muscat retrageti-va in alta parte, nu va manifestati suferinta. In nici un caz nu strigati la pasare. Papagalii percep zgomotele puternice ca pe un lucru pozitiv. Ei comunica prin strigate, isi manifesta bunadispozitie astfel. Daca urlati el va crede ca va place ca ati fost muscat si va continua cu asta. Niciodata nu pedepsiti papagalul, va creste si mai mult nivelul de anxietate.

Ce se poate face?!

In primul rand manifestati-va dominanta. Papagalul trebuie sa stie ca dumneavoastra sunteti la conducere, un papagal supus isi respecta superiorul. Folositi recompense in scop pozitiv. Recompensati-l de fiecare data cand vi se urca pe mana si rostiti „SUS”. Daca nu doreste sa urce lasati-l in pace. Daca va ciupeste, chiar daca nu cu rele intentii nu primeste recompensa. Nu oferiti ceva bun de mancare sau jcarii atunci cand vreti ca papagalul sa nu va mai deranjeze cand sa zicem va uitati la TV. El va asocia recompanse cu faptul ca va ciupit sau agresat. Nu il inchideti in colivie cand face o boacana: cei mai multi papagali asociaza colivia cu zona de securitate si confort maxim. Este locul unde are mancare, jucarii si adapost. Cand doriti sa vi se urce pe mana, nu introduceti in colivie mana deschisa. Adunati degetle in pumn, astfel nu mai are de ce sa prind. Pumnul formeaza un scut in fata atacului. Respecati-i intimitatea, timpul de odihna. Si papagalii trec prin diferite stari de spirit si nu intotdeauna au chef de joaca sau sa fie deranjati. Educati copiii despre cum sa se poarte cu pasarile.

Nu va sfiiti sa cereti si sfatul unui medic veterinar. Uneori poate fi vorba de o suferinta la care papagalul reactioneaza in acest fel. Relationati cu pasarea, cunoasteti-o bine si controlati-va actiunile in prezenta ei. Numai dumneavoastra puteti rezolva aceasta problema de comportament.

Citeste mai multe despre pasari exotice pe zooland.ro

Cum avem grija de puiul de pisica?!

2011-11-07T16:45:00.010+02:00

Indiferent ca dorm incolaciti, torc la mangaiat sau se catara pe draperii, pisoii sunt foarte

dragalasi. Motiv pentru care si dumneavoastra ati luat unul (sau mai multi) in familie. Insa pufosenia depinde intru- toate de dumneavoastra si necesita multa ingrijire si atentie. Sunteti direct raspunzator de sanatatea, dezvoltarea si educatia acestui micut. E ca si cum ati avea un copil! Totusi nu va impacientati, nu e o sarcina atat de dificila,

mai ales daca ati mai avut pisici. Pentru novicii intr- ale „pisicitului” oferim acest sumar ghid de ingrijire care sa va dirijeze printre cele mai importante aspecte din viata unei pisici.

Intr-un articol precedent am discutat despre lista de cumparaturi si despre lucrurile care trebuie considerate inainte sa aducem noul pisoi acasa. Toate fiind aranjate micutul poate fi adus acasa. Pentru el aceasta etapa este extrem de stresanta si depinde numai de fa

Carantina si socializarea cu celelalte animalemilie sa il faca sa se simta „ca acasa”. Puiul poate parea timorat, fricos la contactul cu noul mediu si cu siguranta va duce dorul mamei si fratilor lui. Lasati-l sa exploreze locuinta, sa ia contact cu fiecare obiect. Pisicile au un simt al orientarii foarte bine dezvoltat si isi memoreaza harta teritoriului. Acompaniati aceste noi experiente pentru el cu o atmosfera calduroasa si pozitiva, oferind laude si recompense delicioase la fiecare lucru bine facut.

Aceasta sectiune se refera familiilor care detin deja alte pisici sau animale si decid sa mai adopte inca un pisic. Pisicile sunt animale teritoriale, iar fiecare individ reactioneaza diferit la nou-veniti. M

ai inainte de socializare, primeaza sanatatea. Carantina este foarte importanta pentru un pui de pisica al carui sistem imunitar este inca crud. Un pui nevaccinat este foarte fragil in fata invaziei de germeni pe care o poate trimite o pisica adulta. Pe de alta parte, si micutul poate fi purtator al vreunei boli care ar putea pune in pericol sanatatea pisicilor existente (mai ales situatia pisoilor adoptati de pe strada). De aceea puiul de pisica adus acasa va intra intr-o perioada de carantina de cel putin 7 zile. In acest rastimp el va sta separat fata de celalalte animale din casa. In aceasta saptamana ar fi recomandat sa faceti si vizita la medic, pentru a pr

imi toate vaccinurile necesare.

Aceasta saptamana se separare prezinta efecte benefice si din alta privinta: socializarea cu celelate pisici. Este total contraindicat cand ajungeti acasa sa lasati puiul in fata pisicilor rezidente si sa va asteptati sa il accepte din prima. Riscati sa fie atacat si astfel prima experienta pentru el in noul mediu va fi una negativa. Asa ca cele doua grupuri de pisici (musafirul si bastinasii) vor sta in camere separate. Zilnic puiului ii va fi permis sa cunoasca toata locuinta, de unul singur, timp in care celelalte pisici vor fi inchise undeva. Mirosul joaca un rol important in relationarea dintre pisici, asa ca fiecare pisica va lua contact cu mirosul celeilalte. Aceasta se face oferind unei pisici o paturica sau o jucarie care a venit in contact cu cealalta pisica. Repetand zilnic aceasta manopera timp de o saptamana (cat dureaza carantina), cele doua pisici se vor obisnui una cu mirosul celeilalte. Spre finalul perioadei de carantina/ acomodare, permiteti

celor doua pisici sa se adulmece printr-o usa intredeschisa. Daca reactiile sunt pozitive, deschideti alrg usa si lasati-le sa se cunoasca direct. Bineinteles supravegheate indeaproape pentru inabusi rapid conflictul in caz ca apare.

Cainii si copiii mici vor face si ei cunostinta cu noul pisoi. Un caine obinuit cu pisicile nu va pune mari probleme de acomodare. Situatia este mai dificila cu cei care nu prea greeaza pisicile. Nicidecum nu lasati pisicul jos, gata sa fie alergat de caine. Puneti pisica intr-o cusca de transport si prezentati-o cainelui. Oferiti recompense cainelui oridecateori se poarta frumos cu pisoiul. Apoi tineti felina in brate si si lasati-l s

a se apropie. Folositi un ton pozitiv si laudativ. Repetati actiunea zilnica pana cand cei doi vor deveni cei ami buni prieteni. Pentru un pui de pisica este foarte important sa aiba o prima experienta cu cainii pozitiva. Nu doar cainii nu suporta pisicile ci si invers, exista si pisici adulte care ataca patrupezii.

copiii necesita si ei supraveghere atunci cand iau contact cu pisoiul. Le va fi explicat cum sa il mangaie si cum sa il manipuleze. Ce au voie sa ii faca si ce nu. Copii foarte mici il pot considera o jucarie si il pot rani.

Hranirea

Dieta este esentiala pentru o buna dezvoltare a pisicului si const

ruirea unei sanatati de fier. In primele zile de cand l-ati adus acasa hraniti-l cu acelasi tip de mancare pe care l-a primit anterior. Schimbarea brusca a dietei poate da diaree sau deranja stomacul. Schimbarea tipului de hrana se face gradual, amestecand progresiv cele doua tipuri. Este chiar recomandat ca din cand in cand sa schimbati firma sau tipul de hrana pentru ca pisica sa nu se plictiseasca .

Incepand cu 4 saptamani puiutul poate manca hrana solida. Pana la 8- 12 saptamani el va primi 4 mese pe zi, deoarece stomacul este mic si nu poate inmagazina tot necesarul nutritional intr- o singura masa. Apoi intre 3 si 6 luni el va primi 3 mese pe zi, urmand ca dupa aceasta varsta sa manance de doar 2 ori pe zi.

Oferiti hrana speciala pentru pisici, umeda sau uscata, in concordanta cu grupa de varsta. Hrana de calitate pentru juniori ofera un aport nutritiv corect, spre deosebire de cea pentru pisici adulte mai saraca in calorii. Alegeti o hrana de calitate, care poate fi putin mai scumpa decat cea economica, insa sanatatea pisicului este nepretuita. Cititi cu atentie eticheta! Nu orice mancare pe al carei amblaj scrie „premium” respecta acest deziderat.

Puneti in castron o cantitatea redusa, cat mananca pisica in 5 minute. Hrana umeda in special, uitata in farfurie va fi aruncata si nu pusa la loc in frigider. Se poate altera foarte usor, iar pisoiul se poate imbolnavi.

Oferiti recompense intre mese. In comert gasiti tot felul de delicii pentru pisici junioare. Puteti incerca sa ii dati si fructe sau legume, dintre cele permise. Bucatelele mici de carne proaspata de pui sau peste sunt tare apreciate de pisoi. Insa nu vor constitui mancarea de baza. Laptele de vaca este contraindicat intrucat provoaca diaree, in plus nu are nicio valoare nutritiva. Nu uitati sa ii furnizati si un castron cu apa. Chiar daca aparent nu pare sa o consume, pisoiul are nevoie din cand in cand sa soarba cate putin, pentru a se hidrata.

Dormitul

Pisicile petrec in jur de 12 ore dormind, de regula in timpul zilei, dar si noaptea. Ele isi adapteaza programul de dormit in functie de cel al stapanului. Cand veti fi acasa cu siguranta pisica nu va motai ci va incerca sa profite la maxim de atentia dumneavoastra. Puii de pisica dorm si mai mult, oriunde, oricand. Totusi un patut special numai al lor este bine venit. Nu trebuie sa cheltuiti multi bani pe culcusuri extravagante, micutul se poate odihni bine si intr-o cutie de carton captusita cu o paturica moale.

Citeste mai multe despre ingrijirea puilor de pisica pe zooland.ro
.

Testudo graeca- testoasa de uscat dobrogeana

2011-03-10T11:27:00.003+02:00

Testudo graeca sau testoasa de uscat greceasca se regaseste si in Romania in zona Dobrogei, de aceea la noi este numita si testoasa de uscat dobrogeana. Aceasta specie de testoasa este raspandita in toate teritoriile limitrofe Marii Mediterane, unde se regasesc influentele climei mediteraneene (sudul Europei, nordul Africii pana in Orientul Mijlociu).
ATENTIE! Este o specie protejata de lege in toate tarile din aceste zone, chiar si in Romania. Rapirea unui exemplar din mediul lui natural este pedepsita penal. Deasemenea achizitionarea unui exemplar fara documente care sa ateste provenienta lui dintr-o crescatorie avizata se pedepseste prin lege. Acest articol se adreseaza doar celor care detin o testoasa de uscat achizitionata legal sau care au in ingrijire o testoasa luata din mediul natural exclusiv pentru ingrijiri medicale. Zooland.ro nu incurajeaza comertul si braconajul cu testoase de uscat rapite din mediul lor natural.
Descriere
Testudo graeca este o testoasa de uscat de marime mica. Un exemplar adult ajunge pana la o lungime a carapacei de aproximativ 20 de cm, insa multe exemplare ajung si pana la 30 cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Carapacea este rectangulara, alungita de culoare cafenie de diverse nuante. Placile carapacei sunt mari, conturate in negru. Exemplarele tinere au carapacea cafenie deschis cu puncte negre la periferia placilor. Marginile carapacei la exemplarele adulte adesea sunt incovoiate in sus. Plastronul este plat cu o pata neagra centrala. La memebrele posterioare pe coapse prezinta pinteni. Capul este acoperit de solzi mari, este mai inchis la culoare, cu pete mari inchise la culoare. Picioarele acoperite de solzi sunt de nuante mai deschise.
Gazduire
Testoasele de uscat provin din zone aride, cu sol nisipos si temperaturi ridicate. Ideal ar fi sa ii putem oferi un spatiu care sa imite cat mai bine conditiile originare. Testudo graeca NU se tine in interior, intr-un acvariu sau terariu, oricate de generos ar fi spatiul. O testoasa de uscat se tine doar afara pe toata durata sezonului cald. Astfel un colt din gradina dumneavoastra este ideal pentru ea. Imprejmuiti cu pietre mari sau cu un gard de plasa un spatiu cat mai mare (cel putin 2mp pentru un adult). Aceste testoase sunt foarte bune cataratoare deci ocolul sa fie destul de inalt pentru a preveni evadarile. Tarcul ar trebui sa aiba 2 zone: una cu iarba si alta cu un sol nisipos, asemanator celui din mediul natural. Un amestec de ¾ nisip si ¼ turba face un excelent substrat. Un substrat sau o locatie cu multa umiditate dauneaza major sanatatii testoasei. Este de evitat umezeala deoarece la scurt timp apar afectiunile respiratorii, adesea letale. Testoasele de uscat sunt animale timide asa ca au nevoie si de locuri pentru ascuns. Oferiti cel putin 2-3 astfel de ascunzatori, lasati imaginatia sa va ghideze in acest sens ( scoarta de copac, crengi si frunze uscate, fan sau paie etc). Contrar idei generale, testoasele de uscat beau apa. Amplasati in pamant un vas mai mult larg decat adanc in care sa fie mereu apa curata. Aceste testoase nu stiu sa inoate asa ca evitati amplasarea unor vase mai adanci sau din care nu se poate iesi, la fel cum piscinele sau bazinele trebuie sa fie securizate pentru ca testoasa sa nu ajunga acolo. Pasarile, vulpile, dihorii pot fi vanatori ai acestei testoase, asa ca protejati tarcul si impotriva acestora.
Lumina
Testoasa dobrogeana are nevoie de lumina naturala pentru a putea produce vitamina D3 sub influenta razelor UV. Vitamina D3 este esentiala in metabolismul calciului. Privarea de lumina naturala, in special expunere directa la soare, duce la afectiuni ale oaselor si la scaderea rezistentei carapacei. Ocolul in care se afla testoasa trebuie sa aiba zone insorite cat si zone cu umbra.
Citeste mai multe despre testoasa de uscat dobrogeana pe zooland.ro

Pestii Koi- bijuteriile iazurilor

2011-03-10T11:24:00.001+02:00

Ce poate infrumuseta mai mult gradina sau curtea dumneavoastra decat un iaz frumos amenajat in care sa inoate elegant viu-coloratii pesti Koi. Numiti si crapi japonezi acestia sunt pesti de apa dulce, originari din Japonia. Rudele lor din mediul natural nu sunt atat de colorate si variate insa datorita selectiilor si incrucisarilor de-a lungul timpului realizate de specialistii japonezi s-a ajuns la exemplarele deosebite pe care le putem vedea in ziua de azi. Exista multe varietati de pesti koi, de diferite culori si aspect al solzilor.
Pestii Koi sunt animale sociale, traiesc in grupuri, intr-un iaz mare cu multe exemplare puteti observa existenta mai multor grupuri, precum si organizarea sociala a lor. Acesti pesti au viata indelungata, mai ales daca sunt bine ingrijiti. Speranta de viata medie este de 25- 30 de ani, s-au intalnit multe exemplare care sa ajunga si pana la 60-70 de ani. In domeniu circula zvonuri ca unele exemplare ar fi ajuns chiar pana la 200 de ani. Pe piata de specialitate unele exemplare mai speciale, de marimi mari pot ajunge pana la 100.000$.
Acestia sunt exclusiv pesti de iaz sau lac. Crapul japonez are nevoie de mult spatiu pentru a se putea misca in voie si pentru ca apa sa fie suficient de curata si oxigenata. Un adult de dimensiuni medii necesita cel putin 40 L. Tineretul mai putin, insa luand in considerare ritmul accelerat de crestere este bine sa fiti pregatit de la inceput, cu toate conditiile de spatiu pentru mai tarziu cand pestele va fi deja crescut. Un astfel de peste crescut in acvariu va fi condamnat la moarte, si nu va va oferi niciun spectacol vizual deoarece pestii Koi sunt pusi in valoare doar cand sunt priviti de sus. Calculati bine capacitatea iazului pentru a vedea care este numarul optim de pesti care s-ar descurca in acel volum de apa. Cereti sfatul unui expert in cresterea acestor pesti (se gasesc si la noi in tara cativa pasionati crescatori ai acestei specii de pesti). Un iaz suprapopulat nu va putea satisface necesarul de oxigen al tuturor pestilor, apa se va murdari foarte repede, iar pestii sunt cei care vor avea de suferit. Si in cele din urma tot dumneavoastra aveti de pierdut deoarece veti fi privat de frumusetea si vioiciunea unui peste sanatos.
Citeste mai multe despre pestii Koi pe zooland.ro

Alimentatia sanatoasa a cainelui- PROTEINELE

2011-03-10T11:19:00.002+02:00

Se stie ca un caine sanatos este un caine fericit. De asemenea se stie ca sanatatea lui este conferita in primul rand de o alimentatie completa si de calitate, apoi de exercitiul fizic si asistenta medicala de rigoare. Ce nu se stie insa este care hrana este cea mai buna pentru patrupedele noastre. Foarte putini dintre proprietarii de catei ii hranesc cu o mancare echilibrata si de calitate, asta fie pentru ca nu isi permit sa cumpere o mancare putin mai scumpa (desi cumparand una mai economica, veti compensa mai tarziu cu tratamentele la veterinar) sau poate nu stiu cum sa aleaga o hrana de calitate. In acest articol vom discuta despre principalul ingredient din hrana cateilor: proteinele; adevaruri si mituri despre acestea.

Cainii sunt animale omnivore, asta inseamna ca au nevoie atat de carne cat si de vegetale pentru a-si satisface toate nevoile metabolice. Proteinele au in organism rol plastic ( de constructie). Cresterea se realizeza pe baza proteinelor, imunitatea, circulatia si multe alte functii depinde de acestea. In cantitate mai mare au si rol nutritiv, eliberand energie. Proteinele sunt formate din aminoacizi. Cainele necesita 22 de aminoacizi, dintre care 10 sunt considerati esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de organismul canin, ci trebuie adusi in corp prin alimentatie, una bogata in proteine de inalta calitate. Varul sau din salbaticie, lupul, consuma preponderent carne, dar si oasele, organele, continutul intestinelor prazii, acestea oferind toate principiile nutritive de care are nevoie organismul sau. Situatie este exact aceeasi si la caine. Necesita o hrana complexa si completa, cu proteine cu un grad de digerabilitate ridicat.

Procentajul de proteine din hrana depinde de varsta, starea fiziologica, nivelul de activitate si rasa cainelui. Puii si juniorii necesita 28-30% proteina, deoarece se afla in perioada de crestere. Atentie deosebita trebuie acordata juniorilor de talie mare, la care cresterea este accelerata de un nivel prea mare de proteina, ceea ce poate duce la probleme la nivelul articulatiilor. Femelele gestante sau in lactatie au si ele nevoie de un grad mai mare de proteine: 26-28%. Cainii activi, de munca sau de sanie, fiind solicitata musculatura mai multa cer cel mai mare procent de proteina in alimentatie: 30-35%. Pentru cainii tinuti doar ca animale de companie, cu un nivel de activitate mediu, procentul de proteine trebuie doar sa satisfaca necesarul zilnic pentru o buna functionare a organismului, si anume: 18-20%.

O hrana cu mai multa proteina nu inseamna ca este de mai buna calitate, la fel cum un procent mare de proteina poate cauza probleme renale. Acestea sunt 2 mituri extrem de populare printre cumparatori, dar si printre veterinari si lucratorii din pet-shop. Inainte se credea ca o cantitate mare de proteine determina afectiuni ale rinichilor, deoarece pacientii suferinzi de astfel de boli erau trecuti pe diete sarace in compusi de azot (componenti ai proteinelor), deci pe diete sarace in proteine. Insa nivelul de azot din proteina difera in functie de originea acesteia. Proteinele cu un nivel inalt de digestibiliate determina un procent scazut de compusii de azot, iar reciproca spune ca proteinele de caliatte slaba dau nivele mari de azot, deoarece nu sunt complet digerate. Astfel putem avea o hrana bogata in proteina, usor digerabile, care sa ne dea o cantitate mai mica de compusi de azot decat o hrana cu un continut mai mic de proteina, dar de slaba calitate. Asa ca atunci cand alegeti o hrana faceti-o in fucntie de calitatea proteinei si nu de cantitatea ei. Prin exemplul dat am daramat si celalalt mit „ o hrana cu proteina mai multa este mai calitativa”. Aceea proteina poate proveni din cereale (in special tarate de porumb) sau din subproduse de origine animala (pene, par, copite, coarne). Toate acestea contin un grad mare de proteina bruta. Din pacate procentul de proteina digerabila din acestea este foarte mic. Acesta este un tertip de-al producatorilor: sa adauge in hrana astfel de ingrediente, pentru a salta procentul de proteina bruta si a pacali consumatorul.

Citeste mai multe despre proteine pe zooland.ro

10 motive pentru care dihorii sunt animale de companie ideale!

2011-03-10T11:12:00.002+02:00

Sunt dihorii animale de companie bune?! Raspunsul este „da, absolut”, insa pentru stapanii potriviti. La fel cum exista stapani potriviti pentru pisici sau oameni carora cel mai bine li se potriveste un caine. Desi la noi in tara miturile despre dihori sunt inca bine inradacinate, acesti mici blanosi au ajuns tot mai raspanditi in casele romanilor ca animale de companie. In SUA dihorii se afla pe locul 3, dupa caini si pisici, drept cele mai intalnite animale de companie. Daca inca nu detineti un dihor si va doriti unul sau poate nu cunoasteti suficiente date despre acest animal, acest articol ar putea sa va ajute sa va formati o opinie.

1. Sunt dragalasi: e suficient sa le privesti fata ascutita si trupul lung si blanos si sa iti vina sa ii alinti. Insa daca tot acest amblaja dragut vine si cu caracter pe masura, combinatia este „delicioasa”. Dihorii domesticiti vin intr-o paleta mai larga de culori (de la alb, crem, la negru sau tarcati), de unde fiecare stapan isi poate alege cea pe placul lui. Traiesc in medie intre 7 si 10 ani, astfel ca investitia emotionala este pe termen mai lung decta in cazul altor mamifere mici de companie (hamster, porcusor de Guinea).
2. Jucausi: dihorii sunt niste nazdravani, sunt ca niste catelusi sau pisoiasi, dar care nu se maturizeaza niciodata. Va vor amuza zilnic cu giumbuslucurile lor. Ei insa si dorm o mare parte din zi, astfel ca aveti timp si pentru dumneavoastra, insa cand sunt treji, pregatiti-va sa va binedispuneti. Daca va hotarati sa detineti mai mult de un exemplar, atunci si distractia creste. De altfel este recomandat sa aveti doi dihori, mai ales in situatia in care nu reusiti sa ii acordati zilnic suficient timp pentru a-si elibera muntele de energie pe care il inmagazineaza. Asta nu inseamna ca veti fi uitat, va vor angrena si pe dumneavoastra in jocul lor de cate ori au ocazia.

3. Sociabili, prietenosi si afectuosi: aceste animale nu percep omul ca pe un dusman, nu se tem de el. il vad ca pe un prieten si il desfata cu toata afectiunea lor. Profita de contactul cu stapanul de fiecare data. Dupa cum spuneam si mai sus, mai multe exemplare, mai multa dragoste de primit, ci nu injumatatirea ei.

4. Inteligenti, perseverenti, obedienti: desi la cat de zvapaiati sunt si au uneori aceea privire fioroasa sau alteori naiva, dihorii sunt chiar inteligenti. Aceasta amestecata cu perseverenta si curiozitatea nativa, se poate dovedi un cocktail distructiv pentru locuinta dumneavoastra, in cazul in care nu ati luat toate masurile de asigurare a ei impotriva dihorilor si invers (subiect dezbatut intr-un alt articol). Daca isi doresc ceva, dihorii nu se vor lasa pana nu-l vor avea, iar uneori veti fi surprinsi ce strategii abordeaza pentru asta. Unele chiar amuzante. Unii dihori pot invatati chiar unele trucuri, altii va vor dresa pe dumneavoastra sa le cantati in struna. Pot fi invatati sa foloseasca litiera cu nisip, asemenea pisicilor. E nevoie poate de ceva mai multa rabdare decat in cazul felinelor insa merita efortul.
5. Nu sunt galagiosi: vecinii de la bloc nu vor auzi ca aveti un animal in casa decat in cazul rarisim in care animalul este agresat sau sufera fizic. In rest prefera sa se exprime prin joaca sau actiuni, sau sunete fara un volum mare. Nu garatam ca vecinii nu vor auzi sunetul produs de spargerea unui pahar de sticla, uitat in locul nepotrivit.
Citeste mai multe despre dihori pe zooland.ro

Pisica otravita- cum gestionam urgenta?!

2011-03-08T13:53:00.002+02:00

„Curiozitatea a omorat pisica” este o zicala populara foarte adevarata. E in natura lor sa se amestece in orice si sa isi „bage nasul” peste tot. Insa uneori asta poate dauna, deoarece unele substante pot fi daunatoare organismului pisicii. Si atunci trebuie intervenit degraba, pentru ca fiecare moment conteaza in lupta cu toxicul.
Substantele otravitoare sunt acelea care nu sunt tolerate de organism si care pot produce daune iremediabile acestuia, de multe ori provocand moartea. In locuinta sau afara, daca pisica are acces exista o sumedenie de produse care pot cauza otravirea acesteia. Dintre acestea le enumeram pe cele care se intantalnesc cel mai adesea in cazurile de otravire la pisica:
• Pesticidele
• Plumbul, din diverse produse
• Medicamentele pentru uz uman
• Produsele chimice de curatenie
• Cosmeticele
• Antigelul
• Antiparazitarele administrate in supradozaj
• Produsele petroliere
• Alimentele alterate
• Soparle si broaste otravitoare
• Plante decorative, de gradina sau salbatice
• Bauturi alcoolice
• Soareci sau sobolani otraviti
Pisica se poate otravi fie prin ingerarea unor astfel de substante/ produse, fie prin inocularea acestora la nivelul blanii. Pisica fiind un animal care respecta enorm curatenia, se poate linge si aduce in interiorul corpului aceea substanta daunatoare, sau in anumite situatii toxicul respectiv poate afecta pielea determinanad diferite dermatite, arsuri de natura toxica.
Este important sa recunoasteti cat mai precoce semnele otravirii. Paleta de toxice fiind atat de vasta si semnele si simptomele otravirii variaza foarte mult, depinzand de tipul substantei otravitoare. Totusi cele mai comune semne ale otravirii sunt:
• Voma
• Diareea
• Salivatie abundenta (chiar cu spuma)
• Anorexia
• Letargia
• Convulsii
• Durere
• Ameteala
• Iritatie a pielii sau a gurii
• Coma
Foarte important in tratarea pisicilor otravite este sa identificati corect substanta daunatoare si sa actionati cat mai urgent. In functie de toxic veti stii ce trebuie facut, de dumneavoastra sau de catre veterinar. Acesta fiind urmatoul lucru care trebuie facut: anuntati-va repede veterinarul. Dansul va va ghida telefonic ce sa faceti. Ideal ar fi ca pisica sa fie vazuta de acesta cat mai degraba. Nu uitati cand fugiti la veterinar sa luati cu dumneavoastra si o mostra de voma, daca exista, sau ambalajul substantei pe care o banuiti de otravire.
Stimularea vomei e prima manevra care necesita instituita. O puteti executa chiar dumneavostra acasa, pentru a salva timp. Ideal ar fi ca medicul sa se ocupe de aceasta, insa daca conditiile nu permit ramane sarcina dumneavoastra. Atentie insa: doar in primele 2 ore de la otravire se poate executa, cat inca toxicul se mai afla in stomac. Dupa acest interval de timp, el deja va fi fost absorbit, iar provocarea vomatului nu face decat sa aduca un stress suplimentar pisicii. Mai mult pisica sa fie perfect constienta cand realizati aceasta. Apa oxigenata (peroxidul de hidrogen) este cea mai eficienta solutie. Solutia de 3% de peroxid de hidrogen se administreaza o lingurita la fiecare 5 kg ale pisicii, la fiecare 15 minute (nu mai mult de 3 astfel de doze), pana cand se induce voma. Sau puteti pune un sfert de lingurita de sare de bucatarie la baza limbii, sau dizolvata in putina apa si introdusa cu o siringa intr-unul din obraji, la fiecare 5 kg ale pisici, la intervale de 30 de minute. Voma nu trebuie indusa in urmatoarele cazuri: au trecut 2 ore de la otravire, pisica este nu este constienta, are probleme de respiratie, a vomat deja, a inghitit: acizi, tranchilizante, solventi, inalbitori, produse de curatenie, produsi petrolieri.
Citeste mai multe despre otravirea pisicii pe zooland.ro

Purici la catelusi! Cum scapam?!

2011-03-08T13:46:00.002+02:00

Puricii ataca orice organism, nu tin cont de varsta si marime. Asa se face ca adesea micutii catelusi sunt infestati cu astfel de paraziti, neplacuti chiar si de cainii adulti daramite de cei mici. Din pacate pentru catelusii sub 6 saptamanii pe piata se gasesc extrem d eputine solutii antiparazitare. Pudre, spray-uri, sampoane antiparazitare pentru juniori nu exista. Iar folosirea unora de adulti asupra lor poate determina intoxicare, deoarece substanta activa este prea puternica. Totusi mai exista unele solutii pentru a-i scapa de chinul puricilor.
Pentru puii de caine puricii pot fi fatali. Un organism atat de mic are si o cantitate de sange redusa, fata de un adult. Atacand catelusul puricii practic sustrag sangele din organismul lui si ii scade volumul. Astfel se ajunge la anemie severa, aport scazut de oxigen si in cele din urma deces. Daca descoperiti un catel cu infestare crescuta cu purici cercetati semnele anemiei: gingiile palide (in mod normal sunt roz dschis), prindeti intre 2 degete blana de la nivelul gatului si ciupiti: daca revine incet la forma initiala aveti de-a face cu deshidratarea, un alt semn al infestarii masive cu paraziti externi.
Ce se poate face?!
Baie! Pregatiti in chiuveta sau in cada de baie apa calduta, potrivita ca temperatura bebelusilor. Puneti o cantitate de apa in vas cat sa ajunga pana la gatul animalul, sa nu ii ajunga in gura sau nas. Sprijiniti cu mana barbia. Udati bine corpul animalului, dar si capul, deoarece puricii au tendinta sa fuga spre zona uscata. De altfel este recomandat sa incepeti cu zona capului. Dupa ce ati umezit bine blanita, scoateti catelul pe un prosop si samponati-l. Folositi un sampon special pentru juniori sau sampon pentru bebelusi. Multi crescatori de caini folosesc in locul samponului detergent de vas cu extract de lamaie (acesta are un efect puternic antiparazitar). Poate parea ciudat insa detergentul acesta este foarte eficient. Aveti grija ca spuma sa nu ajunga in ochii, urechile si gura animalului. Dupa 5 minute incepeti sa-l clatiti bine, pana nu mai ramane sampon in blana. Scoateti-l din apa si uscati-l bine. Catelusii fac fata mai greu frigului. Alti specialisti recomanda o alta solutie naturala pentru scapat catelusiide puricii: taiati in felii o jumatate de lamaie cu coaja, peste care turnati aproximativ 250-300ml de apa fierbinte. Lasati peste noapte apoi strecurati lichidul. Cu acesta veti imbaia catelusul.
Dupa baie folositi un pieptene pentru purici, cu care meticulos pieptenati toata blana cainelui. Astfel eliminati puricii ramasi dupa baie, precum si ouale acestora. Sa aveti in apropiere o cana cu apa fierbinte in care sa arunacati puricii vii prinsi. De multe ori daca sunt aruncati in apa rece sar afara. Incepeti de la coada inspre cap, pieptenand in raspar. Daca aveti rabdare si nu va este sila puteti chiar dumneavoastra sa prindeti cu mana puricii de pe catel, pentru a economisi timp.
Citeste mai multe despre cum sa scapati de puricii de pe catelusi pe zooland.ro

Papagalul Aratinga Soarelui

2011-03-08T13:41:00.002+02:00

Aratinga Soarelui este unul dintre cei mai frumosi papagali din lume; dupa unele pareri chiar cel mai aratos. Este un papagal de marime medie, insa cu o personalitate uriasa. Si cand vine vorba despre inteligenta si abilitatile oratorice, Aratinga poate fi comparat cu speciile mari de papagali (cum ar fi Ara). Este o excelenta pasare de companie, care atrage atat prin coloritul viu cat si prin caracterul sociabil si jucaus. In continuare vom vedea de unde provine si cine este de fapt acest papagal.
Origine si habitat
Aratinga provine dintr-o zona restransa din nord-estul continentului sud-american. Astazi mai poate fi regasit in Brazilia (statul Roraima), sudul Guyanei si al Surinamului, Venezuela si Guiana franceza. Specia este amenintata cu disparitia la ora actuala, din cauza comertului cu pasari exotice si a distrugerii habitatului natural (defrisari). In captivitate este foarte bine reprezentata aceasta specie, majoritatea exemplarelor comercializate in pet- shopuri provenind din incrucisarile realizate de crescatorii specializati. Papagalul Aratinga prefera savanele si padurile de coasta pentru a-si duce traiul. Mai poate fi intalnit in tufaisuri sau paduri rare, situate la poalele dealurilor. Grupuri izolate au fost vazute si in padurile inundate din regiunea Amazonului. Arareori grupurile de Aratinga sunt vazute strabatand spatii deschise, doar atunci cand calatoresc de la o padure la alta.
Citeste mai multe despre papagalul Aratinga Soarelui pe zooland.ro

Sa invatam cainele sa isi faca nevoile intr-un singur loc

2011-03-06T20:02:00.002+02:00

In relatia de convietuire om-caine fiecare dintre cei doi trebuie sa respecte anumite reguli pentru ca aceasta sa functioneze si fiecare sa se simta confortabil. Una dintre reguli se refera la facutul nevoilor cainelui afara sau intr-un singur loc. Iar asta nu se poate realiza decat cu contributia si rabdarea stapanului. Aceasta lectie necesita adaptare in functie de varsta cainelui si caracterul acestuia.
In cazul puilor trebuie inceput cu dresajul pentru a face intr-un singur punct din casa, deoarece pana la varsta de 8 saptamani nu au voie sa iasa afara, pana cand schema de vaccinare nu a fost indeplinita. Urinatul sau defecatul intr-un singur loc va scapa pe dumneavoastra de surprizele lasate peste tot prin locuinta si il ajuta pe el sa se simta mai confortabil in acele momente, stiind ca aceea e toaleta lui si ca nimeni nu-l deranjeaza de acolo.
Citeste mai multe despre cum sa educi catelul sa isi faca nevoile in acelasi loc pe zooland.ro

Pe limba porcusorului de Guineea

2011-03-06T19:54:00.003+02:00

Porcusorii de Guinea sunt foarte „vorbareti”. E drept ca nu vorbesc pe limba noastra, insa comunica…pe limba lor. Cum niciodata nu strica sa invatam o limba straina in plus, e momentul ca de acum sa va intelegeti cu porcusorul de companie mai bine. Pentru un incepator intr-ale porcusorilor sunetele pot parea identice, insa micul animalut poseda cel putin sapte sunete distincte, si mult mai multe care sunt dificil de diferentiat si recunoscut. Majoritatea sunt greu de descris si denumit insa cu ajutorul redarilor audio le puteti intelege. Postura corpului ofera un indiciu in plus asupra a ceea ce vor sa transmita.
Citeste mai multe despre sunetele porcusorului de guineea pe zooland.ro

Torsul- arma secreta a pisicilor!

2011-03-06T19:45:00.003+02:00

Dintotdeauna oamenii au incercat sa descopere cum functioneaza anumite lucruri pe care ei nu le pot executa. Fascinatia misterului este mare. Iar un mister special cu care se confrunta stapanii de pisici este torsul. Aceasta „arma secreta” a pisicilor de a-i subjuga afectiv pe oameni. Ce nu stiu multi este ca toate felinele torc, ba chiar si alte animale precum veveritele, iepurii, gorilele si elefantii. Ce stie toata lumea e ca pisicile torc doar cand sunt fericite, insa acesta nu e adevarul in totalitate. Vom vedea in continuare cum si de ce torc pisicile?!
Exista diferite teorii privind mecanismul fiziologic de producere a torsului. In trecut se credea ca torsul este produs de vibrarea vaselor sangvine si de trecerea sangelui prin vena cava inferioara. Insa cei mai multi specialisti inclina spre teoria conform careia torsul este controlat de creier, care trimite impulsuri electromagnetice prin intermediul nervilor la muschii laringelui, diafragmei si cei ai corzilor vocale. Corzile vocale vibreaza si inchid glota, diafragmul funtionand ca o supapa care lasa aerul sa treaca prin glota. Pisicile pot toarce atat cand inspira cat si cand expira, spre deosebire de producere mieunatului care are loc doar in expiratie. Torsul este un act reflex conditionat, adica pisica toarce doar atunci cand doreste.
(citeste mai multe despre torsul pisicii pe zooland.ro

mixomatoza iepurilor

2010-07-15T11:24:00.005+03:00

Mixomatoza este o afectiune infecto-contagioasa de origine virala, extrem de agresiva, care duce la decimarea populatiilor de iepuri salbatici, din ferme sau chiar a companionului dumneavoastra. In urma cu 5 decenii bola a fost introdusa in Australia si Belgia pentru reducerea populatiilor de iepuri salbatici, peste 90% dintre exemplare au murit. Din pacate odata eliberat virusul nu a mai putut fi oprit si a ajuns si la iepurii de casa. In zilele noastre s-a elaborate un vaccine pentru aceasta boala, iar cazurile de noi imbolnaviri au scazut, insa nu a putut fi eradicata de tot. iepurasii tinuti mare parte din timp in interior sunt mai putin predispusi la a contracta virusul, dar un risc exista si trebuie luate toate masurile de preventie.
(citeste mai multe despre mixomatoza iepurilor pe zooland.ro

Ne pot imbolnavi pasarile de casa!?

2010-07-13T10:33:00.002+03:00

Pasarile pot suferi de o multitudine de boli, de diversa etiologie, cu precadere cele salbatice, deoarece sunt expuse mai mult diversilor agenti agresori, dar si cele domestice, care desi au conditii de trai si hrana mai bune, in timp si-au mai pierdut din rezistenta naturala. Exista insa si agenti patogeni care, din nefericire, pot trece de la pasare la om, nu neaparat si provocand boala. In zilele noastre cand si medicina veterinara a facut progrese importante si noi acordam importanta mai mare sanatatii animelelor noastre, riscul contractarii unei boli de la pasarea de casa este foarte mic, in anumite locuri infim, dar exista. Iar cel mai bine e sa previi.
(citeste mai multe despre bolile pasarilor de casa pe zooland.ro .

Sterilizarea pisicilor

2010-07-13T10:25:00.002+03:00

Sterilizarea reprezinta manevra chirurgicala prin care se indeparteaza ovarele si uterul pisicii. Castrarea face referire la motani, si presupune eliminarea testicolelor. In momentul in care va ganditi sa va sterilizati pisica nu va lasati influentati de mituri si "sfaturi” neavizate ale cunoscutilor care spun ca "asa vrea Dumnezeu ca pisica sa se inmulteasca” sau ca daca o castrati se ingrasa si devine apatica. Toate decurg din lipsa de informare, de aceea acest articol are menirea sa va prezinte obiectiv avantajele sterilizarii, respectiv castrarii.
(citeste mai multe despre sterilizarea pisicilor pe zooland.ro .

Rolul mineralelor pentru sanatatea cainilor

2010-07-10T12:27:00.003+03:00

Mineralele sunt elemente naturale care joaca roluri esentiale in functionarea optima a organismului. La fel ca si oamenii si cainii au nevoie de un aport echilibrat de minerale pentru o buna desfasurarea a tuturor proceselor celulare si a functiilor. Reglarea presiunii osmotice, transmiterea influxului nervos, circulatia sangelui, osificarea si diversele reactii metabolice depind de anumite minerale, considerate esentiale si care nu pot ajunge in organism decat prin ingerare (din hrana sau suplimente alimentare). De aceea cand va hraniti patrupedul trebuie sa tineti cont si de acest aspect sis a alegeti o hrana echilibrata care sa ii furnizeze si necesarul zilnic de minerale. In general hrana uscata sau umeda speciala pentru caini este astfel formulate incat sa asigure un aport optime din aceste minerale esentiale. Insa de la producator la producator se poate face rabat de la anumite principii din anumite considerente de pret, de calitate. Analizati cu atentie fiecare eticheta si din punct de vedere al mineralelor inainte de a alege hrana pentru catelul dumneavoastra.
(citeste mai multe despre rolul mineralelor pe zooland.ro .

Ingrijirea bobocilor de rata!

2010-07-09T17:03:00.002+03:00

Vara este sezonul cand acestia ies din oua. Dupa aproximativ 28 de zile micile macaitoare ies la lumina. Si ne fac sa ne topim de cat de dragalase sunt. Indiferent ca ies din ou in curtea dumneavoastra sau le-ati primit cadou este bine de stiut cum trebuie ingrijite. Aceasta sarcina nu difera completa de cea a ingrijirii puilor de gaina, insa prezinta anumite aspecte diferite, esentiale de care trebuie tinut cont.
(citeste mai multe despre Ingrijirea bobocilor pe zooland.ro .

Imblanzirea pisoilor salbatici

2010-07-09T16:52:00.003+03:00

De 3500 de ani omul a inceput sa domesticeasca pisicile. Unii sunt de parere ca nici in ziua de azi pisicile nu pot fi considerate imblanzite total, din cauza firii lor independente. Dar pornim de la premiza ca pisica este unul dintre cele mai indragite animale domestice. Sunt insa situatii cand puteam avea de-a face cu o felina adulta sau pisoi care nu au fost obisnuiti cu prezenta omului sau care au avut o relatie distanta fata de noi. Daca e o pisica ce nu suporta atingerea umana sau chiar apropierea, dispare imediat, are un comportament ofensiv sau doar pufaie, atunci putem vorbi ca este o pisica "salbatica”, altfel spus neimblanzita, insuficient socializata.
(citeste mai multe despre imblanzirea pisoilor salbatici pe zooland.ro .

Tunsul cainilor acasa!

2010-05-12T14:08:00.002+03:00

Cum sezonul caldbate tot mai insistent la usa, cu totii ne pregatim sa-l intampinam facand rocada in sifonier dintre hainele de iarna si cele subtiri de vara. Si cainii fac acest lucru prin naparlire. Insa trebuie sa ii ajutam si noi sa scape de aceasta povara, mai ales indivizii din rasele cu par semi-lung si lung. Daca vizitele la salonul de cosmetica vi se par scumpe sau poate timpul nu va permite, puteti incerca sa va tundeti singuri cainele la domiciliu. Mai departe vom vorbi si cum puteti realiza aceasta.
(citeste mai multe despre tunsul cainilor pe zooland.ro .

curatarea urechilor la caini

2010-05-10T16:04:00.002+03:00

Afectiunile auriculare sunt a 2-a simptomatologie, dupa afectiunile dentare, pentru care stapanii de caini isi duc companionii la veterinar. Asta inseamna mult timp si resurse financiare irosite. Toate acestea pot fi prevenite prin efectuarea unei igiene periodice a urechilor. Deci nu trebuie sa lipseasca din cadrul masurilor de toaletare a cainilor. In continuare vom discuta despre cum trebuie facuta o curatare buna a urechilor cainelui fara a produce suferinte animalului atat in timpul executarii cat si ulterior.
Citeste mai mult despre curatarea urechilor pe zooland.ro

Eutanasierea cainlor fara stapan-cea mai simpla solutie?!

2010-04-28T13:58:00.003+03:00

Da! Aparent pentru autoritatile locale din multe din urbele noastre aceasta masura extrema e rezolvarea problemei cainilor comunitari. De ce? Pentru ca dumnealor nu au solutii si nici nu se straduiesc sa gaseasca unele, pentru ca e mai simplu astfel, sa omori niste animale fara aparare, care deh oricum nu folosesc nimanui. Din fericire mai exista o parte, destul de mica, din societatea civila care e vigilenta si are puterea de a se opune acestei hotarari. Iar asta nu convine comoditatii autoritatilor, ba mai mult ONG-urile indraznesc sa ceara socoteala si pentru sumele enorme de bani veniti din vest pentru proiecte de sterilizare si construire de adaposturi pentru aceste animale. Si cum banii sunt bine camuflati in vile, masini de lux si afaceri, mai rar in padocuri si sterilizari, nu e convenabil pentru dumnealor sa iasa la iveala asta. Asa ca hai sa ne opunem Legii Marinescu, ca doar suntem multi si puternici in fata javrelor amarate. Mai mult e vreme de criza si banii care mai vin in continuare din strainatate (mai putin ce-I drept pentru ca nu mai au incredere in noi ca ii cheltuim cum trebuie), ar trebui sa rotunjeasca in continuare conturile si burtile dumnealor.
Si cum Romania in continuare e o tara animalofoba, nu e nevoie decat de putina manipulare a maselor pentru ca toata lumea sa fie incantat de aceasta masura extrema (cunoastem cu totii lipsa de respect si cruzimea romanului fata de animale, in general). Si uite asa toata lumea e fericita: populatia e incantata ca au guvernanti care iau masuri in favoarea lor, iar conducatorii stau in continuare comozi pe banii strainilor “fraieri” si iubitori de animale. Este oare nevoie de o astfel de lege intr-o tara care oricum dizgratiaza animalele? In loc sa incercam sa civilizam lumea, sa le insuflam respectul si iubirea fata de fiinte “inferioare” noua (oare?), asa cum se face si s-a facut in majoritatea tarilor lumii civilizate (la care cu totii tindem, dar daca se poate fara sa miscam ceva la mentalitate). E rusinos si din acest punct de vedere suntem din nou pleava Europei. Nu ne pasa de nimic (mediu, animale, categorii de oameni defavorizati sau diferiti de noi), ci doar de noi insine, un egoism bolnav care ne plaseaza unde suntem acum (la coada lumii civilizate) si care ne tintuieste aici. Pana nu vom renunta la acesta nu vom putea evolua ca natiune.
Dar nu vreau sa tin lectie de morala, pentru ca ma indepartez de la subiect. Pe de alta parte cetatenii au si ei dreptatea lor si dreptul de a fi imporiva cainilor vagabonzi. Nu se simt in siguranta in orasul si in apropierea locuintei lor. Vor ca odraslele lor sa se intoarca teferi de la scoala si sa nu mai stea cu inima in san de fiecare data. La agresivitate raspund cu agresivitate, impulsionati de un instinct animalic, firesc, la fel ca si cel al cainilor, care la randul lor se simt amenintati de apropierea noastra. Dar in schimb noi ne pretindem “fiinta suprema” si ar trebuie sa avem mai mult discernamant ca ei, si sa fim noi cei care facem ceva pentru ca aceasta relatie om-caine, veche de 30000 de ani, sa functioneze in continuare. Solutii exista insa trebuie instituite cat mai devreme si avut rabdare ca sa apara si rezultatele scontate.
Acesti caini “comunitari” cum ii numim nu sunt fara stapan, sunt ai nostri, ai COMUNITATII si trebuie sa ne ingrijim de soarta lor. Pentru ca au ajuns in aceasta situatie tot din cauza noastra. Nu cred ca ii e strain nimanui abandonul in strada al cainilor care fie bolnavi, fie ca isi cereau portia lor minima de hrana sau alte mii de motive invocate, nu au mai fost demni de a avea un stapan. Cel mai simplu a fost sa-i aruncam in strada, sa-i ignoram, crezand ca astfel am rezolvat problema. Nu ne sunt straine nici imaginile cu caini adusi de la tara in masini incarcate doldora si debarcati la marginea oraselor pentru ca “acolo gasesc ei ceva de mancare ca orasul e mare”. Pedeapsa asta venea pentru ca patrupedul a indraznit sa-si apere curtea cu strasnicie si a muscat vreun musafir, sau a atentat la bunastarea celorlalte animale din curte (probabil de foame) sau pur si simplu pentru ca lipsa de educatie sau educatia defectuoasa din partea stapanului s-a intors impotriva lui. In ani la rand caine abandonat peste caine abandonat, inmultirile (in fapt instinct natural) si mai ales ignoranta societatii, au facut ca in ultimii ani sa explodeze numarul cainilor de pe strazi si sa ne trezim dintr-o data ca “Avem o problema!!”. O problema pe care ne-o meritam si la care macar acum in ceasul al doisprezecelea ar trebui sa ii gasim o solutie corecta pentru ambele parti.
Ce se poate face? Sterilizarea e solutia cea mai accesibila si mai umana. Nu rezolva problema peste noapte, dar e piatra de temelie a reducerii cainilor de pe strazi in urmatorii 5-6 ani. Fara alti caini care sa mai apara in strada, numarul lor se va reduce progresiv de la an la an, prin selectie naturala, cainii batrani vor muri, insa nu vor mai veni altii tineri si apti de monta din urma. In plus un caine sterilizat e si un caine mai putin agresiv si mai sociabil, care nu va mai fi “turbat” in perioadele de reproducere deoarece instinctele sexuale i-au fost suprimate. Nu vor mai parea conflictele intre masculi care agitau intreaga haita si de unde victima cadea trecatorul aflat in apropiere. E cea mai buna solutie si trebuie sa o acceptam, la fel cum au facut si celelalte tari. Legea Marinescu (blocata de 2 ani in Camera deputatilor, stim noi de ce) mai spune ca trebuie infiintate in fiecare localitate adaposturi pentru aceste animale fara stapan, sub finantarea autoritatilor locale si sub obladuirea ONG-urilor de profil. Caini vor fi castrati, vaccinati si tinuti aici o perioada, oricine putand veni sa adopte un catel din acest loc. Dupa 7 zile caini vor fi returnati in zonele din care au fost ridicati si dati in ingrijirea iubitorilor de animale din zona, care isi vor lua angajamentul sa ii hranesca. Nimic complicat, oricum si in momentul de fata acestii caini, de la blocuri, sunt hraniti si ingrijiti de persoanele cu suflet mare, pensionarii care isi pot rupe 10 lei din pensia si asa mica, pentru a hrani acesti caini. Cu atat mai mult daca va fi cineva care isi asuma raspunderea pentru ei, vom putea trai in pace cu ei, chiar daca inca mai stau in strada, pentru cat or mai fi avand ei de trait.
Cainii sterilizati, cu agresivitate diminuata si hraniti, nu vor mai ataca oamenii, decat daca sunt amenintati. Trebuie sa invatam sa nu ii mai agresam, sa le adresam o vorba buna in loc de pietre si urlete si de ce nu ceva de mancare. La agresivitate ei raspund cu agresivitate, iar de cele mai multe ori omul are de suferit si tot el se victimizeaza. Eu personal nu am fost niciodata muscat de un caine, desi s-a intamplat de multe ori sa-i intalnesc in cale sau sa ma latre. Mi-am vazut de drumul meu, i-am ocolit daca era cazul si astfel fiecare am scapat teafar din aceasta intalnire. Sunt curios din cei care ajung cu muscaturi la spital, cati au patit-o pentru ca si-au vazut de drum si au ignorat cainele? E mai simplu sa declari ca te-a muscat maidanezul si astfel scapi de platit vaccinul.
O alta solutie este adoptia. Nu suntem obisnuiti cu aceasta procedura nici cand vine vorba de copii, daramite de caini. E rusinos ca patrupedele noastre ajung mai multe in occident la familii care le adopta, decat in sufletele noastre. Trebuie sa incetam sa consideram cainele maidanez “out of fashion” si inferior celui de rasa. Ni se pare ca suntem mai apreciati daca avem un caine de rasa in lesa decat unul de rasa comuna. La fel ca si in cazul masinilor, Dacia nu e “trendy” in schimb SUV-ul da mai bine la vecini. Dar din nou intram in alte subiecte spinoase. Adoptati! Nici nu va imaginati cata dragoste si veneratie veti primi din partea unui astfel de catel. Dumneavoastra veti fi cel castigat la final.
Solutii exista fratilor, insa trebuie puse in aplicare, iar asta cat mai devreme. Doar autoritatile pot face asta, faceti presiune asupra lor si nu asupra bietilor caini. Aveti rabdare si in cativa ani nu va va mai fi teama sa iesiti afara. Imbunatatiti-va mentalitatea si acceptati aceste animale, stim cu totii ca sunt “CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI”. Si noi trebuie sa fim al lor!

Igiena orala la caini - metode complementare periajului

2010-04-27T10:14:00.002+03:00

Conform statisticilor, afectiunile dentare sunt principalele probleme pentru care se instituie un tratament in cabinetele veterinare, la caini peste 3 ani. Iar aceasta se intampla din cauza unei igiene buco-dentare deficitara. Multi stapani de patrupede ignora acest aspect, care in timp poate provoca suferinte cainelui si gauri in buget mai mari stapanului.

Periajul dentar e principalul mijloc prin care se asigura si se intretine o igiena optima a gurii. Despre acest aspect am vorbit intr-un articol anterior. Daca totusi acesta nu se poate realiza zilnic sau pentru a spori efectele lui, se poate apela si la metode complementare pentru pastrarea curateniei cavitatii orale. Acestea nu inlocuiesc periajul!!
Citeste mai mult despre Igiena orala pe zooland.ro

O baie...un caine!

2010-04-26T13:45:00.003+03:00

Zi ploioasa, plimbarea obisnuita in parc, nazdravanul nu rateaza nicio balta, intrand in casa abia va mai recunoasteti copilasul sub noroiul falnic de pe blana lui. E semn ca se cere degraba o baie!

Si nu e chiar singurul moment in care ajungeti la concluzia ca patrupedul trebuie imbaiat. Baia nu trebuie vazuta ca o rutina saptamanala si ca o necessitate periodica. In acest caz prea des poate fi prea mult, daunator. Cand ar trebui sa spalam cainele? (citeste mai multe despre Imbaierea cainilor pe zooland.ro .

Periajul dentar la catei

2010-04-23T14:30:00.006+03:00

Din setul de masuri pentru ingrijirea cainelui nu trebuie sa lipseasca periajul dentar, ca prima metoda de asigurare a unei bune igiene orale. Desi la noi aceasta industrie si moda a animalelor de companie este inca la inceput, iar periatul pe dinti al cainilor pare ceva SF, acesta e esential pentru a avea un catel sanatos si fericit.
Citeste mai mult despre Periajul dentar la caini pe zooland.ro .

Toaletarea cainilor

2010-03-30T14:12:00.009+03:00

O nevoie de baza a oricarui catel este toaletarea. Aceasta are atat rol estetic, dar si de prevenire a unor afectiuni si a disconfortului patrupedului. La fel ca si la oameni, periodic trebuie facuta ingrijirea parului, a unghiilor sau urechilor. In continuare vom vorbi pe scurt despre ceea ce presupune ingrijirea unui caine.

Toaletarea animalului trebuie sa tina cont de mai multe aspecte:

parul cainelui: textura, lungimea;
rasa: trebuie respectat standardul si aspectul;
mediul in care traieste: interior si exterior;
valoarea chinologica: participa sau nu in expozitii;
forma urechilor: deschiderea conductului auditiv extern
nutritie: tipul de hrana administrata.

Perierea

Trebuie sa tina cont de textura si lungimea parului. La rasele cu par scurt si/sau sarmos e suficienta o periere pe saptamana, cu un pieptene metalic cu dinti desi sau cu o perie de plastic, chiar si o manusa e utila. La rasele cu par semilung si lung trebuie acordat mai mult timp saptamanal perierii: zilnic daca e posibil sau macar la 2 zile, pentru a preveniri incalcirea si a avea mai putin de munca mai tarziu. Trebuie folosit mai intai un pieptene cu dinti mai rari, apoi unul mai des, iar la final o perie metalica. Instrumentele trebuie folosite cu grija pentru a nu rani pielea animalului. Se periaza tot corpul cainelui, in sensul cresterii parului.

Tunsul

Se face doar la rasele de caini cu par semilung si lung, avand mai multe scopuri:

confortul catelului, mai ales in sezonul cald cand haina de iarna trebuie data jos sau pnetru a preveni iritarea ochilor
estetica animalului, un caine ingrijit are un aspect placut
incadrarea in standardul rasei, mai ales pentru cateii care merg in expozitii, unde regulile de toaletare sunt stricte, dar si pentru ceilalti pentru a semana cat mai bine cu rasa din care fac parte.

Cainele trebuie obisnuit cu aceasta manopera de la varste fragede ( 5-8 luni), pentru a fi mai linistiti mai tarziu atat dumneavoastra cat si catelul. Este bine ca primele tunsuri sa fie facute la cosmetica deoarece personalul de acolo e profesionist si stiu cum sa abordeze catelul si care e coafura potrivita. Ulterior daca ati prins cum se face puteti incerca si acasa. Taierea parului din jurul ochilor trebuie facuta de fiecare data cand acesta irita globul ocular, si nu necesita vizita la specialist.

Baia

E recomandat a se face doar atunci cand e imperios necesar datorita mirosului sau murdariri parului. O baie la cateva luni pentru cainii cu par scurt e suficienta. Pentru cei cu par lung se recomanda o baie lunar sau mai des daca e nevoie. Imbaierea prea frecventa poate provoca boli de piele prin indepartarea stratului protector de sebum. Intotdeauna folositi un sampon special pentru caini, niciodata unul pentru oameni. Deasemena un sampon ales special pentru tipul de par sau pentru o anumita rasa da rezultate si mai bune. Iarna uscati bine animalul pentru a preveni o raceala. Folositi cu grija uscatorul de par pentru a nu arde blana.

Taierea unghiilor

E obligatorie la cainii tinuti in interior si foarte rar necesara la cei tinuti in curte, unde unghiile se tocesc natural. Este bine ca primele taieri sa fie facute la veterinar sau la cosmetica pentru a obisnui catelul si pentru a putea invata dumneavoastra cum se face corect. Cand practicati aceasta manopera acasa rugati inca o persoana sa va ajute, sa tina cainele cu piciorul fixat. Folositi doar foarfece speciale pentru unghiile cainilor, nu unghiere pentru oameni care pot leza sau smulge unghia. Aveti grija sa nu taiati unghia din locul unde se observa rosu la interior, acolo sunt vasele de sange si nervii, astfel veti rani si veti provoca durere cainelui, plus sperietura si refuzul de a mai face acest lucru pe viitor.

Periajul dentar

Ajuta la mentinerea sanatatii dintilor, gingiilor si a cavitatii bucale a cainelui. Se poate face acasa, iar periodic trebuie mers si la veterinar pentru un consult si un tratament de specialitate. Acasa cu cat il periati mai des cu atat mai bine, zilnic ar fi ideal. Folositi periute si paste speciale pentru catei, nu cele pentru uz uman. Obisnuiti cainele de mic cu periajul. Din cand in cand verificati gura cainelui pentru a observa daca apar inflamatii, carii, tartru sau alte afectiuni. Cu cat e mai repede depistata vreo problema cu atat va fi mai usor de tratat. Tipul de hrana influenteaza foarte multa statusul sanatatii dentare, astfel mancarea uscata, crochetele, favorizeaza eliminarea tartrului si stimularea gingiilor. Cainii hraniti cu mancare umeda sau preparata, de consistenta scazuta, sunt mai predispusi la depuneri de tartru si carii.

Igiena urechilor

Se poate face de fiecare data cand imbaiem cainele sau chiar mai des. Atentie deosebita trebuie acordata raselor cu urechi lungi, ale caror conduct auditiv extern e aerisit foarte putin. Astfel este favorizata acumularea bacteriilor si declansarea infectiilor. Verificati periodic aspectul urechii, mirosul, la primele semne de boala sa va prezentati la veterinar. In timpul baii aveti grija sa nu patrunda apa in ureche, daca totusi se intampla curatati atent cu un betigas cu tampon de bumbac. Tundeti parul din urechi daca este cazul.

In cateva idei acestea sunt aspectele de care trebuie sa tineti cont pentru a avea un caine bine ingrijit si sanatos la exterior. In articolele urmatoare vom detalia despre fiecare actiune, care sunt regulile, frecventa si particularitatile.

Ciclarea acvariului!

2010-03-27T11:11:00.006+02:00

Acvariul cu pesti reprezinta reproducerea unui colt din natura, un biotop unde plantele si animalele traiesc in interdependenta. Dar cum e totusi un mediu artificial, noi suntem cei care trebuie sa avem grija sa cream toate conditiile propice unei vieti acvatice.

Ce este ciclarea?
Numita si "ciclul azotului", ciclarea reprezinta crearea unui mediu bacterian, care are rolul de a descompune compusii de azot. Acvariul in momentul in care introducem prima oara apa este un mediu lipsit de viata, chiar si fara bacterii. Pentru ca pestii si plantele sa nu aiba de suferit mai tarziu este important sa se creeze un mediu bacterian care sa regleze compozitia chimica acvariului.

Amoniacul este substanta chimica ce in cantitati mari poate curma viata tuturor pestilor. El rezulta din descompunerea hranei ramase pe fundul acvariului sau din dejectiile pestilor. Insa pentru inlaturarea acestui incovenient solutia vine din partea bacteriilor nitrosomonas si nitrobacteriile. Acestea descompun amoniacul in nitriti (nitrosomonas) si nitrobacteriile descompun nitritii in nitrati, care doar in cantitati foarte mari devin toxici. Formarea bacteriilor poate dura de la 2 la 8 saptamani in functie de marimea vasului. Este foarte important ca inainte de finalizarea acestui proces sa nu se introduca pesti in acvariu. Este o perioada lunga de asteptare, destul de grea pentru un acvarist, dar care merita pe deplin ulterior.

Cum se face ciclarea?
Introduceti in acvariu toata cantitatea de apa pe care doriti sa o aveti si mai tarziu. Lasati acvariul descoperit circa 2 zile pentru a se elimina clorul, care impiedica formarea bacteriilor. Apoi porniti filtrele si lasati sa circule apa. Cresteti temperatura pana la 30 de grade pentru a grabi procesul. Bacteriile au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta asa ca asigurati mereu o oxigenare buna a apei. Pentru a oferi o sursa de hrana microorganismelor trebuie adaugat in acvariu amoniac brut, luat de la farmacie (3-5mg/l) sau puteti pune niste hrana de pesti in acvariu. Primele se vor forma bacteriile nitrosomonas, in momentul in care concentratia de amoniac e suficient de crescuta. Aceste vor descopune amoniacul in nitriti, astfel va scadea concentratia acestei substante si va creste cea de nitriti. Moment favorabil pentru aparitia nitrobacteriilor, care vor hrani cu nitritii eliberand nitrati. Nitratii sunt sursa de hrana pentru plantele din acvariu, insa in cantitati mari devin daunatori si pentru acestea si pentru pesti. Bacteriile se vor fixa de toate elementele din acvariu, in special in buretele filtrului, unde e rezervorul principal de bacterii. De aceea e important cand il curatati sa nu o faceti sub jetul de la chiuveta ci in apa scoasa din acvariu, pentru a nu distruge microorganismele. Pe de alta parte un filtru de la un acvariu deja ciclat poate fi folosit pentru a grabi ciclarea noului acvariu, e suficient sa fie stors in apa noului acvariu. Dupa 7-10 zile pot fi introdusi deja primii pestisori in acvariu, de preferat din specii mai rezistente (sanitari, carasei), moment in care reduceti si temperatura la 24-25 grade. Verificati zilnic cu un tester de pH sau de amoniac care sunt valorile, daca scad de la o zi la alta inseaman ca ciclarea e pe traiectul bun. Cand se ajunge la valorile optime de pH pot fi introdusi si pestii ceilalti, insa tinand cont sa nu suprapopulati acvariul. Pentru a scadea concentratia de nitrati rezultati in urma actiunii nitrobacteriilor, e nevoie sa se schimbe aproximativ 25-30% din apa saptamanal, sifonand bine si substratul.

O alta solutie pentru a grabi ciclarea acvariul e folosirea produselor din comert care contin culturi de nitrobacterii. Insa aici parerile acvaristilor sunt impartite legat de eficacitatea acestora, dar puteti incerca si aceasta varianta pentru a va forma singuri o opinie.

Intr-o prezentare succinta aceasta este ciclarea, o etapa esentiala in amenajarea noului acvariu. Respectand-o veti avea mai tarziu o copie cat mai fidela a unui mediu acvatic natural, cu plante si pesti fericiti.

Pastele si...animalele!

2010-03-26T20:34:00.006+02:00

Desi mai devreme ca in alti ani, Pastele bate la usa si vine insotit de magia sarbatorilor si tumultul pregatirilor. Cu mic, cu mare fiecare asteapta cu nerabdare Sarbatoarea luminii si mai ales... sosirea Iepurasului. Fiind o perioada mai aparte din timpul anului si animalele resimt aceasta atmosfera. Pentru ca Sarbatorile sa fie cat mai placute trebuie sa luati in considerare si bunastarea animalutului dumneavoastra.

Iepurasul nu vine cu...iepurasi!

Eventual de ciocolata, dar niciodata vii! Adultii din dorinta de a le face o bucurie deosebita odraslelor sau pur si simplu la insistentele acestora, se grabesc sa cumpere un animalut de "sezon" : iepuras, puisor de gaina sau de rata. Insa nici alte specii nu sunt crutate de catre cei purtati de magia sarbatorilor atat de departe incat nu chibzuiesc inainte de a face acest pas. In fiecare an comertul cu iepurasi, de exemplu, explodeaza in aceasta perioada, la fel cum explodeaza si rata abandonului la cateva saptamani dupa trecerea acestei sarbatoari. De ce? Pentru ca vraja s-a risipit si animalul a crescut, nu mai e dragalasul acela din cosul din Duminica Invierii. In special la iepuri rata de crestere in greutate este una ridicata, astfel nu veti avea pentru mult timp ghemotocul acela de blanita. Puisorii de asemnea, in special cei de rata, in cateva saptamani sunt mari si tot mai neatractivi. De aceea inainte de a face cadou de Paste copilului un pui de oaresceva analizati mai intai problema. Ganditi-va ca luarea unui animal e un parteneriat pe viata ( a lui, care poate dura cativa ani in functie de specie), in care va angajati sa-l hraniti, ingrijiti si protejati. Daca il luati pentru copilas purtati inainte o discutie pentru a-i explica ce inseamna responsabilitatea detinerii unui animal. Daca vreti sa-l faceti cadou unei persoane apropiate asigurati-va ca isi doreste un astfel de animal, are posibilitatea sa-l gazduiasca si sa-i acorde timp. Nu intotdeauna un iepuras dragalas e o surpriza placuta pentru cel cadorisit. Deci nu va lasati niciodata purtati de val in aceasta perioada si ganditi de trei ori inainte de a face pasul. In schimb, aveti mana libera la a cumpara cate figurine de plus doriti. Ratuste, iepurasi, mielusei si aici comercianti vin cu o oferta foarte generoasa. Iar dupa Paste pot fi trantite in orice colt al camerei vreti.

Bucatele "alese"

Sarbatorile trebuie petrecute cu masa plina de felurite bunataturi. Si cum prietenii necuvantatori stiu cel mai bine sa se invarta prin jurul mesei si sa ne santajeze cu privirile lor de flamanzi, trebuie sa fim atenti la ce anume ajunge in gura lor. Nu toata hrana care ne prieste noua le face bine si lor, de altfel nici nu ar trebui sa-i hranim cu alimente de la masa noastra, dar conditia asta e greu de intrunit. Insa trebuie sa fim atenti sa nu le furnizam acele bucate care sunt daunatoare lor. Ce nu ar trebui sa primeasca niciodata un caine sau o pisica:

ceapa si usturoi fie proaspate, fie gatite;
ciocolata: mai ales acum cand ouale si figurinele de ciocolata sunt nelipsite din orice casa.
oul crud: desi rar mai gasesti pe masa de Paste ou crud, in perioada pregatirilor se folosesc destule, dar niciodata nu trebuie sa ajunga la catel;
rosiile, apar si ele pe orice masa festiva, insa nu in bolul catelului sau pisicii, in special portiunea verde.
oasele, fie ele si de miel sunt periculoase pentru patrupede.
ficatul, ingredient de baza in drob, dar dispensabil din alimentatia animalelor
alcoolul, insoteste orice masa imbelsugata insa este extrem de toxic. Asa ca multumiti-va sa ciocniti doar cu membrii bipezi ai familiei.
dulciurile, prajiturile sau torturile nu pot fi impartite cu pisica sau cainele.

Asa ca pentru sarbatori linistite, fara vizite la cabinetele veterinare respectati aceste cateva interdictii, simple de altfel.

Vremea curateniei

In orice casa in perioada premergatoare Pastelor se face curatenia de primavara. Foarte bine, insa atentie cum umblati cu produsele de curatenie, sau mai bine zis cum procedeaza catelul cu ele. Multe contin substante chimice toxice pentru animal daca sunt inhalate sau mirosite. In caz de astfel de accident nefericit prezentati-va de graba la veterinar, luand cu dumneavoastra si recipientul cu substanta in cauza, pentru a stii dumnealui ce antidot trebuie administrat.

Concediu

Cele cateva zile libere de sarbatori pot fi un moment bun sa evadati de acasa. Dar nu uitati de animalut, fie il luati cu dumneavoastra, fie il lasati in grija vreunei cunostinte. Nu va doriti ca la intoarcere sa dati de vreun cadavru sau vreun schelet umblator. Asigurati-va ca hotelul sau pensiunea unde va cazati primeste animale, pentru a nu intampina probleme mai tarziu,la cazare.

Sarbatorile nu pot fi fericite decat atunci cand toti membrii familiei sunt fericiti, si cum necuvantatorul are acest statut, ganditi-va si la nevoile lui in aceasta perioada.

Paste fericit tuturor!

Inmultirea iepurilor

2010-03-24T19:47:00.009+02:00

Ai unul sau mai multi iepurasi acasa, care au ajuns la maturitate, si te-ai gandit ca e momentul sa ai si "nepoti", fie pentru a-ti mari familia, fie pentru a-i face cadou prietenilor sau doar a-i comercializa. Iepurii sunt mamifere care se inmultesc foarte usor si cu o prolificitate printre cele mai ridicate din lumea animala. Insa si aici trebuie tinut cont de niste reguli de baza, simple, dar esentiale pentru a avea animale sanatoase si fericite.

Varsta

Iepurii pot fi inmultiti numai cand ajung la maturitate, cand organele sexuale sunt complet formate si adaptate pentru a procrea. La rasele mici de iepuri maturitatea sexuala e atinsa la 5 luni (femelele), respectiv 6 luni (masculii). Rasele medii la 6 luni (femelele) si la 7 luni (masculii). La rasele mari si uriasi acest stadiu e atins mai tarziu: 8 luni pentru femele si 9 luni pentru masculi.

Frecventa

Iepuroaicele, spre deosebire de alte mamifere, nu au ciclu mentrual periodic, deci nu intra in calduri. Ele elibereaza ovulele la 10-12 ore de la imperechere. Astfel putem spune ca iepuroaicele sunt apte de procreat tot timpul. O femela poate fata si de 10 ori pe an, insa aceasta e o suprasolicitare a organismului si nu e recomandata. Pentru a evita suprapopularea nu lasati niciodata femelele impreuna cu masculii in aceeasi cusca. Zicala "a se inmulti ca iepurii" e cat se poate de adevarata. Mai ales ca iepurii beneficiaza si de o prolificitate foarte buna, aproximativ 8-12 pui la o fatare. Inmultind aceste valori cu numarul de potentiale imperecheri dintr-un an ajungem undeva la peste 100 de urmasi de la o singura mama. Asa ca pentru a controla inmultirea tineti separati indivizii de sexe opuse.

Masculii la fel sunt dispusi a se imperechea in orice moment. Totusi pentru o eficacitate maxima a actului sexual, adica fecundarea tuturor ovulelor este bine ca un mascul sa nu fie dat la monta mai mult de 7 ori pe saptamana, arareori de 2 ori pe zi. Intr-o crescatorie mica, de familie, ar trebui sa fie cam un mascul la 8-9 femele.

Alegerea viitorilor parinti

Pentru a avea urmasi de calitate trebuie in primul rand sa avem genitori (parinti) de valoare. De aceea vor fi alesi pentru reproducere doar acele exemplare care corespund cat mai bine standardului rasei respective sau care au cel mai bine exprimate caracteristicile pe care dorim sa le obtinem de la urmasi. Nu inmultiti iepurii daca: doriti sa experimentati ce va rezulta din combinarea a doua rase sau a doi indivizi de culori diferite (pentru aceasta studiati determinismul genetic al culorilor). Intotdeauna imperecheati indivizi ai aceleiasi rase sau cel putin din categorii asemanatoare (nu un pitic cu un urias). Scoateti de la reproductie acei indivizi cu boli genetice sau care nu au o stare de sanatate propice imperecherii. Daca unul din parteneri are de exemplu diaree sau orice boala contagioasa, o poate transmite si celuilalt.

IMPORTANT nu imperecheati frate cu sora! Pot rezulta urmasi cu abnormalitati sau mai firavi. In schimb orice combinatie de tipul mama-fiu sau tata-fiica este posibila. Desi idealul in genetica e sa imperechem indivizi cat mai diferiti genetic, pentru a avea urmasi cat mai viabili.

Imperecherea

Intotdeauna puneti femela in cusca masculului, altfel daca faceti invers masculul va fi prea ocupat cu adulmecarea incaperii partenerei decat sa incerce sa o monteze, iar pe de-alta parte femelele isi apara cu strasnicie teritoriul, astfel masculul poate fi atacat sau nu i se va permite sa "presteze". Deci regula de baza: femela vine la mascul; care la inceput o va mirosi, o va alerga cateva ture de cusca pana cand iepuroaica se va aseza, va ridica coada si ii va permite masculului sa se urce pe ea. Actul sexual va dura doar cateva secunde si se va termina printr-un sunet scos de mascul si caderea intr-o parte a acestuia, adesea cu un smoc de par al partenerei in gura. Moment in care procesul s-a terminat, iar femela poate fi transportata in cusca ei. E recomandat ca dupa 8-10 ore acest fenomen sa se repete pentru a fi siguri ca masculul si-a facut treaba ca la carte si nu cumva a nimerit pe langa vulva partenerei, in plus astfel poate creste numarul de ovule fecundate. Notati in calendar data la care s-a facut monta.

Gestatia

La iepuri gestatia dureaza 30-32 de zile din momentul in care a avut loc monta. Totusi pentru a fi siguri daca iepuroaica e gestanta la 14 zile se poate efectua o palpare a abdomenului, cu blandete, simtind la un moment dat intre degetul mare si index niste formatiuni ca boabele de strugure (puiutii). Acest control nu trebuie facut mai devreme deoarece pot fi afectati iremediabil puii. O alta tehnica folosita de unii crescatori e imperecherea femelei inca o data la 14 zile. Daca e gravida atunci ea va refuza masculul. Totusi unele femele pot accepta iepuroiul si daca sunt gestante. Cum la iepuri uterul are forma de Y e foarte posibil ca prima gestatie sa fie doar intr-un corn, iar a doua sa se produca in celalalt corn. Astfel pot aparea dificultati in sarcina si la nastere, puii din a doua runda de imperechere fiind nascuti prematur. Deci cel mai bine e sa se renunte la aceasta metoda de verificare a gestatiei.

Nasterea

Survine la aproximativ o luna de la imperechere. Cu cateva zile inainte sau chiar de la debutul sarcinii, e bine sa puneti in cusca iepuroaicei un cuib/o cutie pentru fatat. In apropierea momentului nasterii mama va incepe sa-si amenajeze cuibul strangand paie si smulgandu-si par de pe piept si burta pentru a amenaja cat mai confortabil culcusul. Nasterea are loc repede, in general noaptea. Puii sunt fara par si cu pleoapele alipite, ascunsi prin culcus. Nu e recomandat sa fie atinsi in primele zile, deoarece femela detectand mirosuri straine ar putea sa ii refuze de la alaptat sau chiar sa-i arunce din cuib, uneori chiar sa ii manance. E bine ca femela sa aiba in cusca dupa fatare apa si hrana.

Iepuroaicele sunt mame extrem de devotate si grijulii cu puii lor, care sunt niste nazbatii ambulante si extrem de dragalasi. Nu inmultiti iepurii doar pentru a va bucura de simpaticia puiutilor, luati in considerare si faptul ca acestia vor creste si vor deveni adulti, iar asta se intampla destulde repede, au un ritm de crestere alert. Respectati animalele pentru ceea ce sunt ele nu doar pentru aspect. Cu multa afectiune daruita iepurasul poate fi un animal de companie ideal.

Naparlirea de primavara

2010-03-22T14:17:00.003+02:00

Soarele deja urca tot mai semet pe cer, ziua e mai lunga si temperatura mai placuta, e semn ca a sosit primavara. E momentul sa renuntam la hainele groase de iarna si sa apelam la cele lejere, de vara. La fel fac si animalele, se leapada de parul dens, care le-a tinut caldura in sezonul rece si raman cu o blana mai subtire. Insa cu totii stim ca acesta nu e moment tocmai placut nici pentru noi, care ne vedem invadati de par si ghemotoace de blana, nici pentru animal.

Ce este naparlirea?
Este un proces fiziologic de inlocuire a parului la trecerea dintr-un sezon intr-altul, cu temperatura diferita. Parul mort trebuie inlaturat pentru a face loc celui nou, proces intalnit si la oameni. Perioadele cand se intampla acest fenomen sunt primavara si toamna. Primavara e mai abundent si dureaza mai mult deoarece blana de iarna e mai densa, formata din par si subpar (la unele rase de caini si pisici).
Animalele tinute exclusiv in interior naparlesc in general pe toata perioada anului deoarece sunt prea putin influentate de ciclul anotimpurilor. Astfel nu putem identifica o anumita perioada cand ele naparlesc, deoarece cantitatea de par pierduta e mai mica, dar constanta.

Animalele care traiesc sau care iau contact cu exteriorul sunt mai influentate de cresterile de temperatura si de marirea zilei. Cu primele semne ale incalzirii vremii porcesul de naparlire incepe si poate dura cateva saptamani, in functie de tipul de blana al animalului. Rasele de caini si pisici care prezinta 2 tipuri de par naparlesc mai abundent si mai indelungat in timp (Ciobanesc german, Terranova, Malamut de Alaska s.a.). De asemenea exista rase care naparlesc mai putin, numite si rase hipoalergice, deoarece elibereaza mai putini alergeni. La caini acestea ar fi: Chinese Crested Dog sau Peruvian Hairless Dog (rase fara par); West Highland Terrier, Cairn Terrier, Yorkshire Terrier, Airdale Terrier, Caniche, Puli, Komodor, Bichon Havanese, Bichon Maltese, Shih-tzu, Schnauzer, Kerry Blue terrier s.a. La pisici rase Sphynx, fara par e cea mai potrivita pentru cei alergici la par de pisica, dar si rase precum Devon Rex sau Cornish Rex pierd foarte putin par.

Fiziologica sau patologica?
Pierderea parului poate aparea si in alte perioade decat cele normale sau chiar se poate suprapune cu naparlirea fiziologica, insa avand o alta cauza decat cea naturala. In bolii de piele, alergii, infestari cu paraziti externi sau in cazul unei alimentatii incorecte pot aparea caderi importante de par. Diferenta se poate face observand aspectul pielii animalului, daca e de aspect normal atunci avem de-a face cu naparlirea, daca prezinta roseata, uscaciune, rani, atunci e vorba despre vreo afectiune si animalul trebuie dus imediat la veterinar. Nu hraniti cainele sau pisica cu mancare pentru oameni, alegeti hrana uscata sau umeda de calitate. Faceti deparazitarile si tratamentele pentru alergii necesare animalului dumneavoastra.

Lupta cu parul
Perioada naparlirii e cel mai mare dusman al curateniei in casa sau in curte. Parul pluteste peste tot, de la farfuriile din bucatarie pana la hainele din sifonier. In plus si catelul arata tare ciudat si neingrijit. Iata ce trebuie facut pentru ca toata lumea sa treaca cu bine prin aceasta perioada:

periati si pieptenati cat mai mult animalul, zilnic daca aveti posibilitatea. Cu cat indepartati mai mult par prin acest procedeu, cu atat veti avea mai putin prin casa. Folositi perii sau pieptene adecvate pentru tipul de blana al cainelui sau pisicii. La rasele cu par lung mai intai folositi un pieptene cu dinti rari pentru a descalci parul, apoi unul cu dinti desi, abia apoi o perie cu peri lungi. La cele cu par scurt a nu se folosi perii pentru par lung deoarece pot rani pielea animalului. La pisici se poate folosi si o carpa umezita cu care actionati in sensul de crestere al parului.

toaletati cainele, daca are par lung. Daca descoperiti in blana smocuri incalcite taiati-le cu foarfeca, nu le smulfeti pentru a nu rani animalul.

imbaiati animalul, intr-o prima faza a naparlirii pentru a indeparta o cantitate mai mare de par. Intotdeauan folositi un sampon special creat pentru tipul de par al companionului dumneavoastra. Atentie insa, nu il spalati prea des, deoarece dauneaza sanatatii pielii, prin indepartarea stratului protector de sebum

obisnuiti animalul cu periatul, transformati acest moment intr-unul placut, folosind recompense si laude. Cu cat animalul va sta mai cuminte cu atat veti putea sa il curatati mai bine.

hraniti animalele cu hrana speciala pentru par si piele sanatoasa.

pisicile sa aiba mereu la dispozitie apa, pentru ca ele isi inghit parul cand se toaleteaza. In aceasta perioada administrati-i hrana special conceputa pentru eliminarea ghemurilor de par (Hairball control). Semanati intr-un ghiveci "iarba pisicii", ale carei seminte le puteti gasi in orice pet-shop. Pisica o va manca atunci cand va avea nevoie sa elimine parul ingerat.

aspirati meticulos toata casa, chiar si animalul, sunt unele carora chiar le face placere.

faceti o vizita la medicul veterinar pentru monitorizarea starii de sanatate a animalului si pentru a face deparazitarile de primavara.

Vremea frumoasa de afara nu poate fi decat un motiv de bucurie atat pentru noi cat si pentru animale, care pot petrece mai mult timp afara jucandu-se. Sa nu lasam ghemotoacele de par sa ne impiedice din savurarea acestui moment placut din an. Periati, periati, periati!

Ingrijirea testoasei

2010-03-21T19:50:00.008+02:00

Exotismul si docilitatea lor atrag multi doritori de animale de companie. Multi considera ca broscutele testoase sunt pet-ul perfect deorece nu sunt pretentioase. Nimic mai eronat, testoasele au nevoie de conditii de mediu propice cresterii si dezvoltarii, cat mai asemanatoare cu cele din mediul lor natural. Poate de aceea vedem atat de putine testoase adulte in casele multora dintre proprietarii de broscute, pentru ca nu sunt ingrijite conform nevoilor lor. Mai jos vom discuta despre ce anume necesita o testoasa pentru a creste frumos si a fi fericita, chiar si in captivitate.

Achizitionarea

Cumparati o testoasa doar de la crescatori specializati sau din magazine care sunt de incredere ca furnizeaza doar animale sanatoase si de calitate. Cumparati doar animale sanatoase ( care inoata, reactioneaza la stimuli, nu cele care sunt mereu retrase in carapace). Dupa achizitionare mergeti cu broscuta la veterinar, pentru a-i monitoriza starea de sanatate. Inainte de a achitiona o testoasa documnetati-va despre caracteristicile si nevoile sale. Daca aveti ocazia adoptati una.

Gazduirea

Crearea unui mediu cat mai apropiat de necesitatile sale de spatiu, temperatura, lumina, inot si lenevit la soare. Acvariul sau bazinul in care o veti gazdui trebuie sa aiba o marime suficienta pentru ca testoasa sa fie multumita. Astfel baza recipintului trebuie sa fie de cel putin 4 ori mai mare decat lungimea carapacei testoasei, adancimea apei de 2 ori lumgimea carapacei. La aceste valori minime nu se adauga si spatiul destinat uscatului sau celorlalte decoratiuni. Cat mai mult spatiu oferit cu atat animalul va fi mai fericit. Cand achizitionati un acvariu tineti cont si de faptul ca testoasa va creste, astfel nu vei face investitii repetate.

Dupa cum aminteam sus, acvariul trebuie sa prezinte 2 zone: una cu apa pentru inot si alta cu uscat pentru stat la lumina/soare. Trecerea intre cele 2 trebuie sa fie lina si accesibila animalului. Ca substrat puteti folosi pentru uscat, dar si pentru apa, nisip de rau, asezat astfel incat sa formeze o panta lina care sa se continue si sub apa. Pe nisip puteti aseza o piatra, scoarta de copac sau lemn uscat, pe care broscuta va urca pentru a sta la soare/lumina. Tot ca spatii pentru iesit din apa pot fi folosite insulele de plastic din comet, bucati de lemn sau alte obiecte improvizate pe care testoasele se pot urca.

Mediul acvatic: Pentru ca testoasa sa fie sanatoasa trebuie sa aiba la dispozitie apa curata.Resturile alimentare si dejectiile animalului, toate ajung in apa, care se contamineaza cu bacterii sau diferite organisme determinand un mediu periculos pentru testoasa. In functie de dimensiunea acvariului, marimea animalului sau cat de des e hranit, apa trebuie schimbata periodic. In spatiile mici e de preferat sa se faca saptamanal, inlocuindu-se toata apa si spalat bine acvariul de fiecare data. In acvariile marii e de preferat sa se schimbe doar 30-50% din apa, atunci cand se considera ca nu mai este curata, iar animalul poate avea de suferit. Apa nou introdusa nu trebuie sa contina clor, de aceea ori folositi apa de izvor, ori folositi diverse solutii din comert pentru decloridizarea apei. Pentru a mentine apa curata mai mult timp puteti folosi filtrele interne sau extene existente in comert. De fiecare data cand schimbati apa curatati bine atat acvariul cat si substratul si celelealte accesorii din acvariu.

Temperatura apei este foarte importanta pentru a avea o testoasa sanatoasa. Se stie ca ele sunt animale cu sange rece (ectoterme), iar functiile lor sunt strans legate de temperatura mediului ambiant. De aceea temperatura apei trebuie mereu sa fie de aproximativ 25-27 grade Celsius. Acest parametru poate fi mentinut prin folosirea unui incalzitor cu termostat. Cititi cu atentie instructiunile de folosire ale acestuia pentru a nu avea de suferit ulterior animalul sau aparatul. Scaderea temperaturii are ca efect incetinirea metabolismului si a functiilor animalului, care pot duce la grave afectiuni sau chiar moarte. Este un aspect foarte important care nu trebuie ignorat.

Lumina

Trebuie sa fie furnizata de un bec incandescent (UVA sau UVB) fie de la o lampa de birou, fie cele speciale din comert. Este de dorit ca lumina sa bata direct pe portiunea destinata desfatatului la caldura. Lumina ar trebuie sa bata aproximativ 12 ore pe zi deaupra testoasei, iar noaptea sa fie oprita. Aceasta poate fi furnizata si natural daca acvariul este asezat direct in lumina solara, insa trebuie avuta atentie sa nu se supraincalzeasca acvariul, mai ales daca e din sticla sau plexiglas, lucru foarte greu de obtinut. Lumina e esentiala pentru sinteza vitaminei D.

Hrana

Puii de testoasa ar trebui hraniti zilnic, adultii insa doar la 3 zile, asta in functie de cantitatea de hrana oferita. Pot fi hraniti si zilnic insa cu cantitati mai mici, cam cat mananca in 15 minute. Supraalimentarea poate duce la obezitate cu efecte nefaste asupra sanatatii.

Tineretul trebuie sa aiba o dieta preponderent formata din hrana de origine animala. Pe masura ce inainteaza in varsta trece la un regim alimentar omnivor, bazat mai mult pe vegetale. Pe langa formulele de hrana prelucrata din comert care contin toate principiile nutritionale, testoasele pot fi hranite si cu hrana naturala: rame, greieri, carne de pui sau de vita (in special inima de vita), morcovi, dovleac, papadie, cartofi dulci, fructe, toate acestea taiate bucati mici atat cat pot fi ingerate de testoasa, care nu are dinti ci inghite hrana intreaga. De aceea trebuie intotdeauna sa fie hranita in apa, deoarece nu are secretie salivara. Broscutele fac multa mizerie atunci cand mananca de aceea e de preferat sa fie hranite in alt vas, pentru a nu murdarii excesiv apa in care stau mare parte din timp.

Testoasele sunt unele din cele mai vechi specii de animale care s-au adaptat de minune diferitelor conditii de mediu de-a lungul mileniilor. Aici vorbim de cele care traiesc in mediul natural. Insa cele crescute in captivitate trebuie sa faca eforturi mai mari pentru a face fata unor conditii artificiale si indepartate de cele naturale. Dar cu ajutorul nostru pot parcurge aceasta adaptare mai usor si astfel vom avea niste broscute sanatoase si fericite mult timp de acum in colo.

Broasca testoasa cu tample rosii

2010-03-16T14:25:00.009+02:00

Broasca testoasa cu tample rosii reprezinta cea mai populara specie de testoasa crescuta ca animal de companie. Originara din America de Nord, este acum raspandita peste tot in lume, datorita comertului cu animale. In continuare vom vorbi despre broasca testoasa asa cum este ea in mediul natural, unde cu siguranta ii este locul. Cunoscand si respectandu-i conditiile de viata si de mediu naturale veti putea totusi sa va faceti fericita si broscuta de acasa.

Descriere

Broasca testoasa cu tample rosii este o specie semi-acvatica de testoasa, de dimensiuni medii. Privind un astfel de exemplar nu e foarte dificil sa ne dam seama de unde ii provine numele "comercial". Stiintific e identificata ca Trachemys scripta elegans regnul Animalia, clasa Reptilia, ordinul Testudines, familia Emydidae, genul Trachemys, specia T. scripta, subspecia elegans. Prefera zonele cu apa curata, calma si calda, fie ele lacuri, mlastini, bazine sau golfuri. Locul trebuie sa fie linistit, iar in apropierea apei sa fie pietre sau locuri unde testoasa poate sa stea la soare. Testoasele prefera sa fie mereu langa apa, exceptie fac momentele in care sunt in cautarea unei alte surse de apa sau cand femelele merg sa depuna ouale in nisip. Apa trebuie sa fie bogata in plante acvatice, care sunt principala sursa de hrana a testoaselor adulte. Tineretul se hraneste cu prada de dimensiuni mici cum ar fi pesti, melci sau insecte ulterior introducand si aportul de plante acvatice.

Aspect fizic

Aceasta specie de testoasa este foarte usor de recunoscut dupa dungile rosii care pornesc de la ochii si se continua pana la urechi, pe care le includ in colorit. Carapacea este bombata si neteda, si are un motiv format din linii verzi si galbene. Plastronul (partea inferioara a invelisului) este neted si plat si prezinta un fundal galben cu model verde inchis, diferit de la individ la individ. Puii au o carapace moale si o culoare verde deschis. Odata cu inaintarea in varsta culoarea devine din ce in ce mai inchisa, ajungand chiar sa nu se mai observe desenul. Pielea prezinta si ea un model de linii verzi si galbene. La nivelul cozii se afla cloaca, care este singurul orificiu care deserveste aparatul urinar, digestiv si reproducator. Falcile lor formate din cheratina reprezinta aparatul bucal cu care incizeaza si rup carnea sau plantele. Nu au dinti pentru a mesteca hrana, insa gatul e foarte flexibil pentru a inghiti si portii mari de mancare. Testoasele trebuie hranite in apa pentru a putea inghitii hrana deoarece nu au secretie salivara. Daca isi procura hrana de pe uscat, atunci o vor trage in apa pentru a o ingurgita.

Dismorfismul sexual

Femelele sunt mai mari ca masculii: 25-30 cm, respectiv 17-23 cm pentru masculi (dimensiunea carapacei masurata din marginea anterioara pana in cea posterioara, fara a tine cont de bombarea ei). Masculii prezinta la membrele anterioare gheare mai mari, folosite in disputele pentru femele sau in timpul imperecherii, pentru a se putea urca pe partenera. De asemenea ei au si o coada mai lunga si mai subtire, cu cloaca situata mai inspre varf.

Maturitatea sexuala este in concordanta cu dimensiunea. Pentru a putea determina sexul e nevoie ca individul sa aiba peste 10cm, asta inseamna 2-4 ani pentru masculi si 3-5 ani pentru femele.

Comportament

Testoasele salbatice reactioneaza rapid la prezenta altor vietuitoare (posibilii pradatori). Spre deosebire de surorile lor mai mari aceste broscute sunt foarte rapide. Cele nascute si crescute doar in captivitate sunt obisnuite cu prezenta omului si raman calme. Nu au auzul foarte dezvoltat in schimb detecteaza si cele mai fine vibratii (principala senzatie dupa care se ghideaza) prin intermediul receptorilor din carapace. Mirosul si vazul sunt si ele foarte dezvoltate. Aceste broscute pot vedea colorat atat in apa cat si pe uscat. In special testoasele crescute in captivitate (deoarece intra mai des in contact cu omul) pot musca foarte puternic, fara a fi neaparat un semn de agresivitate, fie cand sunt hranite (direct din mana), fie daca va apropiati degetul de suprafata apei sau doar in joaca. Daca se simt amenintate nu vor ezita sa se retraga in carapace. Este total contraindicat sa intoarceti o testoasa pe spate, oricat de multa placere v-ar face, pentru ea va fi un efort si un chin sa revina cu picioarele pe pamant.

Avertisment

Broscutele testoase sunt purtatoare de Salmonella, in special cele salbatice. In SUA exista o lege care interzice comercializarea indivizilor sub 10 cm, din cauza miilor de cazuri de imbolnaviri, in special la copii, care bagau mainile nespalate sau chiar testoasa in gura. Desi poarta aceasta bacterie in intestine, testoasa rareori se imbolnaveste. Pentru a preveni imbolnavirea copilului dumneavoastra practicati o igiena buna de fiecare data cand veniti in contact cu testoasa. De asemenea mergeti cu ea la medicul veterinar pentru a determina daca este purtatoarea bacteriei.

Daca va doriti mult o testoasa trebuie sa tineti cont de faptul ca aceasta trebuie sa primeasca o ingrijire optima si ca traieste cateva zeci de ani (asta daca dispune de conditii de viata propice). Niciodata sa nu adoptati o broscuta din salbaticie, decat daca e ranita sau bolnava, altfel ii va fi foarte greu sa se obisnuiasca in captivitate si nu va doriti un animal de companie nefericit. Informati-va la specialisti inainte de a achizitiona una si nu va lasati ghidati doar de ceea ce va spun cunoscutii. Daca va veti respecta animalul si nevoile lui cu siguranta veti pune bazele unei lungi prietenii, de-o viata chiar.

Solutii naturale pentru a scapa de purici!

2010-03-15T15:40:00.004+02:00

Puricii sunt o creatie naturii, una inutila am putea spune, insa tot natura ne ofera si solutiile pentru a scapa de ei. In acest articol vom vorbi despre cum putem scapa de acesti paraziti folosind arme...naturale. Fara produse chimice si fara medicamente, care si ele insele dauneaza sanatatii animalului, putem tine totusi puricii la distanta de casa noastra, dar si de animalul de companie.

Deparazitarea animalului

Deoarece catelul sau pisica e principalul posesor de purici in casa trebuie sa incepem eradicarea lor chiar de aici. Iar pentru aceasta exista o multime de solutii:

baia cu rozmarin: faceti o infuzie din 2 maini de rozmarin proaspat adaugat la 2-4 litri de apa fiarta, lasati sa se raceasca, atat cat sa fie buna de imbaiat. Spalati animalul cu aceasta infuzie; daca conditiile de mediu permit, lasati animalul sa se usuce de la sine.

lavanda: dupa baie aplicati cateva picaturi de ulei esential de lavanda la baza cozii si pe gatul animalului.

otet de mere: adaugat in apa de baut a cainelui(1 lingurita) sau diluat intr-un raport de 50/50 se poate pulveriza direct pe blana. Blana va deveni mai acida, iar purecii vor sta departe.

lamaie: o lamaie taiata in sferturi si acoperita cu apa fiarta se lasa peste noapte. A 2-a zi pulverizati aceasta apa pe blana cainelui sau pisicii, cu grija pentru a nu ajunge in ochii acestora.

pieptenele: special pentru indepartat puricii, se gaseste in orice pet-shop. Avand dintii foarte desi indeparteaza ouale si insectele adulte. Ideal ar fi sa se foloseasca dupa baie, deoarece baia nu reuseste sa indeparteze si ouale insectelor. Daca veti insista pe fiecare portiune din blana animalului veti reusi sa indepartati o mare parte sau chiar in totalitatea parazitii. Sa aveti mereu la indemana un vas cu apa, pentru a putea curata pieptenele daca se imbacseste cu oua sau purici.

toaleta: la inceputul sezonului cald tundeti cainele, parul lung e preferat de acesti paraziti deoarece ofera conditiile perfecte de caldura si umiditate pentru a se inmulti.

Deparazitarea locuintei

Daca am gasit paraziti pe animalul de companie e foarte probabil ca deja si casa sa fi fost infestata, atat cu purici adulti cat mai ales cu oua. Iar daca deja pe companionul nostru l-am scapat de aceasta grija, e momentul sa luam cateva masuri pentru a combate parazitii si din interiorul casei:

spalarea asternuturilor: puricii fiind activi noaptea, e foarte posibil sa se fi strans in patul dumneavoastra unde au gasit sursa de hrana si caldura. Probabil deja au lasat si oua acolo. De aceea e necesar sa spalati toate asternuturile in momentul in care ati inceput deparazitarea generala.

aspirarea: parazitii sau ouale adapotiti in covor nu vor mai avea nicio sansa daca veti face o aspirare buna. Atentie insa sa folositi saci pentru aspirator de unica folosinta sau sa adaugati in sac o portiune dintr-o zgarda antiparazitara. S-a demonstrat ca aproximativ 96% din adulti pot fi prinsi astfel.

praf de copt si sare: imprastiate pe covor sau pe pardoseala vor produce deshidratarea parazitilor si a oualor acestora. Lasati astfel peste noapte, iar a 2-a zi aspirati locurile unde ati imprastiat pulberea. Covorul nu trebuie sa se ude deoarece vor aparea pete albe din cauza prafului de copt.

Diatomit (Diatomaceous Earth): pulberea e obtinuta din scheletul unor plante uniceluare marine fosilizate si este excelenta pentru eradicarea puricilor, deoarece produce deshidratarea acestora. Se aplica in locuinta peste tot, mai ales prin locurile preferate de paraziti. Se poate aplica chiar si in blana animalelor. Efectul insecticid e foarte bun. Din pacate la noi se gaseste mai dificil.

capcanele pentru purici: sunt formate dintr-un bec incandescent si o hartie/ panou lipicios. Insectele atrase de caldura se vor lipi. Folosite singure capcanele nu sunt foarte eficiente, insa combinate si cu alte metode naturale de eradicare a puricilor pot fi folositoare.

Nematodele: sunt viermi lati care se hranesc cu larvele puricilor. Sunt cea mai buna solutie pentru a tine curtea si gradina lipsita de paraziti. Din nefericire la noi se gasesc cu dificultate. Insa puteti intreba medicul veterinar despre aceasta solutie, care este foarte eficienta.

Daca pretuiti natura si mai ales sanatatea companionului dumneavoastra, atunci cele mai bune metode de a scapa de purici sunt cele naturale. Din cele prezentate mai sus ati putut observa ca exista o multime de solutii naturale si accesibile pentru a tine la distanta parazitii pe toata perioada verii, si nu numai.

Combaterea puricilor!

2010-03-12T11:18:00.008+02:00

Puricii pot fi o pacoste pentru animalele de companie, dar si pentru noi daca nu ii eliminam si ii lasam sa se inmulteasca. Odata infestate animalele sufera enorm din cauza mancarimilor, a ranilor date de scarpinat si a anemiei. Ca sa nu mai vorbim de celelalte boli care pot surveni din cauza infestarii cu purici. De aceea trebuie luate masuri urgente de eliminare a lor imediat ce observam ca pisica sau catelul s-a pricopsit cu un astfel de parazit. Cum pe piata sunt o multitudine de antiparazitare, sub diferite forme, mai jos le vom descrie pe fiecare in cateva cuvinte, pentru a stii ce sa alegeti atunci cand va aflati in fata standului cu solutii anti-purici.

Zgarda
Actioneaza pe doua cai (unele branduri): elibereaza o substanta toxica pentru insecta si se absoarbe in tesutul subcutanat al animalului, astfel puricele inceteaza sa mai muste cainele. Efectul lor insecticid e puternic in primele zile de la atasare si mai ales in zonele invecinate, respectic gatul animalului (zona preferata de purici, de altfel). Ulterior in functie de perioada de actiune recomandata de producator, zgarda va tine la distanta insectele doritoare de a va ataca pisica sau cainele. Pot fi achizitionate din orice pet-shop sau chiar supermarket, iar pretul este unul accesibil. Dupa trecerea perioadei de eficacitate zgarda trebuie inlocuita cu una noua.

Pudra
Este unul din cele mai vechi remedii impotriva puricilor, care astazi este folosita tot mai putin, datorita aparitiei altor solutii mult mai eficiente si cu riscuri mai putine. Pudra ucide atat adultii cat si larvele (unele firme). Efectul nu dureaza decat cateva zile, cu cat cainele sau pisica se scutura mai mult imediat dupa aplicare. Pulberea poate fi periculoasa pentru animal daca nu suntem atenti cand o aplicam si poate ajunge in ochii sau sistemul respirator al patrupedului. Avantajele sunt pretul scazut si accesibilitatea.

Spray-ul
Ca si pudra are mai mult valoare istorica, datorita inlocuirii cu alte solutii moderne. Totusi este eficace in infestarile putin abundente, omorand atat adultii cat si larvele (unele). Usor de aplicat, patrunde bine prin blana animalului pana la piele. Efectul dureaza cateva zile, iar tratamentul trebuie repetat des. Din nou atentie sporita cand aplicati sa nu ajunga in ochii sau gura animalului. Totusi au aparut si spray-uri de ultima generatie, cu o eficacitate foarte buna si de lunga durata cum ar fi: Frontline sau cele care contin substante naturale precum linalool sau d-limonene (extracte din coaja de lamaie). Acestea omoara insectele aflate in toate stadiile ciclului de viata.

Cremele
Sunt usor de aplicat, au un grad de acoperire foarte bun si sunt destul de eficiente impotriva puricilor adulti. In functie de firma producatoare au o durata de actiune mai scurta sau mai indelungata. Pe piata romaneasca se gasesc mai greu, asta pentru ca exista alternative mai accesibile si mai eficiente.

Sampoanele

Sunt solutia de prima mana in cazul infestarii puternice cu paraziti, pentru a scapa in mare parte sau chiar in totalitate de ei. Baia cu sampon antiparazitar actioneaza pe doua cai: prin pesticidul continut si prin actiunea apei, puricii murind inecati. Eficacitate mai redusa impotriva oualor. Efectul este de scurta durata astfel ca in continuare va trebui sa folositi alte produse antiparazitare pentru a tine parazitii la distanta sau pentru a continua tratamentul.

Topicele

Sunt solutii de ultima generatie cu cea mai buna eficacitate de pe piata. Acestea se aplica sub forma de picaturi la nivelul greabanului animalului (intre umeri). Substanta activa este depozitata in glandele sebacee din pielea animalului, de unde este continuu eliberata la suprafata.Actioneaza atat asupra adultilor cat si a oualor si larvelor impiedicand eclozarea, respectiv evolutia. Efectul dureaza, in functie de produs, de la 4 la 8 saptamani. Dupa care tratamentul se reia. Se gasesc aproape in orice pet-shop sau supermarket, pretul de cost e mai ridicat fata de celelate antiparazitare, insa merita efortul financiar.

Pastilele
Opresc larvele sa mai iasa din oua, astfel intrerup ciclul de viata al puricilor. Femelele consuma sangele care contine substanta activa, depun ouale care nu mai sunt capabile sa eclozeze. Nu ucid adultii. Insa pentru acest scop pot fi folosite majoritatea celorlalte insecticide care actioneaza predilect pe adulti si mai putin pe oua. Pentru astfel de medicamente e recomandat sa va prezentati al medicul veterinar pentru un dozaj si o administrare corecta.

Dupa ce am discutat despre fiecare forma de prezentare a antiparazitarelor si probabil deja v-ati decis care se preteaza cel mai bine conditiilor dumneavoastra. Insa inainte de aceasta sa mai tineti cont si de urmatoarele aspecte:

respectati recomandarile producatorilor referitoare la varsta animalelor. Nu folositi produse destinate adultilor la pui, deoarece sunt prea puternice. Tot in cazul puilor respectati varsta minima de la care animalul are voie sa foloseasca produsul respectiv.
respectati specia pentru care este destinat una anumit produs. Nu folositi antiparazitare pentru caini la pisici (mai ales), dar si vice-versa. Fiecare specie are particularitatile sale, de care producatorii au tinut cont, de ce sa nu tineti si dumneavoastra.
respectati dozajul. Mai mult nu inseamna un efect mai bun, ba chiar e daunator animalului.
respectati perioada de actiune recomandata de producator. La finalul acesteia reluati tratamentul pentru a asigura o protectie continua a animalului.
consultati un medic veterinar inainte de a face deparazitarea externa. Dumnealui va stii cel mai bine ce produs este cel mai bun in situatia data, precum si efectele insecticide sau adverse ale fiecaruia. Ulterior informarii veti putea face si dumneavoastra acasa deparazitarea.

Este inceput de sezon cald, moment prielnic pentru a incepe lupta impotriva puricilor. Facand primii pasul in aceasta lupta, veti reusi sa o castigati usor, mai ales daca folositi cele mai eficiente arme. Alegeti-le in functie de binele animalului iubit si nu de pret sau ambalaj. Fara purici el va fi un animal fericit intreg sezonul cald.

Infestarea cu purici

2010-03-11T12:21:00.005+02:00

Sunt atat de mici si agili incat abia daca ii zaresti, dar sunt cei mai "mari" dusmanii ai cainelui si pisicii tale, implicit si ai tai. Puricele, ca despre dumnealui e vorba, e cel mai cunoscut parazit extern la animalele cu par, dar si la om. Cu tot progresul industriei chimice si al medicinei, aceste mici creaturi nu au putut fi eradicate pana acum.

Cine este puricele?

Insecta din ordinul Siphonaptera, fara aripi, care si-a specializat aparatul bucal pentru supt sange. De doar 2-3 mm puricile poate sari peste 30-40 de cm, datorita celor 6 picioruse. Sunt cunoscute cel putin 2000 de specii, raspandite pe tot globul. Specia care paraziteaza cainele si pisica se numeste Ctenocephalides felis, care da este un parazit al pisicilor de fapt, dar care prefera si cainii la fel de mult. Ei se hranesc prin hematofagie, sugand sangele gazdei. Puricele trece prin 4 stadii ale ciclului de viata: ou, larva, pupa si adult. Puricele se inmulteste doar pe animalul gazda deoarece are nevoie de hrana din belsug pentru a se imperechea. Astfel infestarea animalului este abundenta cu organisme ale tuturor celor 4 stadii de viata.

Am de-a face cu o infestare cu purici?!

Da, daca observi unele din urmatoarele semne:

cainele sau pisica se scarpina intens
la un control atent al pielii animalului observi puncte negre(excrementele)sau insectele miscandu-se rapid
mai mult, in caz de avansare a parazitarii se pot vedea pete rosiatice sau portiuni de piele fara par, cu rani sau cruste datorate scarpinatului.

Boli asociate sau determinate de infestarea cu purici

Daca deja ai constat ca animalul tau e plin de purici e momentul sa iei masuri imediate deoarece netratata infestarea cu purici poate provoca urmatoarele boli:

Anemia, care apare in general la pui de pisica sau caine din cauza ca parazitii sug o cantitate importanta de sange. Aceasta apare in infestarile masive si se recunoaste prin: culoarea palida a gingiilor, pliu cutanat care revine cu greu la faza initiala( adica ciupim animalul si vedem in cat timp pielea redevine plana, in mod normal dureaza 1-2 secunde, in anemie revine cu incetinitorul).

Dermatita alergica, apare ca o reactie inflamatorie alergica a pielii la antigenii din saliva puricelui. Se caracterizeaza prin prurit intens si aparitia unor leziuni papulo-crustoase, care sangereaza la scarpinat. Pe fondul acestor leziuni deschise pot aparea diferite boli bacteriene (piodermatita).

Parazitari interne cu viermi lati, purecii fiind purtatori ai oualor acestor viermi, care se ataseaza de intestinul animalului si sustrag substantele nutritive necesare organismului. Verificati in fecalele animalului sau in zona rectala daca prezinta niste formatiuni albe ca boabele de orez, semn al infestarii cu viermi lati.

Tratament

In primul rand trebuie tratat animalul pentru a nu mai suferi si astfel incepeti prin a trata cauza. Pe piata sunt o multime de produse antiparazitare, care promit cele mai bune rezultate. Insa putine sunt cu adevarat eficiente. Astfel recomand urmatoarele produse care si-au aratat eficacitatea in timp: Frontline, Advantix(caini), Advantage(pisici), Revolution, Biospot. Intr-un articol viitor vom vorbi despre fiecare tip de antiparazitar in parte. Insa cel mai bine ar fi sa cereti sfatul unui medic veterinar pentru a va recomanda solutia optima pentru a scapa de paraziti.

Deasemena trebuiesc eliminati puricii si ouale acestora, aflati in locurile unde cainele a trait. Astfel trebuie spalate si stropite cu substante antiparazitare paturile, culcusul sau covorul unde a dormit cainele, precum si hainele si cearsafurile de pat ale dumneavostra daca ati gasit puricii si pe dumneavoastra. Covorul sau mocheta trebuie bine aspirate, iar sacul aspiratorului aruncat cu totul. In gradina pulverizati substante chimice antiparazitare peste tot unde animalul are acces.

Preventie

Inainte de inceperea sezonului cald faceti deparazitarea interna si externa a cainelui sau pisicii. Atasati-i o zgarda antipurici, pentru a preveni urcarea parazitilor pe animal. Schimbati-o regulat asa cum e mentionat de producator. Daca preferati alte antiparazitare asigurati-va ca le folositi conform instructiunilor de aplicare in timp. Atentie insa sa nu folositi cantitati mai mari de substanta decat cele recomandate de producator astfel riscati sa va otraviti animalul.

Cand scoateti cainele la plimbare asigurati-va ca nu are paraziti, pentru ca sa nu ii dati si altor animale cu care vine in contact. Daca nu are purici atunci fiti siguri ca l-ati deparazitat si ca nu e supus riscului de a contracta vreunul.

Infestarea cu purici e o problema acuta a tuturor detinatorilor de animale, care afecteaza majoritatea cainilor si pisicilor, si nu numai. Important e sa luam toate masurile necesare pentru a preveni aparitia puricilor in viata animalutului nostru, iar daca apar trebuie sa eradicam parazitii inainte sa se inmulteasca si sa provoace alte neplaceri animalului.

Vine, vine primavara...si pentru animalele de companie!

2010-03-10T11:41:00.007+02:00

Iarna incepe sa-si ia talpasita pe masura ce soarele urca tot mai vanjos pe cer, iar natura incepe sa revina la viata. E semn ca primavara e pregatita sa-si reintre in drepturi. Insa aceasta e o perioada de tranzitie, in care trebuie sa ne obisnuim cu noile conditii de mediu, mereu in schimbare. Si animalele de companie resimt aceste modificari de climat si in mod fiziologic se adapteaza la ele. Insa cum majoritatea nu mai traiesc in mediul lor natural, trebuie sa fie ajutate de noi sa parcurga cat mai bine acest anotimp. In continuare vom vorbi despre ceea ce ar trebui sa facem sau la ce sa fim atentii in aceasta perioada raportat la animalutul nostru de companie.

Alergiile

Asemenea oamenilor si animalele de companie pot fi sensibile la anumiti alergeni (polen, praf, plante, insecte). Alergiile apar la trecerea de la un sezon la altul insa in special primavara cand toate cele enumerate mai sus abunda in jurul animalului. Inspectati animalul sa vedeti daca vreunul din semnele alergiei este prezent. Acestea sunt:

lacrimare si congestionarea mucoasei oculare

secretii nazale apoase

mancarimi, scarpinare

pierderea parului pe portiuni intinse

pete, eruptii cutanate

stranut

animalul isi linge insistent anumite zone (adesea laba)

Daca observati unul sau mai multe din aceste simptome prezentati-va degraba la medicul veterinar pentru investigatii complete si tratament . Netratata alergia poate produce suferinta animalului si afectiuni grave ale pielii. O data diagnosticata alergia, in urmatorul sezon veti stii cu ce aveti de-a face si puteti face tratament profilactic. Astfel catelul sau pisica va intampina cu mai multa placere primavara.

Deparazitarea

Primavara revin la viata si insectele, care isi incep perioada de procreere. Dintre acestea, din nefericire, apar si parazitii externi (purici, capuse), care stim cat iubesc sa ne atace animalele. Inmultite, creaza disconfort, afectiuni ale pielii si pot transmite numeroase bolii. De aceea cu 10-14 zile inainte de a se incalzi afara ar fi bine sa facem deparazitarea animalelor atat interna cat si externa. Astfel prevenim infestarea cu purici sau capuse, de care stim ca se scapa destul de greu o data instalati in blana animalelor. Insa deparazitarea externa trebuie reluata la anumite perioade de timp (lunar ar fi ideal) pe tot parcursul sezonului cald. Cum pe piata sunt o multime de produse antiparazitare este foarte usor sa faceti chiar dumnevoastra deparazitarea acasa, insa cel mai bine ar fi ca initial sa cereti sfatul medicului veterinar, care va veni cu solutii individualizate pentru fiecare animal.

Ingrijirea parului

Majoritatea cainilor si pisicilor, in speciale acele rase cu 2 tipuri de par (par si subpar), naparlesc abundent primavara. Pentru igiena lor si inconvenientul de a imprastia parul prin toata locuinta, este necesar sa periati animalul zilnic pentru indepartarea parului mort. Astfel animalul va face fata mai bine cresterii temperaturii, se va simti mai confortabil, iar dumneavostra veti avea mai putina curatenie de facut. In cazul raselor de caini cu par lung si semilung trebuie sa faceti o programare si la salonul de cosmetica. Daca nu participati cu cainele in expozitii, atunci cel mai bine ar fi sa il "dezbracati" de haina de iarna. Plus ca la plimbare toata lumea va va admira companionul bine ingrijit. Datorita noilor conditii de mediu blana animalelor poate capata si un miros neplacut. Moment prielnic pentru o baie atat la caini cat si la pisicute. Iar pentru a fi toaleta completa putem taia si unghiile. Astfel animalutul va renaste si el o data cu venirea primaverii.

Intoxicatiile

Primavara in multe case e si sezonul curateniei generale, la care voit sau nu participa si companionul nostru. Asa ca trebuie sa fiti foarte atenti sa nu intre in contact cu substantele chimice folosite la igiena casei. In cazul in care a ingerat o anumita substanta prezentati-va de urgenta la medicul veterinar, memorand sau luand cu dumneavoastra recipientul cu substanta respectiva, pentru a stii dansul cu ce are de a face.

Este si anotimpul plantelor, fie cele din casa, gradina sau din natura. Cainii, in special, vor sa deguste tot ceea ce le cade sub nas, insa nu toate plantele sunt inofensive. Azalea, Amaryllis, Aloe si multe altele sunt toxice pentru caini si pisici si trebuiesc indepartate din locurile in care animalele au acces. Cand iesiti in natura nu lasati cainele nesupravegheat si mai ales nu-l lasati sa ingere nimic din ceea ce gaseste. In gradina atentie deosebita trebuie acordata folosirii insecticidelor si fertilizantilor in locurile in care se afla sau poate avea acces catelul. Cititi eticheta fiecarui produs pentru a vedea care sunt precautiunile in cazul contactului cu animalele.

Distractia

Pentru ca animalul sa fie cat mai fericit acum e momentul in care trebuie sa se dezmorteasca dupa iarna, cand iesirile afara au fost destul de scurte. Iesiti si jucati-va impreuna, luati catelul cand mergeti cu bicicleta, faceti plimbari cat mai lungi in natura. Aveti acum suficient spatiu sa incepeti dresajul de baza sau sa invatati trucuri noi. Puteti incepe sa practicati sporturi ca Obedience sau Agillity. Toate acestea vor consolida relatia dumneavostra cu patrupedul si cu siguranta va vor aduce si multa satisfactie si fericire. Dar sa nu neglijam siguranta animalutului: sa poarte mereu o zgarda cu datele de contact atasate; in aglomeratii cainele sa fie mereu prins in lesa pentru a preveni evadarea de langa stapan si ratacirea sau accidentarea acestuia.

In randurile de mai sus am vorbit doar despre caini si pisici deoarece acestia sunt cei mai influentati de schimbarile de anotimp, iar modificarile prin care trec sunt mai complexe si trebuie acordata o atentie mai deosebita. Rozatoarele si pasarile traind doar in interior interfereaza mai putin cu schimbarile climaterice. Insa nu trebuie neglijate, astfel primavara e momentul diversificarii alimentatiei o data cu explozia de legume si fructe proaspete de pe piata. Vitaminizarea e necesara dupa sezonul rece cand hrana a fost mai saraca in aceste elemente.

O atentie deosebita trebuie acordata testoaselor care in aceasta perioada isi termina hibernarea. Cresteti treptat cantitatea de lumina si temperatura mediului ambiant. Furnizati-i o hrana bogata in minerale si vitamine. Timp de 2-3 saptamani ingrijiti-o cu blandete, feriti-o de zgomote, animale sau alti agenti perturbatori pentru a parcurge cat mai linistita acest proces.

Primavara e anotimpul reinvierii naturii si al inceperii unui nou ciclu de viata. Bucuria ei ne invadeaza pe toti, chiar si pe animalele de companie. Cu o minima atentie din partea noastra putem trece impreuna prin aceasta perioada, traind-o la intensitate maxima.

Hrana uscata sau hrana umeda pentru pisica noastra?!

2010-03-09T11:43:00.003+02:00

Hrana uscata sau hrana umeda?! Asta e intrebarea, pe care si-o pun majoritatea proprietarilor si iubitorilor de pisici. Parerile specialistilor sunt impartite sau mai degraba interesul companiilor producatoare de hrana primeaza in aceasta dezbatere. Raspunsul este simplu daca urmam un rationament simplu, care sa aiba in centrul sau pisica, nevoile si bunastarea ei.
Pisica este un animal carnivor in exclusivitate. Acesta este principiul absolut dupa care trebuie sa ne ghidam. In mediul natural pisica vaneaza o varietate de mamifere mici si pasari pentru a-si satisface nevoia de hrana si de apa. Desi pisicile crescute in interior nu-si mai pot vana hrana, macar sa le oferim o hrana cat mai apropiata calitativ de cea din mediul natural.

Proteinele si grasimile de origine animala sunt singurii nutrienti de care pisica are nevoie pentru a-si potoli foamea si pentru a dobandi o sanatate solida. Hrana uscata, in general, contine si cantitati importante de carbohidrati (cereale), intr-un procent destul de insemnat (35-50%). Carbohidrati, care nu fac parte din meniul natural al felinelor pe de-o parte, iar pe de alta parte nu ofera o sursa de energie valoroasa, in cantitati mari daunand sanatatii (diabet, obezitate). Carbohidratii sunt adaugati in hrana uscata din mai multe motive: sunt mai rentabili astfel va rezulta o hrana mai ieftina, datorita consistentei au rol major in procesul de prelucrare a hranei, in realizarea formei crochetelor.In plus prin procedeul de uscare al ingredientelor, o parte din proteine isi pierd din calitati. Hrana umeda pe de-alta parte contine o cantitate redusa de glucide, fiind mai apropiata din acest punct de vedere de necesitatile nutritionale ale pisicii. Ba mai mult contine si o cantitate mai mare de proteina animala.

Hrana la conserva are un grad ridicat de umiditate ( 70-80%). Asa cum si hrana naturala a pisicilor -carnea cruda- contine un procent ridicat de apa. Se stie deasemenea ca pisicile nu au mecanismul senzatiei de sete dezvoltat si astfel nu sunt atrase sa bea apa. De aceea hidratarea lor se face in mare masura din hrana. Deci hrana umeda asigura apa necesara pisicii pentru hidratare. In schimb hrana uscata contine un procent mic de apa ( sub 10%) si desi oferim apa proaspata langa aceasta, pisica nu va fi niciodata hidratata optim. In consecinta vor aparea probleme la nivelul tractului urinar, datorita concentrarii urinei, ce are ca si consecinta formarea calculilor.

Pisicile sunt atrase de mirosurile si aromele puternice. Multi producatori de hrana uscata imbraca crochetele cu o pulbere puternic aromata, tocmai pentru a atrage pisicile sa consume hrana respectiva. Astfel, daca pisica va avea in bol hrana la discretie, nu se va putea opri din mancat, pentru ca o atrage foarte mult mirosul, si astfel se poate ajunge la cresteri in greutate peste normal. Si hrana umeda are o palatabilate crescuta deoarece contine o mare cantitate de carne, mai ales conservele super-premium.

Tartrul si afectiunile dentare sunt considerate dezavantaje ale hranirii cu mancare umeda, insa cu o igiena bucala facuta cu rigurozitate acest incovenient poate fi inlaturat. Crochetele in schimb prin stimularea masticatiei si consistenta crescuta asigura o igiena bucala mai buna.

Avantajele hranei uscate sunt urmatoarele: este mai economica, poate fi pastrata mai mult timp, mai usor de manipulat,face mai putina mizerie, poate fi folosita in sistemul de hranire la liber, adica pisica va avea tot timpul in bol hrana si va manca atunci cand va dori.
Pe de alta parte hrana umeda este mai apropiata de alimentatia naturala a pisicii, insa nu poate fi lasata mult timp afara din frigider, astfel cantitatea de hrana furnizata o data pisicii trebuie mancata imediat (se previne supra-alimentatia si aparitia obezitatii).Pretul de cost este mai ridicat, cu atat mai mult cu cat ingredientele sunt mai calitative.

Ideal ar fi sa ne hranim pisica doar cu carne proaspata, pregatita in casa, fara adaos de coloranti, conservanti sau materii prime cu origine dubioasa. Dar cum timpul este mereu insuficient pentru multi dintre noi, aceasta ramane doar o utopie pentru multe pisicute.

Fiecare tip de hrana, dupa cum am vazut, are avantajele si dezavantajele sale fie din perspectiva necesitatilor pisicii, a pretului sau a usurintei in administrare. In functie de acestea decizia va apartine fiecaruia in parte, insa cel mai important este sa puneti in prim plan sanatatea si fericirea pisicii dumneavoastra.

Cum sa citim eticheta hranei pentru pisici!

2010-03-08T00:43:00.009+02:00

Pisica noastra prin aristocritatea si afectiunea ei a reusit in timp sa devina un membru al familiei. Si cum ne dorim ca fiecare membru al familiei sa fie fericit avem grija sa aiba un trai sanatos. Cel mai important component al unei sanatatii puternice este o alimentatie echilibrata, completa si cu hrana de calitate. De aceea este esential ca atunci cand alegem un tip de hrana mai intai sa citim ce scrie pe produs si sa nu ne lasam ghidati in decizie doar de pret sau aspectul ambalajului. Eticheta poate contine multe capcane pe care daca nu suntem bine informati nu le putem descoperi. Mai jos vom discuta despre ce trebuie cu adevarat sa urmarim pe ambalajul unui produs inainte de a-l pune in cos si mai departe in castronul pisicii.

Numele produsului
Prima oara cand interactionam vizual cu un produs observam numele acestuia, firma producatoare, tipul de hrana, grupa de varsta careia i se adreseaza precum si originea carnii folosite. Toate acestea se gasesc pe partea din fata a ambalajului si pot parea in regula asta pana sa aruncam o privire mai atenta asupra unora din aceste informatii, care sunt sau ar trebui sa fie strict reglementate. Daca pe ambalaj apare "Hrana pentru pisici de pui" (Chicken Cat food) atunci trebuie sa contina cel putin 95% carne de tipul celei mentionate pe ambalaj, fara a fi luata in considerare umiditatea. Daca procentul de umiditate este inclus, atunci ar trebui sa contina cel putin 70% carne, de pui in acest exemplu. Daca numele contine o combinatie de doua sau mai multe tipuri de carne ("Pui si ton"), atunci cele 2 impreuna trebuie sa atinga un procent de cel putin 95%, cea aflata inainte fiind in proportia mai mare. Daca procentul de carne este peste 25%, insa mai putin de 95%, la nume mai este adaugat un calificativ de tipul "formula", "dinner", "platter"(pentru marcile straine, de altfel majoritare pe piata noastra).
O alta capcana folosita de producatori este folosirea lui "cu"( in eng. "with"), "hrana pentru pisici cu somon" (Cat food with Salmon) care inseamna ca produsul in speta contina cel putin 3% carne de tipul celei mentionate. A se face diferenta intre" Hrana pentru pisici de pui" si "Hrana pentru pisici cu pui", prima contine 95% carne de pui pe cand a 2-a doar 3%. Uite cum un simplu detaliu poate face diferenta intre calitatea a doua produse.
Pe langa aceste aspecte ale numelui, tipului de hrana si tot ceea ce mai apare pe partea din fata a ambalajului, trebuie sa luam la analizat si ceea ce scrie pe spatele ambalajului, cum ar fi: lista de ingrediente, analiza bruta, instructiunile de hranire.

Lista ingredientelor

Ingredientele trebuie enumerate in ordinea greutatii lor. Astfel e usor sa ne dam seama de calitatea hranei: daca primul sau primele 2 ingrediente sunt carne sau subproduse din carne atunci hrana contine in principal carne. Dar chiar si aici producatori se folosesc de anumite tertipuri pentru a induce in eroare cumparatorul si anume: un ingredient cum ar fi cerealele este descompus in mai multe sub-ingrediente pentru ca fiecare in parte sa aiba o greutate mai mica decat cea a carnii si astfel sa apara in lista dupa aceasta, clientul considerand ca produsul respectiv contine in principal carne, deoarece e prezentata prima. Trebuie citita intreaga lista de ingrediente pana la ultimul pentru a vedea cati si ce tip de conservanti si coloranti contine hrana respectiva. Ca si in cazul hranei pentru oameni prezenta conservantilor artificiali ar trebui sa ne dea putin de gandit inainte de a cumpara produsul respectiv. Insa in ultimul timp in hrana de calitate au fost introdusi ca si conservanti vitaminele C si E.

Mare atentie trebuie acordata continutului de cereale. Dupa cum stim pisicile sunt animale carnivore, care isi potolesc senzatia de foame abia dupa ce ingera cantitea optima de proteina animala. Astfel pisica va manca mai mult dintr-o hrana cu continut scazut de proteina animala , pentru a-si lua intreaga cantitate de proteina de care ar nevoie. De aceea o hrana economica e doar aparent mai ieftina, deoarece animalul va manca mai multa, in plus se adauga si vizitele ulterioare la veterinar , care nu intotdeauna sunt ieftine. Si mai mult decat atat cine isi doreste sa-si imbolnaveasca animalul iubit pentru "aparent" cativa lei mai putin. In concluzie evitati produsele care contine o mare cantitate de cereale( mai ales daca cerealul apare in lista primul) si foarte important evitati-le pe cele care contin gluten.

Analiza bruta

Acest tabel contine procentul minim de proteina cruda si grasime si procentul maxim de apa si fibre. Atentie insa ca proteina si grasimile sunt luate in calcul ca si substanta cruda si nu ca substanta gata prelucrata pentru a fi ingerata. De aceea inainte de a compara doua produse si de a te decide care e mai bun trebuie sa faci un mic calcul matematic, care va tine cont de umiditatea fiecarui produs. Sa luam un exemplu: daca o hrana uscata are o umiditate de 10%, inseamna ca restul de 90% este substanta uscata. Daca in tabel apare proteina bruta cu un procent de 20%, atunci impartim aceasta valoare la 90% si vom obtine o valoare de 22%, care reprezinta exact procentul de proteina in substanta uscata. In cazul hranei umede unde umiditatea este de 80% , substanta uscata e de 20%. Daca continutul de proteina e de 5%, si il impartim la 20% atunci vom obtine 25% proteina bruta in substanta uscata. La hrana umeda trebuie luat in considerare procentul de umiditate deoarece acesta reprezinta cantitatea de apa si astfel cumparand un produs cu umiditate ridicata cumparam de fapt mai multa apa si mai putina substanta nutritiva. Pe de alta parte dupa cum am vazut in articolul precedent pisicile isi iau apa necesara din hrana si nu din aport individual, astfel hrana umeda asigura hidratarea animalului. Dar despre acest subiect vom vorbi intr-un articol viitor.

Instructiunile de hranire

Fiecare produs prezinta ce cantitate de hrana ar trebui oferita zilnic pisicii. Noi decidem daca sa o dam animalului la o singura masa sau impartita la mai multe. Acestea sunt doar sugestii si nu trebuie luate ca reguli. In functie de specificul fiecarei pisici si cel mai bine in functie de sfatul medicului veterinar hotaram cum sa ne hranim pisica.

Pe piata sunt o multime de marci de hrana pentru pisici, unele mai bune, altele mai putin bune pentru pisica ta. Adevarul se afla pe eticheta, trebuie doar sa o citesti cu atentie si sa te folosesti de informatiile primite mai sus. Cu siguranta ca in decizia ta cel mai important factor va fi bunastarea pisicii. Asa ca "lectura placuta" cand mergi la cumparaturi!

Sa ne hranim corect pisica!

2010-03-04T16:30:00.001+02:00

Nutritia reprezinta elementul de baza al sanatatii. O nutritie corecta determina o stare de sanatate optima pentru ca pisica ta sa fie fericita pentru o perioada cat mai indelungata de timp, alaturi de tine. Desi pisicile noastre nu mai traiesc de mult timp in cadrul lor natural, metabolismul si functionarea interna a organelor au ramas intacte ca acum mii de ani. De aceea trebuie respectate principiile de baza ale alimentatiei sanatoase care se refera la aportul optim de nutrienti atat cantitativ cat si calitativ.

Proteinele
Felinele sunt animale exclusiv carnivore. In mediul natural pisicile sunt vanatori desavarsiti si se hranesc exclusiv cu prada pe care o prind. Alimentatia lor e formata deci numai din carne cruda, ce le ofera toti nutrientii de care au nevoie. Astfel si organismul lor e astfel orientat incat sa utilizeze ca substrat pentru diferitele procese metabolice doar proteine de origine animala. Din aceasta cauza proteinele de origine vegetala nu ar trebui sa se gaseasca in alimentatia unei pisici intr-o ponderea majoritara. Proteinele furnizeaza energie si sunt esentiale pentru crestere si dezvoltare. De asemenea sunt sursa de aminoacizi, cu rol structural absolut si compusi de baza ai hormonilor, enzimelor si anticorpilor. Proteinele vegetale nu pot furniza toti aminoacizii esentiali, cum ar fi taurina, care este exclusiv de origine animala, de aceea nu sunt o sursa valoroasa de aminoacizi.

Carbohidratii
In mod natural pisica nu are nevoie de aceste substante deoarece sistemul digestiv nu e adaptat pentru descompunerea lor, la fel cum nici utilizarea lor nu e primordiala organismului. Cantitati prea mari de glucide in alimentatia pisicii pot duce la cresterea glicemiei deoarece pancreasul felinelor nu e adaptat pentru a secreta cantitati importante de insulina, astfel se poate ajunge foarte usor la diabet cu consecinte nefaste asupra sanatatii animalului. De aceea e de dorit sa se evite hranirea pisicii cu cantitati insemnate de cereale si derivate din cereale, leguminoase.

Grasimile
Sunt o sursa importanta de energie pentru pisica. Au rol determinant in procesele metabolice, de reconstructie si in transport. Acizii linoleic si arahidonic sunt considerati aminoacizi esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de catre organismul pisicii, de aceea trebuie sa fie adusi in organism din exterior, prin alimentatie in special cea de origine animala, dar si sursele vegetale pot furniza acizi grasi esentiali.

Mineralele
Sunt implicate in toate reactiile fiziologice din organism. Contribuie la mentinerea pH-ului, sinteza enzimelor, transportul oxigenului, descompunerea nutrientilor.Rezervele sunt stocate in muschi si oase. Mineralele pot fi aduse in organism fie sub forma naturala din apa sau sol, fie sub forma de compusi ce se regasesc in hrana legati de diferite structuri.

Vitaminele
Sunt esentiale in procesele metabolice, de crestere si de reglare. Se gasesc in hrana sau unele sunt sintetizate de organism insusi. Vitaminele sunt de doua tipuri: liposolubile(A,D,E,K) si hidrosolubile(C, B-complex). Sursa de vitamine o reprezinta hrana in special cea de origine animala, care e preferata celei de origine vegetala deoarece aduce o cantitate mai mare si mai diversificata de vitamine. De exemplu pisicile nu pot transforma beta-carotenul de origine vegetala in vitamina A, astfel aportul acestei vitamine se face din produse de origine animala, unde este gata sintetizata.

Apa
Este foarte importanta pentru sanatatea pisicii. Pisicile nu au un mecanism al formarii senzatiei de sete bine dezvoltat, la fel cum e la om sau al majoritatea animalelor. Aportul de apa se face exclusiv prin consumarea carnii crude, care e puternic hidratata. Problema apare la pisicile care sunt hranite exclusiv cu hrana uscata, in care cantitatea de apa e foarte scazuta. Aportul extern e minim deoarece pisica nu simte nevoia sa bea si astfel apare deshidratarea. Deshidratarea conduce la producerea de urina foarte concentrata care in timp poate duce la formarea de calculi si pietre la nivelul tractului urinar, cu consecinte grave asupra sanatatii felinei.
Desi nu sunt mari consumatoare de apa, pisicile trebuie sa aiba mereu la dispozitie apa proaspata si curata.

Dupa cum am vazut pisicile beneficiaza de niste particularitati de nutritie, care trebuie respectate daca ne dorim sa avem langa noi un animal sanatos si cu pofta de viata.

Vaccinarea

2010-03-03T11:21:00.001+02:00

Un animal fericit este un animal sanatos. Animalele ca si oamenii sunt expuse in orice moment atacurilor din partea multitudinii de agentii patogeni (bacterii, virusuri). Un sistem imunitar puternic protejeaza impotriva acestori atacuri si astfel prietenul nostru necuvantator nu are de suferit. Pentru ca la varste fragede imunitatea animalutului e insuficient formata este necesar sa se intervina din exterior pentru a stimula formarea anticorpilor impotriva diferitelor boli, care pot afecta specia respectiva. Acest lucru se poate face numai prin vaccinare.

Ce este vaccinul?

Vaccinul este un preparat biologic cu proprietati antigenice care declanseaza raspunsul imun. Cu alte cuvinte vaccinul aduce in contact organismul cu agentul patogen, care este atenuat sau inactivat, in urma acestuia formandu-se anticorpi specifici care la un viitor contact cu patogenul respectiv il vor recunoaste si il vor neutraliza.

Cand trebuie vaccinat un pui de animal?

La nastere micutul nu este imun la boli. Totusi el a primit o cantitate de anticorpi din sangele mamei, prin placenta. Alta cantitate importanta de anticorpi vine odata cu primul lapte supt, numit colostru. Insa de aceasta sursa vor fi privati dupa 24-48 de ore. Puiul este protejat doar impotriva acelor boli pentru care mama sa a fost imunizata. La fel cum o cantitate mai mare de anticorpi primita de la mama asigura o protectie mai buna a lui. Anticorpii materni au insa eficacitate doar cateva saptamani, de aceea este foarte important sa se intervina din afara pentru stimularea imunitatii prin vaccinare. Varsta la care trebuie vaccinat puiul este diferita de la specie la specie. Este perioada in care anticorpii materni sunt la un nivel scazut incat sa nu blocheze vaccinul. La caini si pisici primul vaccin trebuie facut la varsta de 6-8 saptamani, la iepuri la 6 saptamani, dihorii la 8 saptamani, caii si poneii la 4-5 saptamani. Porcusorii de guinea sau hamsterii nu trebuie vaccinati.

Este foarte important ca inainte de efectuarea primului vaccin animalul sa nu vina in contact cu alti semeni sau sa fie scos afara, pentru a nu fi expus riscului contractarii vreunei bolii pentru care nu a fost pregatit.

Pentru ca anticorpii sunt activi doar o anumita perioada de timp, este necesara revaccinarea impotriva anumitor boli, la intervale de timp specifice fiecarui vaccin in parte.

Vaccinul nu produce imunitatea imediat. Este nevoie de o perioada de timp de la cateva zile la cateva saptamani pentru ca antigenii sa fie recunoscuti, sa se raspunda prin anticorpi si ca sistemul imun sa memoreze.

De ce unele animale vaccinate tot mai contracteaza boala?

Pentru ca vaccinul a fost inactivat la un anumit nivel sau pentru ca toata imunitatea animalului a fost suprimata la un moment dat. Inactivarea vaccinului poate fi cauzata de: febra, anticorpii materni, steroizi sau alte boli active la momentul vaccinarii. De asemenea erori in administrarea vaccinului sau nerespectarea intervalelor de timp pot cauza ineficienta lui. In plus s-a demonstrat, in cazul cainilor, ca unele rase sunt mai susceptibile la unele boli si necesita un program de vaccinare mai riguros impotriva bolii respective ( rase ca Doberman sau Rottweiler fac forme mai agresive de parvoviroza).

Pentru mai multe informatii referitoare la ce vaccinuri sunt necesare pentru animalul tau de companie sau care este programul de vaccinarii viziteaza un medic veterinar. Dumnealui iti va toate informatiile de care ai nevoie.

Ce trebuie facut cand aducem noul catel acasa?

2010-03-02T16:29:00.000+02:00

Te-ai hotarat intr-un final ca cel mai bun companion pentru tine si familia ta ar fi un catel. Dupa ce te-ai decis si asupra rasei si a crescatorului de unde sa-l achizitionezi, a venit momentul ca noul membru al familiei sa-si ia teritoriul in primire. Cum este pentru intaia oara cand pune piciorul in casa si viata ta, trebuie sa fii cat mai bine pregatit pentru ca ulterior niciunul sa nu aveti de suferit. Iata ce ar trebui sa te preocupe atunci cand aduci noul catel acasa:

achizitioneaza dinainte toate cele necesare unui caine pentru traiul de zi cu zi (hrana, culcus, jucarii, lesa, zgarda s.a.). In momentul in care te decizi sa cumperi hrana ar fi de dorit sa discuti cu proprietarul cainelui despre ce tip de hrana i-a oferit acesta si cel putin pentru o luna sa-i furnizez acelasi tip de hrana, ulterior urmand sa-l obisnuiesti cu alt tip de mancare daca doresti. Cumpara castroane pentru mancare si pentru apa, de dimensiunile potrivite taliei catelului. Daca il hranesti pe teren alunescos ar fi bina sa iei castroane cu sistem antiderapat, altfel mancatul catelului se va transfirma intr-o plimbare prin toata incaperea. Cainii au nevoie de un loc al lor, si numai al lor, unde sa se retraga cand se simt amenintati si mai ales unde sa doarma, acesta ar fi culcusul. Care poate fi cosulet, patura sau o cusca, nu are importanta forma si culoare ci trebuie sa fie al lui. Pentru ca sa nu se plictiseasca atunci cand nu-i poti oferi compania ta, ia-i niste jucarii. Acestea vor salva o parte din pantofii si mobila ta. Inca de mic trebuie obisnuit cu zgarda, iar cand iesiti cu lesa. De aceea e bine sa le ai inca de la inceput. Pentru toaletare si intretinere trebuie sa ai perii, piepteni, daca ai un catel cu par lung si semilung, sampoane potrivite tipului de par al cainelui.

stabiliti in cadrul familiei regulile referitoare la cine se ingrijeste de noul colocatar. Acesta trebuie hranit, plimbat, periat si spalat, educat. Ideal ar fi ca un singur membru sa fie cel care se ocupa de educatia cainelui, deoarece cainii fiind animale de haita recunosc un singur sef si doar de acest vor asculta. In plus daca doua persoane dau comenzi in acelasi timp sau contradictorii atunci cainele va fi buversat si nu va stii cum sa reactioneze. Daca aveti copii mici educati-i cum trebuie sa se poarte cu catelul, astfel preintampinati ca unul din ei sa fie ranit.

trasati regulile casei referitoare la catel. Educat de la inceput cu ce ii este permis si ce nu sa faca va duce la o convietuire placuta. Invatati-l unde are dreptul sa intre, daca poate sau nu sa stea pe canapea, unde are voie sa doarma, unde are voie sa-si faca nevoile, cat e inca pui, ulterior trebuie invatat sa se ceara afara.

fiti consecvent in educatie. Trebuie socializat inca de mic cu oamenii, alte animale. Invatati-l comenzile de baza, mai tarziu cele mai elaborate, pentru ca sa aveti un caine educat mereu pregatit sa va asculte si care sa poata fi scos in lume fara emotii. Cum spuneam si mai sus o singura persoana trebuie sa se ocupe de dresaj, care trebuie sa aiba grija sa dea de fiecare data comanda sub aceeasi forma cum a facut-o si anterior.

indepartati din preajma cainelui orice obiect care poate fi daunator sau periculos pentru el. Fire electrice, prize, plante, chimicale sau jucarii pentru copii pot fi ataragtoare pentru catel, dar periculoase. Aveti grija mereu ca acestea sa nu fie intr-un loc unde cainele poate ajunge.

faceti o programare la veterinar. Catelul are nevoie de vaccinuri, deparazitari si foarte important microcip. Daca puiul e de rasa mare, din cele considerate periculoase, va trebui inregistrat la politie. De asemenea daca e un catel cu valoare chinologica trebuie inscris in asociatia chinologica judeteana, astfel veti primi drept de monta iar viitorii puiutii vor fi recunoscuti de toate organele din domeniu.

daca mai detineti si alti caini sau alte animale, aveti grija ca acestia sa socializeze si sa se respecte, pentru ca sa nu aveti ulterior conflicte care sa se soldeze cu raniri sau pagube.

Daca vei respecta aceste cateva reguli simple, atunci cu certitudine te vei bucura la maximum de compania si dragostea catelului tau.

Ce animal de companie mi se potriveste?(II)

2010-03-02T11:05:00.001+02:00

In articolul precedent te-am ghidat cum sa-ti alegi un animal de companie tinand cont de resursele si conditiile tale. In continuare te voi ajuta sa iei aceasta decizie si in functie de caracteristicile fiecarei specii in parte. Astfel voi aduce in discutie cateva avantaje si dezavantaje despre unele din cele mai pretabile vietati ca animale de companie, sau mai bine spus cele mai cunoscute.

Cainele: cunoscut ca cel mai bun prieten al omului, este un animal de haita, care te va vedea pe tine ca pe seful haitei, de aceea isi va da toata silinta sa te multumeasca in orice moment. Cu un afect foarte bine dezvoltat e foarte usor sa relationezi cu el si sa ajungeti sa deveniti buni prieteni. Inteligenta canina e una dintre cele mai mari din lumea animala de aceea va fi usor de educat, poate fi invatat o sumedenie de giumbuslucuri, toate pentru ca tu sa fii fericit in compania lui. Este un animal destul de rezistent la diferitele conditii de mediu, in general nu e pretentios la mancare, iar vizitele la medic sunt destul de rare daca ii asiguri conditii bune de trai. Dar trebuie sa tii cont ca un caine are nevoie de multa atentie si dragoste din partea ta. Trebuie sa-i acorzi din timpul tau pentru plimbare, asta daca el va trai in interior, sau suficient spatiu in curte sau gradina, daca el va trai in exterior. Deasemenea e important ce rasa vei alege: unii caini, cei de talie mare de exemplu se adapteaza mai greu la viata de apartament, pe cand unii caini cu par scurt sau de talie mica, vor avea de suferit daca sunt tinuti in aer liber tot timpul. Pentru cei tinuti in casa trebuie avut in vedere ca unele rase lasa destul de mult par mai ales in perioadele de naparlire. In concluzie cainii sunt animalul de companie ideal daca ai suficient timp sa le acorzi, altfel vor avea de suferit.

Pisicile: sunt animalul de companie perfect pentru cei care nu-si permit un caine, adica cei care petrec mult timp departe de casa. Sunt animale independente, care dorm aproximativ 16 ore pe zi, si care se vor multumi sa toarca in poala ta seara, asta daca vor considera ca meriti. Daca le vei lasa la dispozitie un accesoriu de catarat sau ascutit ghearele, niste jucarii sau e suficienta o fereastra spre strada, nu se vor plictisi toata ziua. Fata de caini, pisicile sunt mai putin costisitoare de intretinut. Pe de alta parte pisicile sunt mai pretentioase la hrana, mai ales daca au fost rasfatate de mici. Sunt mai dificil de dresat si de relationat cu ele, fiind independente vor considera ca ele sunt la conducere, iar tu va trebui sa te straduiesti sa le intri in gratii mereu. Ca si la caini trebuie tinut cont de faptul ca pierd mult par.

Rozatoarele: fie ele hamsteri, porcusori de guinea, iepuri, chinchilla sau alte animale mici sunt animale de companie ideale pentru copii, si nu numai, ca si prim animal de care sa aiba grija, deoarece sunt destul de usor de intretinut daca se respecta niste reguli simple de hranire si ingrijire specifice fiecarei specii. Nu necesita un spatiu foarte mare, o cusca fiind suficienta pentru un trai decent, desi e de dorit sa aiba cat mai mult loc la dispozitie. Iepurii mai ales se ataseaza repede de stapan si sunt foarte jucausi, va fi o placere sa petreceti timpul cu ei. La dezavantaje nu ar fi multe de spus: decat ca trebuie avut grija mereu la igiena si la curatenia in cusca sau colivie, la inmultire, daca sunt tinuti mai multi indivizi in acelasi loc. Daca sunt lasati liberi trebuie sa fie supravegheati tot timpul deoarece rod tot ce la cade intre dinti.

Pasarile: prezinta o gama larga de specii de care putem spune ca s-au adaptat la viata in captivitate, de dimensiuni diferite satisfacand orice fel de pretentii. Sunt usor de intretinut, daca se respecta caracterisiticile fiecarei specii in parte. Spatiul este limitat la o colivie, care e de dorit sa fie cat mai spatioasa. Perusii iubesc compania omului, iar daca vei putea sa le acorzi suficient timp vor devenii animale de companie ideale. Trebuie luat in vedere ca pasarile sunt foarte galagioase, iar daca esti un tip care preferi linistea s-ar putea sa nu va intelegeti. Pasarile sunt animale care de mii de ani au dezvoltat o abilitate specifica numita zbor, de aceea ideal ar fi sa le oferi posibilitatea sa-l practice. O viata intreaga petrecuta intr-un spatiu limitat cum e colivia, nu e de dorit niciunei pasari.

Reptilele: fascineaza prin exotismul lor, iar in ultimii ani au devenit animale de companie destul de populare. Nu sunt niste animale care sa aprecieze si sa se bucure de prezenta omului prea mult, insa pot face casa buna cu acesta. Fiind specii exotice necesita conditii de viata similare zonei de origine. In zilele noastre companiile specializate au venit cu produse care au inlaturat si acest impediment, oricine avand posibilitatea sa intretina o iguana, un sarpe sau o broasca testoasa. Daca esti extravagant si iti doresti un pet care sa te bucure doar vizual atunci o reptila ar putea fi solutia, insa iti recomand sa te gandesti de doua ori inainte de a lua aceasta decizie, atat la tine cat mai ales la acel animal.

Pestii: ofera un spectacol vizual ori de cate ori ii privesti, plus starea de relaxare care ti-o induc. Un acvariu este usor de intretinut asta daca inainte te-ai informat despre ce inseamna crearea unui mediu acvatic propice fiecarei specii de peste, pe care doresti sa o detii. Investitia initiala e destul de consistenta, mai ales daca doresti sa oferi pestilor tai cele mai bune conditii legate de spatiu, caldura, lumina, amenajare. Insa ulterior timpul pe care trebuie sa-l acorzi hranirii si intretinerii este destul de scurt. Recomandarea mea este ca inainte sa te hotarasti sa detii un acvariu sa te informezi temeinic deoarece internetul si literatura abunda de informatii.

Poneii si caii: sunt animale de companie ideale pentru cei care detin o casa cu un spatiu suficient de mare pentru a putea fi amenajat un tarc generos pentru alergat si pascut. Sunt usor de dresat si relationat cu ei, nu sunt sensibili la conditiile de mediu si la hrana. Totusi necesita costuri insemnate pentru procurarea hranei si amenajarea spatiului, dar bucuria copiilor sa calareasca propriul ponei merita toata investitia.

In cateva randuri ti-am descris unele dintre cele mai des intalnite specii de animale de companie care la un moment dat vor putea sa devina companionul tau. Din caracteristicile prezentate cu siguranta iti vei putea alege cat mai bine animalul care sa-ti aduca bucurie si satisfactii.

La cat mai multe animale fericite!

Ce animal de companie mi se potriveste?(I)

2010-03-01T11:07:00.000+02:00

Crezi ca a venit momentul sa devii reponsabil, sa iti imparti locuinta cu un coleg necuvantator sau consideri ca a venit momentul ca ai tai copilasi sa primeasca unul?! Deja ai parcurs cel mai important pas in achizitionarea unui animalut luand aceasta decizie. Insa pana sa aduci noul locatar acasa mai ai de parcurs cativa pasi la fel de importanti, pentru a alege tipul animalului de companie care ti se potriveste cel mai bine.

In zilele noastre exista o sumedenie de specii care in timp s-au pretat la viata domestica si mai ales cea de familie. Fiecare e unic in felul sau, are avantaje si dezavantaje vis-a-vis de statutul de colocatar al tau. De fapt privind mai in amanunt nu ele sunt cele care nu reusesc sa se adapteze conditiilor tale, ci tu beneficiezi de viata tumultoasa a mileniului III,unde la un moment dat va trebui sa gasesti loc pentru un animalut. Un animal inseamna o responsabilitate deoarece este o viata care este in mainile tale. Dar hai sa vedem dupa ce trebuie sa te ghidezi cand va veni momentul sa-ti pui intrebarea: Ce animal de companie mi se potriveste?

Daca viata ta e una de familie, aceasta decizie trebuie luata impreuna si de comun acord cu toata lumea, de la mic la mare. E foarte important ca toata lumea sa se simta confortabil cu noul colocatar, pentru binele fiecaruia din familie cat si pentru binele animalului. Trebuie sa tii cont daca unul dintre membrii familiei este alergic la ceva anume(par de caine, par de pisica, puf). Daca raspunsul e afirmativ atunci de pe lista mare de animale de companie vor fi sterse cele care nu corespund acestei situatii. Fiecare membru trebuie intrebat ce animal i-ar placea si veti intocmi un clasament al celor mai dorite animale, cumuland toate preferintele. Pentru ca daca cineva nu va agrea noul animalut, ambii vor avea de suferit ulterior iar tu nu-ti doresti sa-l ranesti pe niciunul. Daca in familia ta exista copii, mai ales de varsta frageda, atunci trebuie ales un animal care nu e capabil sa-l raneasca, iar pe de alta parte nici cel mic, in joaca sau din curiozitate, sa puna in pericol viata animalului. Deasemena trebuie sa-l educi pe cel mic cum sa aiba grija de noul lui prieten. Deja trecand lista initiala cu multitudinea de specii prin aceste conditii, s-a mai scurtat, insa mai ai de trecut prin cateva. Acestea au fost aspectele pe care trebuie sa le iei in considerare daca traiesti intr-o familie, insa peste aceatea se suprapun altele care vor fi tratate mai jos in cazul traiul individual.

Un animal, oricare ar fi el, are nevoie de spatiu pentru a-si petrece cele 24 de ore dintr-o zi cat mai placut si cat mai apropiat de necesitatile sale mostenite de-a lungul miilor de ani. Daca va avea la dispozitie cadrul si ambianta pentru a se hrani, dormi si juca in voie atunci va fi un animal fericit, asa cum iti si doresti.
Astfel aducem in discutie alt criteriu dupa care trebuie sa te ghidezi: spatiul, pe care esti dispus sa i-l oferi animalului tau. Exista animale care necesita doar un mic coltisor din casa ta ca sa fie multumite, insa sunt si unele cu care va trebui sa-ti imparti prieteneste toata casa, curtea sau gradina. Esti dispus?! Pestisorii, pasarile mici sau unele rozatoare si reptile s-au adaptat vietii in spatii mai limitate si nu cred ca va fi dicil sa le gasesti un loc potrivit in cadrul spatiului tau. Pe de alta parte, cainii, pisicile, iepurii sau alte animale mari isi vor cere partea lor din teritoriul tau, pe care te-ai angajat sa le-o oferi. In cazul cateilor trebuie sa iei in considerare si faptul ca ei vor trebui plimbati si lasati sa-si consume energia alergand (unele rase) in afara casei. Gabdeste-te unde e cel mai apropiat parc sau spatiu verde liber, daca ai posibilitatea sa ajungi zilnic acolo, de cel putin doua ori. Mai mult, daca viitorul pet va fi un ponei, cal sau alta copitata atunci sacrificiul de spatiu va fi si mai mare. Va trebui sa-i oferi un adapost si un tarc pe masura necesitatilor lui, mai ales ca ei iubesc sa alerge in voie. Si pentru ca aici vorbim de animale fericite te voi ruga sa faci un exercitiu inainte de a-i oferi animalului tau viitoarea lui casa: pentru 1 minut doar, transpune-te in locul sau si observa cum te-ai simti tu locuind acolo (acvariu, cusca, colivie, badoc). Apoi sper ca vei lua decizia corecta pentru el si chiar pentru tine.

In secolul vitezei timpul e foarte pretios. Cele 24 de ore ale unei zile trebuie gestionate cu mare rigurozitate. Iar in acest program incarcat al tau trebuie sa-ti faci timp si pentru animalul tau de companie sa il hranesti, sa-l toaletezi, educi, sa-i faci curatenie, sa-l scoti la plimbare sau sa-i acorzi asistenta medicala necesara. Daca esti o persoana ocupata toata ziua sau daca calatoresti mult, atunci va trebui sa te multumesti cu un acvariu cu pestisori sau daca doresti mai mult, atunci va trebui sa apelezi la bunavointa rudelor sau vecinilor sa-ti ingrijeasca catelul, pisica sau hamsterul. Daca activitatile tale preferate te tin departe de casa atunci poti lua in calcul si posibilitatea ca si pet-ul tau sa te insoteasca, iar aici un caine se poate adapta de minune unor multitudini de conditii. Dar trebuie sa fii atent daca ii este permis sa aiba acces in anumite locuri publice (hoteluri, pensiuni, mijloace de transport). Pentru a fi cat mai fericit prietenul tau trebuie sa-i acorzi cat mai mult timp pentru a socializa cu el. Cainii vor savura fiecare clipa petrecuta cu tine, la fel si pisicile, iepurii sau calutii. Profita de fiecare moment liber ca sa fii cu el, sunt sigur ca nu-ti va displacea. Deasemenea trebuie sa tii cont de durata de viata a animalului respectiv. Trebuie sa privesti pe termen lunga daca iti vei permite sa-l intretii.

Situatia financiara e un alt criteriu important de care trebuie sa tii cont. Animalele necesita hrana, accesorii, intretinere, asternut, vizite la veterinar, care toate vor apela la portofelul tau. Inainte de achizitionarea unui animal (care apropo si el poate avea o anumita valoare baneasca) trebuie sa-ti faci un calcul sumar al investitiei si al intretinerii ulterioare. Raporteaza-l la 1 luna si vei vedea cat din bugetul tau va merge spre animalul de companie.

Unii dintre cei mai importanti pasi i-ai parcurs pana acum si deja esti foarte aproape de a afla raspunsul la intrebarea de mai sus. Insa trebuie sa mai tii cont de cateva aspecte: relatia cu vecinii tai ar fi unul dintre ele. Anumite animale cum sunt cainii sau animalele mari pot deranja prin sunete si miros ceilalti locatari ai blocului sau vecinii de strada. Ar trebui sa iei in calcul si acest lucru pentru a putea trai in armonie ulterior. Deasemenea trebuie sa aflii care sunt reglementarile legislative referitoare la detinerea unui anumit tip de animal. Sau care sunt regulile locale privind asta.

Discuta cu un medic veterinar in momentul in care te pregatesti sa iei o decizie. Dumnealui iti va explica cel mai bine de ce e bine sau nu sa achizitionezi un anumit tip de animal de companie.

Dupa ce toate aceste criterii au fost parcurse sunt sigur ca avem un animal care a iesit castigator si care va fi companionul tau fericit o lunga perioada de acum incolo. Si tu alaturi de el!

La cat mai multe animale fericite!

Intro

2010-02-28T19:05:00.000+02:00

Acum va vorbeste chiar "Prietenul animalelor", asa cum am ales sa-mi spun eu, posesorul acestui blog, fara a dori sa epatez sau sa folosesc cuvinte prea mari. Cred ca astfel va puteti numi oricare dintre dumneavoastra care ati ales sa accesati acest blog. Cuvantul "animal" are si alta rezonanta pentru dumneavoastra in afara de cea de faptura care se poate transforma in friptura la un moment dat sau, vorba "bunicutei" Iliescu, cineva insuficient socializat. "Animal" inseamna acel suflet care e alaturi de fiecare din noi in orice moment si care ofera cea mai pura forma de dragoste si respect. Si cum tot avem acelasi scop, de a oferi un trai mai bun pentru toate necuvantatoarele, imi voi permite ca de acum incolo sa ma adresez informal tie "prietene al animalelor".

Acest blog a fost creat din pasiune pentru animale. Vreau sa incerc sa aduc cat mai multe informatii care sa te ajute sa-ti intelegi si ingrijesti animalelul de companie, oricare ar fi el: caine, pisica, pasare, rozatoare, pestisor sau alta faptura. Voi incerca sa acopar o paleta cat mai larga de aspecte ale vietii animalutului de companie si ale stapanului acestuia. Vom vorbi pe rand despre fiecare specie la general, apoi despre rase in particular, nutritie, ingrijire, educatie, societate si multe altele. Toate pentru ca fiecare din voi sa aveti alaturi un animal cat mai fericit, pentru ca odata cu aceasta vine si fericirea voastra.
La cat mai multe animale fericite!

3, 2, 1 .... Lansam!!!

2010-02-28T18:15:00.000+02:00

Latraturi, mieunat si topaieli!!! De ce? S-a lansat blogul pentru animale fericite. Vuieste lumea necuvantatoarelor ca s-a lansat un loc pe internet unde ele cica sunt personajele principale si ca acolo se vorbeste despre bunastarea lor. De la blanosi la solzosi, de la impenate la cei in pielea goala, toti se bucura ca a aparut un loc unde sunt asezati la loc de cinste, unde fiecare se poate prezenta cu ce are el mai bun, cere ajutor si primi sfaturi, afisa si exprima asa cum este. Ba mai mult cica si oamenii vor avea de invatat multe de acolo pentru ca sa-i inteleaga mai bine si sa poata convietui in armonie.
Hmm?! Dar cine s-a gandit si la ele bietele animalute, care aproape s-au resemnat sa mai fie luate in considerare?! Se aude ca ar fi un OM care-si spune "Prietenul animalelor" si care de cand era copil a crescut alaturi de ele, invatand sa le respecte si sa le iubeasca, mereu avand grija ca si lor sa le fie bine. "Putin ciudat ca mai sunt si oameni care fac asta", se auzi undeva intr-un frunzis un blanos, insa multi dintre ceilalti fie ei caini, rozatoare sau pasari i-au confirmat ca sunt multi oameni care iubesc animalele si ca de fapt lor li se adreseaza acest nou loc, caruia parca ii zice: Lumea animalelor fericite!