Testudo graeca- testoasa de uscat dobrogeana

Testudo graeca sau testoasa de uscat greceasca se regaseste si in Romania in zona Dobrogei, de aceea la noi este numita si testoasa de uscat dobrogeana. Aceasta specie de testoasa este raspandita in toate teritoriile limitrofe Marii Mediterane, unde se regasesc influentele climei mediteraneene (sudul Europei, nordul Africii pana in Orientul Mijlociu).
ATENTIE! Este o specie protejata de lege in toate tarile din aceste zone, chiar si in Romania. Rapirea unui exemplar din mediul lui natural este pedepsita penal. Deasemenea achizitionarea unui exemplar fara documente care sa ateste provenienta lui dintr-o crescatorie avizata se pedepseste prin lege. Acest articol se adreseaza doar celor care detin o testoasa de uscat achizitionata legal sau care au in ingrijire o testoasa luata din mediul natural exclusiv pentru ingrijiri medicale. Zooland.ro nu incurajeaza comertul si braconajul cu testoase de uscat rapite din mediul lor natural.
Descriere
Testudo graeca este o testoasa de uscat de marime mica. Un exemplar adult ajunge pana la o lungime a carapacei de aproximativ 20 de cm, insa multe exemplare ajung si pana la 30 cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Carapacea este rectangulara, alungita de culoare cafenie de diverse nuante. Placile carapacei sunt mari, conturate in negru. Exemplarele tinere au carapacea cafenie deschis cu puncte negre la periferia placilor. Marginile carapacei la exemplarele adulte adesea sunt incovoiate in sus. Plastronul este plat cu o pata neagra centrala. La memebrele posterioare pe coapse prezinta pinteni. Capul este acoperit de solzi mari, este mai inchis la culoare, cu pete mari inchise la culoare. Picioarele acoperite de solzi sunt de nuante mai deschise.
Gazduire
Testoasele de uscat provin din zone aride, cu sol nisipos si temperaturi ridicate. Ideal ar fi sa ii putem oferi un spatiu care sa imite cat mai bine conditiile originare. Testudo graeca NU se tine in interior, intr-un acvariu sau terariu, oricate de generos ar fi spatiul. O testoasa de uscat se tine doar afara pe toata durata sezonului cald. Astfel un colt din gradina dumneavoastra este ideal pentru ea. Imprejmuiti cu pietre mari sau cu un gard de plasa un spatiu cat mai mare (cel putin 2mp pentru un adult). Aceste testoase sunt foarte bune cataratoare deci ocolul sa fie destul de inalt pentru a preveni evadarile. Tarcul ar trebui sa aiba 2 zone: una cu iarba si alta cu un sol nisipos, asemanator celui din mediul natural. Un amestec de ¾ nisip si ¼ turba face un excelent substrat. Un substrat sau o locatie cu multa umiditate dauneaza major sanatatii testoasei. Este de evitat umezeala deoarece la scurt timp apar afectiunile respiratorii, adesea letale. Testoasele de uscat sunt animale timide asa ca au nevoie si de locuri pentru ascuns. Oferiti cel putin 2-3 astfel de ascunzatori, lasati imaginatia sa va ghideze in acest sens ( scoarta de copac, crengi si frunze uscate, fan sau paie etc). Contrar idei generale, testoasele de uscat beau apa. Amplasati in pamant un vas mai mult larg decat adanc in care sa fie mereu apa curata. Aceste testoase nu stiu sa inoate asa ca evitati amplasarea unor vase mai adanci sau din care nu se poate iesi, la fel cum piscinele sau bazinele trebuie sa fie securizate pentru ca testoasa sa nu ajunga acolo. Pasarile, vulpile, dihorii pot fi vanatori ai acestei testoase, asa ca protejati tarcul si impotriva acestora.
Lumina
Testoasa dobrogeana are nevoie de lumina naturala pentru a putea produce vitamina D3 sub influenta razelor UV. Vitamina D3 este esentiala in metabolismul calciului. Privarea de lumina naturala, in special expunere directa la soare, duce la afectiuni ale oaselor si la scaderea rezistentei carapacei. Ocolul in care se afla testoasa trebuie sa aiba zone insorite cat si zone cu umbra.
Citeste mai multe despre testoasa de uscat dobrogeana pe zooland.ro

.

Pestii Koi- bijuteriile iazurilor

Ce poate infrumuseta mai mult gradina sau curtea dumneavoastra decat un iaz frumos amenajat in care sa inoate elegant viu-coloratii pesti Koi. Numiti si crapi japonezi acestia sunt pesti de apa dulce, originari din Japonia. Rudele lor din mediul natural nu sunt atat de colorate si variate insa datorita selectiilor si incrucisarilor de-a lungul timpului realizate de specialistii japonezi s-a ajuns la exemplarele deosebite pe care le putem vedea in ziua de azi. Exista multe varietati de pesti koi, de diferite culori si aspect al solzilor.
Pestii Koi sunt animale sociale, traiesc in grupuri, intr-un iaz mare cu multe exemplare puteti observa existenta mai multor grupuri, precum si organizarea sociala a lor. Acesti pesti au viata indelungata, mai ales daca sunt bine ingrijiti. Speranta de viata medie este de 25- 30 de ani, s-au intalnit multe exemplare care sa ajunga si pana la 60-70 de ani. In domeniu circula zvonuri ca unele exemplare ar fi ajuns chiar pana la 200 de ani. Pe piata de specialitate unele exemplare mai speciale, de marimi mari pot ajunge pana la 100.000$.
Acestia sunt exclusiv pesti de iaz sau lac. Crapul japonez are nevoie de mult spatiu pentru a se putea misca in voie si pentru ca apa sa fie suficient de curata si oxigenata. Un adult de dimensiuni medii necesita cel putin 40 L. Tineretul mai putin, insa luand in considerare ritmul accelerat de crestere este bine sa fiti pregatit de la inceput, cu toate conditiile de spatiu pentru mai tarziu cand pestele va fi deja crescut. Un astfel de peste crescut in acvariu va fi condamnat la moarte, si nu va va oferi niciun spectacol vizual deoarece pestii Koi sunt pusi in valoare doar cand sunt priviti de sus. Calculati bine capacitatea iazului pentru a vedea care este numarul optim de pesti care s-ar descurca in acel volum de apa. Cereti sfatul unui expert in cresterea acestor pesti (se gasesc si la noi in tara cativa pasionati crescatori ai acestei specii de pesti). Un iaz suprapopulat nu va putea satisface necesarul de oxigen al tuturor pestilor, apa se va murdari foarte repede, iar pestii sunt cei care vor avea de suferit. Si in cele din urma tot dumneavoastra aveti de pierdut deoarece veti fi privat de frumusetea si vioiciunea unui peste sanatos.
Citeste mai multe despre pestii Koi pe zooland.ro

.

Alimentatia sanatoasa a cainelui- PROTEINELE

Se stie ca un caine sanatos este un caine fericit. De asemenea se stie ca sanatatea lui este conferita in primul rand de o alimentatie completa si de calitate, apoi de exercitiul fizic si asistenta medicala de rigoare. Ce nu se stie insa este care hrana este cea mai buna pentru patrupedele noastre. Foarte putini dintre proprietarii de catei ii hranesc cu o mancare echilibrata si de calitate, asta fie pentru ca nu isi permit sa cumpere o mancare putin mai scumpa (desi cumparand una mai economica, veti compensa mai tarziu cu tratamentele la veterinar) sau poate nu stiu cum sa aleaga o hrana de calitate. In acest articol vom discuta despre principalul ingredient din hrana cateilor: proteinele; adevaruri si mituri despre acestea.

Cainii sunt animale omnivore, asta inseamna ca au nevoie atat de carne cat si de vegetale pentru a-si satisface toate nevoile metabolice. Proteinele au in organism rol plastic ( de constructie). Cresterea se realizeza pe baza proteinelor, imunitatea, circulatia si multe alte functii depinde de acestea. In cantitate mai mare au si rol nutritiv, eliberand energie. Proteinele sunt formate din aminoacizi. Cainele necesita 22 de aminoacizi, dintre care 10 sunt considerati esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de organismul canin, ci trebuie adusi in corp prin alimentatie, una bogata in proteine de inalta calitate. Varul sau din salbaticie, lupul, consuma preponderent carne, dar si oasele, organele, continutul intestinelor prazii, acestea oferind toate principiile nutritive de care are nevoie organismul sau. Situatie este exact aceeasi si la caine. Necesita o hrana complexa si completa, cu proteine cu un grad de digerabilitate ridicat.

Procentajul de proteine din hrana depinde de varsta, starea fiziologica, nivelul de activitate si rasa cainelui. Puii si juniorii necesita 28-30% proteina, deoarece se afla in perioada de crestere. Atentie deosebita trebuie acordata juniorilor de talie mare, la care cresterea este accelerata de un nivel prea mare de proteina, ceea ce poate duce la probleme la nivelul articulatiilor. Femelele gestante sau in lactatie au si ele nevoie de un grad mai mare de proteine: 26-28%. Cainii activi, de munca sau de sanie, fiind solicitata musculatura mai multa cer cel mai mare procent de proteina in alimentatie: 30-35%. Pentru cainii tinuti doar ca animale de companie, cu un nivel de activitate mediu, procentul de proteine trebuie doar sa satisfaca necesarul zilnic pentru o buna functionare a organismului, si anume: 18-20%.

O hrana cu mai multa proteina nu inseamna ca este de mai buna calitate, la fel cum un procent mare de proteina poate cauza probleme renale. Acestea sunt 2 mituri extrem de populare printre cumparatori, dar si printre veterinari si lucratorii din pet-shop. Inainte se credea ca o cantitate mare de proteine determina afectiuni ale rinichilor, deoarece pacientii suferinzi de astfel de boli erau trecuti pe diete sarace in compusi de azot (componenti ai proteinelor), deci pe diete sarace in proteine. Insa nivelul de azot din proteina difera in functie de originea acesteia. Proteinele cu un nivel inalt de digestibiliate determina un procent scazut de compusii de azot, iar reciproca spune ca proteinele de caliatte slaba dau nivele mari de azot, deoarece nu sunt complet digerate. Astfel putem avea o hrana bogata in proteina, usor digerabile, care sa ne dea o cantitate mai mica de compusi de azot decat o hrana cu un continut mai mic de proteina, dar de slaba calitate. Asa ca atunci cand alegeti o hrana faceti-o in fucntie de calitatea proteinei si nu de cantitatea ei. Prin exemplul dat am daramat si celalalt mit „ o hrana cu proteina mai multa este mai calitativa”. Aceea proteina poate proveni din cereale (in special tarate de porumb) sau din subproduse de origine animala (pene, par, copite, coarne). Toate acestea contin un grad mare de proteina bruta. Din pacate procentul de proteina digerabila din acestea este foarte mic. Acesta este un tertip de-al producatorilor: sa adauge in hrana astfel de ingrediente, pentru a salta procentul de proteina bruta si a pacali consumatorul.

Citeste mai multe despre proteine pe zooland.ro

.

10 motive pentru care dihorii sunt animale de companie ideale!

Sunt dihorii animale de companie bune?! Raspunsul este „da, absolut”, insa pentru stapanii potriviti. La fel cum exista stapani potriviti pentru pisici sau oameni carora cel mai bine li se potriveste un caine. Desi la noi in tara miturile despre dihori sunt inca bine inradacinate, acesti mici blanosi au ajuns tot mai raspanditi in casele romanilor ca animale de companie. In SUA dihorii se afla pe locul 3, dupa caini si pisici, drept cele mai intalnite animale de companie. Daca inca nu detineti un dihor si va doriti unul sau poate nu cunoasteti suficiente date despre acest animal, acest articol ar putea sa va ajute sa va formati o opinie.

1. Sunt dragalasi: e suficient sa le privesti fata ascutita si trupul lung si blanos si sa iti vina sa ii alinti. Insa daca tot acest amblaja dragut vine si cu caracter pe masura, combinatia este „delicioasa”. Dihorii domesticiti vin intr-o paleta mai larga de culori (de la alb, crem, la negru sau tarcati), de unde fiecare stapan isi poate alege cea pe placul lui. Traiesc in medie intre 7 si 10 ani, astfel ca investitia emotionala este pe termen mai lung decta in cazul altor mamifere mici de companie (hamster, porcusor de Guinea).
2. Jucausi: dihorii sunt niste nazdravani, sunt ca niste catelusi sau pisoiasi, dar care nu se maturizeaza niciodata. Va vor amuza zilnic cu giumbuslucurile lor. Ei insa si dorm o mare parte din zi, astfel ca aveti timp si pentru dumneavoastra, insa cand sunt treji, pregatiti-va sa va binedispuneti. Daca va hotarati sa detineti mai mult de un exemplar, atunci si distractia creste. De altfel este recomandat sa aveti doi dihori, mai ales in situatia in care nu reusiti sa ii acordati zilnic suficient timp pentru a-si elibera muntele de energie pe care il inmagazineaza. Asta nu inseamna ca veti fi uitat, va vor angrena si pe dumneavoastra in jocul lor de cate ori au ocazia.

3. Sociabili, prietenosi si afectuosi: aceste animale nu percep omul ca pe un dusman, nu se tem de el. il vad ca pe un prieten si il desfata cu toata afectiunea lor. Profita de contactul cu stapanul de fiecare data. Dupa cum spuneam si mai sus, mai multe exemplare, mai multa dragoste de primit, ci nu injumatatirea ei.

4. Inteligenti, perseverenti, obedienti: desi la cat de zvapaiati sunt si au uneori aceea privire fioroasa sau alteori naiva, dihorii sunt chiar inteligenti. Aceasta amestecata cu perseverenta si curiozitatea nativa, se poate dovedi un cocktail distructiv pentru locuinta dumneavoastra, in cazul in care nu ati luat toate masurile de asigurare a ei impotriva dihorilor si invers (subiect dezbatut intr-un alt articol). Daca isi doresc ceva, dihorii nu se vor lasa pana nu-l vor avea, iar uneori veti fi surprinsi ce strategii abordeaza pentru asta. Unele chiar amuzante. Unii dihori pot invatati chiar unele trucuri, altii va vor dresa pe dumneavoastra sa le cantati in struna. Pot fi invatati sa foloseasca litiera cu nisip, asemenea pisicilor. E nevoie poate de ceva mai multa rabdare decat in cazul felinelor insa merita efortul.
5. Nu sunt galagiosi: vecinii de la bloc nu vor auzi ca aveti un animal in casa decat in cazul rarisim in care animalul este agresat sau sufera fizic. In rest prefera sa se exprime prin joaca sau actiuni, sau sunete fara un volum mare. Nu garatam ca vecinii nu vor auzi sunetul produs de spargerea unui pahar de sticla, uitat in locul nepotrivit.
Citeste mai multe despre dihori pe zooland.ro

.

Pisica otravita- cum gestionam urgenta?!

„Curiozitatea a omorat pisica” este o zicala populara foarte adevarata. E in natura lor sa se amestece in orice si sa isi „bage nasul” peste tot. Insa uneori asta poate dauna, deoarece unele substante pot fi daunatoare organismului pisicii. Si atunci trebuie intervenit degraba, pentru ca fiecare moment conteaza in lupta cu toxicul.
Substantele otravitoare sunt acelea care nu sunt tolerate de organism si care pot produce daune iremediabile acestuia, de multe ori provocand moartea. In locuinta sau afara, daca pisica are acces exista o sumedenie de produse care pot cauza otravirea acesteia. Dintre acestea le enumeram pe cele care se intantalnesc cel mai adesea in cazurile de otravire la pisica:
• Pesticidele
• Plumbul, din diverse produse
• Medicamentele pentru uz uman
• Produsele chimice de curatenie
• Cosmeticele
• Antigelul
• Antiparazitarele administrate in supradozaj
• Produsele petroliere
• Alimentele alterate
• Soparle si broaste otravitoare
• Plante decorative, de gradina sau salbatice
• Bauturi alcoolice
• Soareci sau sobolani otraviti
Pisica se poate otravi fie prin ingerarea unor astfel de substante/ produse, fie prin inocularea acestora la nivelul blanii. Pisica fiind un animal care respecta enorm curatenia, se poate linge si aduce in interiorul corpului aceea substanta daunatoare, sau in anumite situatii toxicul respectiv poate afecta pielea determinanad diferite dermatite, arsuri de natura toxica.
Este important sa recunoasteti cat mai precoce semnele otravirii. Paleta de toxice fiind atat de vasta si semnele si simptomele otravirii variaza foarte mult, depinzand de tipul substantei otravitoare. Totusi cele mai comune semne ale otravirii sunt:
• Voma
• Diareea
• Salivatie abundenta (chiar cu spuma)
• Anorexia
• Letargia
• Convulsii
• Durere
• Ameteala
• Iritatie a pielii sau a gurii
• Coma
Foarte important in tratarea pisicilor otravite este sa identificati corect substanta daunatoare si sa actionati cat mai urgent. In functie de toxic veti stii ce trebuie facut, de dumneavoastra sau de catre veterinar. Acesta fiind urmatoul lucru care trebuie facut: anuntati-va repede veterinarul. Dansul va va ghida telefonic ce sa faceti. Ideal ar fi ca pisica sa fie vazuta de acesta cat mai degraba. Nu uitati cand fugiti la veterinar sa luati cu dumneavoastra si o mostra de voma, daca exista, sau ambalajul substantei pe care o banuiti de otravire.
Stimularea vomei e prima manevra care necesita instituita. O puteti executa chiar dumneavostra acasa, pentru a salva timp. Ideal ar fi ca medicul sa se ocupe de aceasta, insa daca conditiile nu permit ramane sarcina dumneavoastra. Atentie insa: doar in primele 2 ore de la otravire se poate executa, cat inca toxicul se mai afla in stomac. Dupa acest interval de timp, el deja va fi fost absorbit, iar provocarea vomatului nu face decat sa aduca un stress suplimentar pisicii. Mai mult pisica sa fie perfect constienta cand realizati aceasta. Apa oxigenata (peroxidul de hidrogen) este cea mai eficienta solutie. Solutia de 3% de peroxid de hidrogen se administreaza o lingurita la fiecare 5 kg ale pisicii, la fiecare 15 minute (nu mai mult de 3 astfel de doze), pana cand se induce voma. Sau puteti pune un sfert de lingurita de sare de bucatarie la baza limbii, sau dizolvata in putina apa si introdusa cu o siringa intr-unul din obraji, la fiecare 5 kg ale pisici, la intervale de 30 de minute. Voma nu trebuie indusa in urmatoarele cazuri: au trecut 2 ore de la otravire, pisica este nu este constienta, are probleme de respiratie, a vomat deja, a inghitit: acizi, tranchilizante, solventi, inalbitori, produse de curatenie, produsi petrolieri.
Citeste mai multe despre otravirea pisicii pe zooland.ro

.

Purici la catelusi! Cum scapam?!

Puricii ataca orice organism, nu tin cont de varsta si marime. Asa se face ca adesea micutii catelusi sunt infestati cu astfel de paraziti, neplacuti chiar si de cainii adulti daramite de cei mici. Din pacate pentru catelusii sub 6 saptamanii pe piata se gasesc extrem d eputine solutii antiparazitare. Pudre, spray-uri, sampoane antiparazitare pentru juniori nu exista. Iar folosirea unora de adulti asupra lor poate determina intoxicare, deoarece substanta activa este prea puternica. Totusi mai exista unele solutii pentru a-i scapa de chinul puricilor.
Pentru puii de caine puricii pot fi fatali. Un organism atat de mic are si o cantitate de sange redusa, fata de un adult. Atacand catelusul puricii practic sustrag sangele din organismul lui si ii scade volumul. Astfel se ajunge la anemie severa, aport scazut de oxigen si in cele din urma deces. Daca descoperiti un catel cu infestare crescuta cu purici cercetati semnele anemiei: gingiile palide (in mod normal sunt roz dschis), prindeti intre 2 degete blana de la nivelul gatului si ciupiti: daca revine incet la forma initiala aveti de-a face cu deshidratarea, un alt semn al infestarii masive cu paraziti externi.
Ce se poate face?!
Baie! Pregatiti in chiuveta sau in cada de baie apa calduta, potrivita ca temperatura bebelusilor. Puneti o cantitate de apa in vas cat sa ajunga pana la gatul animalul, sa nu ii ajunga in gura sau nas. Sprijiniti cu mana barbia. Udati bine corpul animalului, dar si capul, deoarece puricii au tendinta sa fuga spre zona uscata. De altfel este recomandat sa incepeti cu zona capului. Dupa ce ati umezit bine blanita, scoateti catelul pe un prosop si samponati-l. Folositi un sampon special pentru juniori sau sampon pentru bebelusi. Multi crescatori de caini folosesc in locul samponului detergent de vas cu extract de lamaie (acesta are un efect puternic antiparazitar). Poate parea ciudat insa detergentul acesta este foarte eficient. Aveti grija ca spuma sa nu ajunga in ochii, urechile si gura animalului. Dupa 5 minute incepeti sa-l clatiti bine, pana nu mai ramane sampon in blana. Scoateti-l din apa si uscati-l bine. Catelusii fac fata mai greu frigului. Alti specialisti recomanda o alta solutie naturala pentru scapat catelusiide puricii: taiati in felii o jumatate de lamaie cu coaja, peste care turnati aproximativ 250-300ml de apa fierbinte. Lasati peste noapte apoi strecurati lichidul. Cu acesta veti imbaia catelusul.
Dupa baie folositi un pieptene pentru purici, cu care meticulos pieptenati toata blana cainelui. Astfel eliminati puricii ramasi dupa baie, precum si ouale acestora. Sa aveti in apropiere o cana cu apa fierbinte in care sa arunacati puricii vii prinsi. De multe ori daca sunt aruncati in apa rece sar afara. Incepeti de la coada inspre cap, pieptenand in raspar. Daca aveti rabdare si nu va este sila puteti chiar dumneavoastra sa prindeti cu mana puricii de pe catel, pentru a economisi timp.
Citeste mai multe despre cum sa scapati de puricii de pe catelusi pe zooland.ro

.

Papagalul Aratinga Soarelui

Aratinga Soarelui este unul dintre cei mai frumosi papagali din lume; dupa unele pareri chiar cel mai aratos. Este un papagal de marime medie, insa cu o personalitate uriasa. Si cand vine vorba despre inteligenta si abilitatile oratorice, Aratinga poate fi comparat cu speciile mari de papagali (cum ar fi Ara). Este o excelenta pasare de companie, care atrage atat prin coloritul viu cat si prin caracterul sociabil si jucaus. In continuare vom vedea de unde provine si cine este de fapt acest papagal.
Origine si habitat
Aratinga provine dintr-o zona restransa din nord-estul continentului sud-american. Astazi mai poate fi regasit in Brazilia (statul Roraima), sudul Guyanei si al Surinamului, Venezuela si Guiana franceza. Specia este amenintata cu disparitia la ora actuala, din cauza comertului cu pasari exotice si a distrugerii habitatului natural (defrisari). In captivitate este foarte bine reprezentata aceasta specie, majoritatea exemplarelor comercializate in pet- shopuri provenind din incrucisarile realizate de crescatorii specializati. Papagalul Aratinga prefera savanele si padurile de coasta pentru a-si duce traiul. Mai poate fi intalnit in tufaisuri sau paduri rare, situate la poalele dealurilor. Grupuri izolate au fost vazute si in padurile inundate din regiunea Amazonului. Arareori grupurile de Aratinga sunt vazute strabatand spatii deschise, doar atunci cand calatoresc de la o padure la alta.
Citeste mai multe despre papagalul Aratinga Soarelui pe zooland.ro

.

Sa invatam cainele sa isi faca nevoile intr-un singur loc

In relatia de convietuire om-caine fiecare dintre cei doi trebuie sa respecte anumite reguli pentru ca aceasta sa functioneze si fiecare sa se simta confortabil. Una dintre reguli se refera la facutul nevoilor cainelui afara sau intr-un singur loc. Iar asta nu se poate realiza decat cu contributia si rabdarea stapanului. Aceasta lectie necesita adaptare in functie de varsta cainelui si caracterul acestuia.
In cazul puilor trebuie inceput cu dresajul pentru a face intr-un singur punct din casa, deoarece pana la varsta de 8 saptamani nu au voie sa iasa afara, pana cand schema de vaccinare nu a fost indeplinita. Urinatul sau defecatul intr-un singur loc va scapa pe dumneavoastra de surprizele lasate peste tot prin locuinta si il ajuta pe el sa se simta mai confortabil in acele momente, stiind ca aceea e toaleta lui si ca nimeni nu-l deranjeaza de acolo.
Citeste mai multe despre cum sa educi catelul sa isi faca nevoile in acelasi loc pe zooland.ro

Pe limba porcusorului de Guineea

Porcusorii de Guinea sunt foarte „vorbareti”. E drept ca nu vorbesc pe limba noastra, insa comunica…pe limba lor. Cum niciodata nu strica sa invatam o limba straina in plus, e momentul ca de acum sa va intelegeti cu porcusorul de companie mai bine. Pentru un incepator intr-ale porcusorilor sunetele pot parea identice, insa micul animalut poseda cel putin sapte sunete distincte, si mult mai multe care sunt dificil de diferentiat si recunoscut. Majoritatea sunt greu de descris si denumit insa cu ajutorul redarilor audio le puteti intelege. Postura corpului ofera un indiciu in plus asupra a ceea ce vor sa transmita.
Citeste mai multe despre sunetele porcusorului de guineea pe zooland.ro

Torsul- arma secreta a pisicilor!

Dintotdeauna oamenii au incercat sa descopere cum functioneaza anumite lucruri pe care ei nu le pot executa. Fascinatia misterului este mare. Iar un mister special cu care se confrunta stapanii de pisici este torsul. Aceasta „arma secreta” a pisicilor de a-i subjuga afectiv pe oameni. Ce nu stiu multi este ca toate felinele torc, ba chiar si alte animale precum veveritele, iepurii, gorilele si elefantii. Ce stie toata lumea e ca pisicile torc doar cand sunt fericite, insa acesta nu e adevarul in totalitate. Vom vedea in continuare cum si de ce torc pisicile?!
Exista diferite teorii privind mecanismul fiziologic de producere a torsului. In trecut se credea ca torsul este produs de vibrarea vaselor sangvine si de trecerea sangelui prin vena cava inferioara. Insa cei mai multi specialisti inclina spre teoria conform careia torsul este controlat de creier, care trimite impulsuri electromagnetice prin intermediul nervilor la muschii laringelui, diafragmei si cei ai corzilor vocale. Corzile vocale vibreaza si inchid glota, diafragmul funtionand ca o supapa care lasa aerul sa treaca prin glota. Pisicile pot toarce atat cand inspira cat si cand expira, spre deosebire de producere mieunatului care are loc doar in expiratie. Torsul este un act reflex conditionat, adica pisica toarce doar atunci cand doreste.
(citeste mai multe despre torsul pisicii pe zooland.ro