Lectia de inot la caini

Contrar folclorului in domeniu nu orice caine stie sa inoate sau este un bun inotator. „A inota caineste” este o expresie adesea intalnita, insa nu se aplica si in cazul tuturor patrupedelor. Adesea stapanii de caini presupun ca ai lor companioni au in sange capacitatea de a inota, insa nu este deloc asa. La fel ca si in cazul copiilor, cainii trebuie invatati sa interactioneze cu apa si sa inoate. Unii invata mai repede, altii mai greu, in functie de individ sau de rasa. Dar haideti sa vedem cum trebuie procedat.

      

       Unele rase poarta chiar in denumirea lor inclinatia spre inot: „Cainele de apa portughez”. Astfel acestia sunt caini care chiar se nasc cu aceasta aptitudine si nue nevoie de prea multa munca de convingere pentru a-i face sa intre in apa si sa se balaceasca. La ei de fapt e dificil sa fie tinuti afara din apa. In aceasta categorie se inscriu si Labradorul, Golden Retrieverul, Terra Nova si alte rase din aceasta categorie. Pe de alta parte sunt rase de caini care nu unoata sau care trebuie invatati sa inaote deoarece nu se afla in genetica lor acest comportament. Cainii de tip buldog, Mops, Teckel, Corgi si toate celelalte rase cu picioare scurte sau bot scurt. Deasemenea cainilor cu coada scurta le este mai dificil sa se ghideze in apa. Indiferent de rasa orice caine poate fi invatat sa inoate.

      

       Sfaturile urmatoare se pot aplica atat la caini juniori cat si la caini adulti, cu mentiunea ca un caine tanar va invata mai repede decat unul in varsta. Alegeti un loc linistit pentru prima lectie. Unde sa fie liniste si unde sa fiti numai dumneavoastra pentru a nu fi distras cainele de stimuli externi. O piscina particulara, un lac sau marea sunt ideale. Apa trebuie sa aiba un acces facil si sa aiba adancimea progresiva. La piscina cainele trebuie indrumat si spre locul pe unde se poate iesi. Daca nu stiti cum reactioneaza cainele la apa, il puteti obinui intr-un bazin gonflabil, pentru copii in care il atrageti cu diferite jucarii sau recompense. Aceeasi lectie se poate invatat si pe malul marii de exemplu. Etapele le vom descrie luand  ca loc de inotat marea, insa se aplica la fel pentru orice localizare. Citeste mai multe despre inot la caini pe zooland.ro
.

Ce este virusul leucemiei feline (FeLV)?

Virusul leucemiei feline, un retrovirus, se manifesta doar in interiorul celulelor infectate. Toate retrovisurile incluzand virusul imunodeficientei feline (FIV) si virusul imunodeficientei umane (HIV) produce o enzima revers-transcriptaza care permite acestora sa insereze copii ale materialului lor genetic in genele celulelor infectate. Desi inrudite, virusul leucemiei feline si virusul imunodeficinentei felie difera in mai multe feluri, de exemplu prin forma. Aceste doua virusuri sunt destul de diferite si din punct de vedere genetic, deoarece componentele proteice sunt foarte neasemanatoare, atat ca si marime cat si ca si compoziție. Chiar daca multe dintre bolile cauzate de virusul leucemiei feline si virusul imunodeficienței feline sunt similare, difera modurile specifice prin care acestea sunt cauzate.

Cat de raspandita este infectia?

Pisicile infectate cu FeLV se gasesc in toata lumea, dar prevalenta infectiei difera semnificativ in functie de: varsta, starea de sanatate, mediul inconjurator si obiceiurile pisicii.

In Statele Unite pisicile sunt infectate cu FeLV in proportie de 2-3%. Rata infectarii creste semnificativ pana la 13% sau mai mult la pisicile care sunt bolnave foarte tinere sau fac parte din categoria de risc.

Cum se transmite FeLV?

Pisicile infectate cu FeLV serversc drept sursa de infectare. Virusul se gaseste in concentratii mari atat in saliva, secretiile nazale, cat si in urina, fecalele si laptele pisicii infectate. De la pisica la pisica infectarea poate aparea la plaga muscata, in timpul ingrijirii reciproce si, foarte rar, prin folosirea in comun a litierelor si a vaselor de hrana. Transmiterea virusului poate avea loc de la mama la pisoii ei – fie inainte de fatare (transplacentar), fie in timp ce sunt alaptati. FeLV nu supravietuieste mult timp in afara corpului pisicii, probabil mai putin de cateva ore in conditii normale de locuit.

Citeste mai multe despre leucemia felina pe zooland.ro
.

Baia este o activitate placuta si necesara oricarui animal. Daca majoritatea animalelor prefera baile cu apa, Chinchilla are alte gusturi: baia de nisip. Desi ar putea parea bizar, pentru blana Chinchillei, nisipul este cel mai bun agent de curatare. Este singurul element care poata oferii blanii acestui rozator catifelarea si stralucirea naturala.

Foarte putini proprietari de Chinchilla incepatori stiu cat de importanta este baia de nisip pentru acest animal. In mediul natural Chinchilele se rostogoleau in cenusa vulcanica de pe versantii Anzilor pentru a-si curata blana. Particulele fine ale prafului vulcanic reusesc sa patrunda pana la piele si

sa ancoreze murdaria si grasimea ascunse in blana deasa. In momentul cand animalul se scutura firicele de praf sunt expulzate afara din blana impreuna cu toate impuritatile. Rezultatul este o blana mai moale si mai lucioasa, precum si un animal mai fericit.

Niciodata nu incercati sa imbaiati Chinchilla in apa. Exceptand faptul ca o astfel de baie ar fi un chin pentru animal, apa elimina in totalitate uleiurile naturale de pe firele de par, lasand pielea si blana uscata, neprotejata. Ulterior pot aparea complicatii de tipul infectiilor dermatologice.

Baia de nisip este un comportament natural al oricarei Chinchille si nici un individ nu ar trebui privat de acesta. Nu este doar un capriciu ci si o necesitate. Blana este comoara de pret a acestei specii de rozatoare si trebuie ingrijita adecvat. Imbaierea periodica ajuta animalul sa se mentina sanatos atat fizic cat si psihic. Pentru un animal tinut in captivitate posibilitatea de a si exploata instinctele naturale reprezinta recompensa suprema. In concluzie pentru a avea o Chinchilla fericita cu o blana impecabila oferiti-i cate o baie de nisip periodic. In continuare va vom oferi informatii despre ce aveti nevoie in acest sens.

Citeste mai multe despre baia cu nisip pe zooland.ro
.

Cainele si transportul cu trenul!

Calatoria cu trenul va fi o experienta placuta atat pentru stapan cat si pentru animal daca se iau toate masurile de siguranta necesare. Cainele trebuie sa se simta in siguranta, iar ceilalti calatori sa nu fie deranjati de prezenta lui. sa nu uitam si faptul ca trebuie respectat regulamentul CFR privitor la calatoria cu cainele.

Prevederi CFR

Conform http://www.cfrcalatori.ro/215, este permisa calatoria cu trenul in vagoanele de calatori a cainilor insotiti, daca acestia poseda botnita si lesa si daca nici un calator nu protesteaza. Insotitorul are obligatia sa pastreze curatenia si sa se asigure ca animalul nu produce vreo dauna sau nu ii deranjeaza pe ceilalti calatori (latrat, marait, sarit).

Cainii de talie mica, care sunt tinuti in brate sau cei transportati in custi, nu vor plati bilet de calatorie. Pentru un caine tinut liber pe podeaua vagonului se va plati un bilet in valoare de 50% din tariful standard pentru aceea ruta.

Controlorul sau alte organe autorizate va pot solicita sa prezentati carnetul de sanatate, pentru a verifica daca animalul este sanatos. De aceea nu uitati carnetul acasa!
Citeste mai multe despre transportul cu trenul al cainelui pe zooland.ro
.

Canibalismul la rozatoare

De ce isi mananca mama nou-nascutii?!

Canibalismul este o practica impotriva legilor firii, dezgustatoare, care oripileaza pe oricine. Insa este destul de comuna in randul animalelor. Antropologii sunt de parere ca si omul se deda la consumarea semenilor, pana cand s-a produs domesticirea animalelor. Mituri despre existenta unor triburi de canibali in padurile tropicale inca mai circula. Insa nu canibalismul uman face subiectul acestui articol. In randul animalelor domestice foarte putine specii recurg la canibalism. Vreau sa cred ca majoritatea animalelor s-au emancipat deodata cu noi. Totusi aceasta practica este des intalnita in cazul rozatoarelor, in special al celor care nasc puii golasi: iepu
ri, hamsteri, soareci, sobolani etc. Foarte rar putem vorbi despre canibalism in cazul porcusorului de Guineea, ai carui puii devin independenti la cateva ore dupa nastere.

Nu se cunoaste exact mecanismul psihologic care determina mama sa isi devoreze puii abia nascuti. Rozatoarele, in general, sunt recunoscute a fi mama extrem de devotate. Specialistii considera ca prima cauza pentru care proaspata mamica isi consuma puii este protectia lor. Da, poate suna socant insa acesta este cel mai viabil motiv. In mediul natural, iepuroaica sau hamsterita preferau sa isi omoare ele puii, decat ca acestia sa ajunga in falcile pradatorului care le ameninta cuibul. O mama ce se simte amenintata cu siguranta va recurge la acest gest. Acest fapt se aplica si in cazul rozatoarelor de companie. Daca o mama proaspat fatata este expusa zgomotelor puternice, latratului cainelui in apropierea custii, activitatii umane intense in jur atunci ea va considera ca viata puilor este pusa in pericol si ii va ucide.

Rozatoarele mame pot deveni stresate atunci cand se afla in custii supra aglomerate. In cazul iepurilor se stie ca masculul nu convietuieste cu femela nici pe durata gestatiei si cu atat mai mult nici dupa nastere. Daca o iepuroaica este nevoita sa imparta spatiul cu unul sau mai multi semeni, s-ar putea sa fie daunator pentru puii ei. Hamsterii in schimb traiesc in cuplu atat pe timpul gestatiei cat si mai tarziu dupa nastere. Situatii stresante pentru mama pot aparea doar atunci cand in aceeasi cusca sunt tinuti multi hamsterii, spatiul fiind insuficient pentru toti.

In natura supra popularea este o cauza a canibalismului insa din alt motiv, decat cel insirat mai sus: insuficienta rezervelor de hrana. De multe ori puii nascuti in comunitati mari, mai ales in perioadele de seceta, erau eliminati de catre mama. Cand hrana este saraca atunci nu- si doreau guri suplimentare de hranit. Mai mult, puii consumati erau o importanta sursa de calorii pentru mama sau pentru rudele apropiate. O mama care isi mananca puii devine mai fertila, astfel poate procrea din nou si poate cu putin noroc, viitorii pui se vor naste intr-o vreme cu mai multa hrana la dispozitie.
Citeste mai multe despre canibalism la rozatoare pe zooland.ro
.

Stop rosului la caini!

Mai devreme sau mai tarziu orice proprietar de caine se va confrunta cu problema rosului. Exista numeroase motive pentru care

cainii simt nevoia sa roada (dupa cum am vazut intr-un articol trecut). Un caine niciodata nu va putea fi invatat sa nu mai roada; insa este foarte usor de educat sa roada doar lucruri permise.
Preveniti!
Intotdeauna e mai usor sa previi decat sa tratezi spune o zicala. Perfect adevarat si in acest caz. Cand plecati de acasa sau chiar cand sunteti prin preajma, nu lasati la indemana cainelui niciun obiect din cele care stiti ca le prefera la ros, cum ar fi incaltaminte, haine sau orice alte obiecte casnice. Nemaivand acces la ele, nu mai are ce paguba sa faca. Tot la plecare inchideti cainele intr-o incapere sigura, unde nu are ce sa roada. Totusi avand grija sa ii lasati la dispozitie jucarii de ros. Daca cainele a fost dresat sa foloseasca cusca sau tarcul cat sunteti plecati, in inchideti acolo. Insa atentie doar pentru perioade de timp scurte. In orice conditii lasati la dispozitia cainelui jucarii de ros. De preferinta de forme si materiale diferite, cainii se plictisesc repede. Din cand in cand inlocuiti-le cu altele, iar pe cele precedente ascundeti-le si i-le dati peste ceva timp, cand i se vor parea noi. Oasele de vita sau cele speciale din comert, trecute printr-o supa cu diverse arome sunt o solutie, gustoasa, pentru a determina cainele sa roada ce trebuie.

Jucariile care pot fi umplute cu diverse bunatati sunt ideale pentru a tine ocupat cainele. Jucariile tip Kong sunt rezistente la ros si pe placul tuturor cainilor. In cazul puilor care isi schimba dintii o jucarie din material textil pusa la congelator in prealabil, ii va satisface nevoia de ros si ii va calma gingiile inflamate.

Citeste mai multe despre cum sa opresti cainele din ros pe zooland.ro
.

Rase de pisici pentru persoanele alergice

Studiile arata ca aproximativ 15% din populatia lumii este alergica la pisici sau catei. Este gresit impamantenita conceptia conform careia suntem alergici la parul de pisica. De fapt reactia alergica este provocata de o proteina aflata in saliva pisicii.
Ce facem daca suntem alergic la pisici, dar totusi suntem un mare iubitor de feline?! Putem sa ne orientam spre o rasa care este hipoalergenica: „hipo”= mai putin; astfel ca nu exista o rasa de pisici non- alergenica, insa sunt mai multe rase care produc o cantitate mai mica de alergeni decat media. Alegerea unei astfel de rase de pisici, precum si respectarea unor reguli generale (pe care le vom discuta intr –un articol viitor) ofera oricui sansa de a se bucura de afectiunea unei pisici.
Alergenul raspunzator de toate reactiile nefaste este o proteina Fel D-1, care este secretata de glandele salivare, in principal, dar si de glandele sebacee, regasindu- se si in urina. In momentul in care pisica se toaleteaza, proteina foarte aderenta, se ataseaza de firul de par, respectiv piele. Desi nu suntem direct alergici la firul de par, el este cel care ne pune in contact cu alergenul. Matreata este si ea responsabila de dispersarea alergenului, proteina lipita de pielea descuamata este usor dispersata in mediul ambiant.
Studiile au relevat cateva caracteristici generale ale pisici hipoalergenice:
• Femelele sunt mai putin alergenice decat masculii;
• Masculii castrati produc mai putini alergeni decat cei activi sexual;
• Pisicile inchise la culoare sunt mai alergenice decat cele cu blana mai deschisa;
• Puii de pisica prodcu mai putini alergeni decat adultii.

Citeste in continuare care sunt rasele de pisici pentru alergici pe zooland.ro
.