Cum ajutam cainele sa castige in greutate?

Un caine poate pierde in greutate dintr-o multime de motive. Problemele de sanatate, parazitii, malnutritia sau neglijarea sunt cauze frecvente ale emacierii la caini. Un caine slabeste destul de greu, insa este mult mai greu sa se ingrase.

Inainte sa va inhamati la un regim de ingrasare este bine sa descoperiti cauza care a determinat pierderea in greutate. Daca cainele bine hranit si sanatos la un moment dat incepe sa piarda progresiv din masa corporala ar trebui sa va ridice semne de intrebare cu privire la starea lui de sanatate. In acest caz consultati medicul veterinar pentru a descoperi ce este in neregula si a incepe instituirea unui tratament cat mai repede. Abia apoi dupa ce ati tratat afectiunea de fond incepeti si regimul de ingrasare. Parazitii intestinali cat si cei externi supun cainele unui stres continuu si determina scadere in greautate. Efectuati deparazitarile periodic, la timp asa cum indica medicul veterinar. Malnutritia se refera la regimul alimentar care nu resuseste sa furnizeze organismului toate principiile metabolice de care are nevoie pentru a functiona la parametri maximi. Desi aveti impresia ca va hraniti cainele regulat si el manaca destul, uneori nu este asa. Nu orice hrana din comert este suficient de bogata in proteine de calitate, grasimi, vitamine si minerale incat cainele sa fie sanatos alimentat. Si astfel un caine care desi mananca zilnic suficient poate sa slabeasca in timp. Cea mai cruda cauza a emacierii la caini este infometarea datorata neglijarii. Din pacate sunt multi stapani care uita ca patrupedul care ii slujeste cu atat credinta mai trebuie sa si manance sau chiar uita complet de el, legat sau inchis in vreun tarc fara nicio sansa de a-si procura hrana.

Inainte sa incepeti programul de castigare in greutate, evaluati cat de slab este cainele. Cu cat cainele este mai emaciat cu atat va trebui sa impartiti mesele zilnice in mai multe tainuri. Un caine foarte slab are stomacul micsorat si desi isi va dori sa manance cat mai mult nu va putea din cauza acestuia, iar voma va aparea imediat, lucru pe care nu ni-l dorim. Cel mai bine ar fi sa consultati medicul veterinar pentru a va face un program nutritional adaptat situatiei cainelui dumneavoastra.

Cainele trebuie sa se ingrase in mod sanatos si nu doar ca sa aiba kilograme mai multe. In primul rand trebuie sa isi recupereze masa musculara si abia apoi sa isi refaca straturile de grasimi. Este foarte usor sa hranim cainele cu o dieta bogata in grasimi si carbohidrati care vor determina formarea tesutului adipos, insa care nu va sustine desvoltarea muschiilor si nutritia organelor interne. Iata cateva sfaturi de care trebuie tinut cont pentru ca patrupedul dumneavoastra sa ia in greutate in mod sanatos.

1. Dupa cum spuneam dezvoltarea masei musculare este principalul obiectiv. Muschii sunt formati din proteine, si la un nivel mai mic din aminoacizi. Acestia trebuie adusi in organism prin aport alimentar, tot din proteine de origine animala pe care le contine hrana. Un deficit mare de masa musculara presupune un aport mare de proteine. Astfel prima lege a unui regim de ingrasare este administrarea unei diete bogate in proteine. Hrana uscata pentru un caine adult mediu contine 18-20% proteine, in cazul cainelui slab va trebuie sa alegem o hrana cu un procent mai mare, in jur de 30%. Astfel trecem cainele pe o hrana uscata pentru pui sau juniori, care are acest procent inalt de proteine. In plus acest tip de formula este imbogatita si cu mai multe vitamine si minerale si este mai usor digerabila si delicata cu stomacul.

Citeste mai multe despre ingrasarea cainelui pe zooland.ro
.

Toxoplasmoza si nevinovatia pisicii!

In urma cu cativa ani medicii inspaimantau femeile insarcinate despre riscul major pe care il reprezinta pisica pentru evolutia sarcinii si sanantatea fatului. Mamicile gravide erau sfatuite sa renunte la pisica familiei, cel putin pe perioada sarcinii. Insa de cele mai multe ori abandonul era definitiv si multe pisici (nevinovate) se vedeau aruncate in strada de familia iubitoare in care crescusera. Cercetarile au evoluat in favoarea pisicilor care au fost declarate nevinovate de transmiterea acestei boli in mod direct. Totusi si in ziua de azi se mai intampla sa fie declarate tapi ispasitori pentru toxoplasmoza la femeile gravide in special, insa majoritatea medicilor nu mai interzic femeii insarcinate sa detina o pisica sau chiar mai multe). In continuare vom vedea ce este si cum se transmite de fapt toxoplasmoza.

Toxplasma gondii

Este agentul etiologic al acestei boli. T. gondii este un protozoar unicelular care paraziteaza aproape orice organism cu sange cald. Pe durata ciclului de dezvoltare necesita doua tipuri de gazde: intermediara si definitiva. Pisicile (salbatice sau domestice) sunt singurele gazde definitive. Asta inseamna ca doar in corpul pisicii parazitul se poate reproduce.

Ciclul de viata

Pisica ingera prada infestata. Microorganismului ii este digerat peretele capsular, iar in intestinul pisicii sunt eliberate formele infectioase. Acestea strabat peretele intestinal si se divid in tachizoiti forma mobila a parazitului. Acesti tachizoiti se pot stabili in peretele intestinului (ciclul intra-intestinal) sau pot migra in alte tesuturi (ciclul extra-intestinal). Tachizoiti din tesuturi (muschi, creier) sunt destul de rapid anihilati de imunitate si raman captati in aceste tesuturi sub forma de chisturi. In aceste chisturi se afla intr-o stare latenta, neinectioasa si poarta denumirea de bradizoiti.

Organismele ramase in peretele intestinal ajung la maturitate sexuala si elibereaza oociti, care sunt degajati in fecale. O pisica va elibera oociti doar cand este supusa la primo- infectie. Eliberarea se produce la aproximativ o saptamana de cand pisica a ingerat prada infectioasa si poate dura pana la doua saptamani. In acest rastimp imunitatea lucreaza pentru a bloca atat tachizoiti producatori de oua din peretele intestial, cat si ouale eliberate. Dupa aceasta perioada pisica nu va mai excreta prin fecale niciun T. gondii.

Oocitii eliberati in mediul ambiental nu sunt infectiosi imediat. In functie de conditiile de mediu in 1 pana la 5 zile, ei trec printr-un proces de sporulare. Doar oociti sporulati sunt patogeni pentru pisici sau celellate gazde intermediare. Sub aceasta forma ei pot supravietui mai mult de un an, chiar si sub cele mai vitrege conditii. In organismele gazdelor intermediare, inclusiv al omului, T. gondii evolueaza la fel ca mai sus, doar ca nu este capabil sa se reproduca. Si in organismele gazda se formeaza chisturi ce contine bradizoiti. De altfel aceste chisturi sunt consumate de pisica, atunci cand devoreaza o prada infectata si astfel ciclul se reia.

In afara de transmiterea digestiva, toxoplasmoza mai poate fi dobandita si trans-placentar, atunci cand femela gestanta contracteaza parazitul. Doar trachizoitii sunt capabili sa traverseze bariera placentara.

Infectia la pisica- tablou clinic

Desi un procent mare de pisici se infecteaza cu Toxoplasma gondii, foarte putine manifesta clinic boala. Semne precum pierderea apetitului, febra sau letargia pot aparea la pisicile aflate la primul contact cu parazitul si dureaza doar cateva zile pana cand imunitatea va fi luptat deja cu agentul patogen. Aceste simptome apar in general la pisicile cu o imunitate slabita, incababila sa anihileze protozoarul. Astfel grupele de risc sunt: pisicile tinere (sub 2 ani), pisicile batrane, cele care sufera de boli imunosupresoare (FIV- virusul imunodeficientei feline sau FELV- leucemia felina). La astfel de indivizi, datorita invaziei din tesuturi necombatuta de catre imunitate, pot aparea semne precum: dispneea, diareea, voma, artrita, miozita, infectii oculare, tulburari neurologice.

Citeste in continuare despre toxoplasmoza pe zooland.ro
.

Somnul de sticla- fantoma din acvariu!

Cine vede pentru prima oara un astfel de peste este uimit si cucerit pe loc de aspectul ciudat al sau. Si cum sa fii?! Nu este ceva obisnuit sa vezi un peste transparent, caruia i se vad doar capul si sira spinarii si care inoata suav in carduri la mijlocul acvariului. Acesta este somnul de sticla, protagonistul articolului de fata, in care vom incerca sa va ghidam in ingrijirea acestui peste spectaculos si destul de pretentios.

Descriere

Somnul de sticla (Kryptopterus bicirrhis) face parte din familia Siluridae si a fost identificat pentru prima oara in 1934. Este originar din sud- estul Asiei: India de est, Malayezia, Tailanda, Indonezia, Sumatra etc. ca toti pesti proveniti din aceste zone, somnul de sticla necesita conditii tropicale pentru a ramane sanatosi. Sunt pesti de talie mica- medie, atingand maximum 10- 12 cm.

In acvaristica sunt foarte populari datorita aspectului fizic aparte: sunt transparenti si li se poate observa doar capul si ochii, oasele, mustatile. Cand se hranesc putem vedea cum mancarea avanseaza spre stomac si cum este digerata lent.

In acvariu

Somnul de sticla numit si pestele- fantoma, este un peste „de scoala” sau de card. Cand este tinut singur sau in grupuri foarte mici este foarte stresat, se poate imbolnavi usor si nu isi etaleaza frumusetea si comportamentul natural asa cum o face intr-o scoala mare. Tineti acest peste in grupuri de cel putin 6 indivizi, numarul ideal fiind de 10- 12 exemplare; cu cat sunt mai multi cu atat se simt mai in largul lor. Totusi evitati suprapopularea daca volumul de apa din acvariu este mic. Va este necesar un acvariu de cel putin 100 de litri pentru a putea oferi conditiile optime unui card de marime medie (10 pesti).

Pestii fantoma sunt inotatori activi si necesita mult spatiu de manevra. Spre deosebire de ceilalti reprezentanti ai familiei somnilor, ei inoata la mijlocul acvariului si nu la fund. Apreciaza acvariile bine plantate, intrucat sunt destul de timizi si uneori simt nevoia sa se ascunda. Plantele de suprafata le ofera si mai multa siguranta. Oferiti-le lumina difuza.

Somnii de sticla sunt sensibili la parametrii apei. Trebuie sa le oferiti o apa curata, bine filtratata, lipsita de nitriti si nitrati. Efectuati schimburi partiale de apa (30%) o data pe saptamana (in functie de numarul de pesti, cantitatea de hrana oferita). Temperatura medie se fie cuprinsa intre 24^o si 26^o Celsius, iar pH-ul sa fie neutru (7). Acesti parametri trebuie monitorizati periodic intrucat pestele se poate imbolnavi foarte usor daca apa nu ofera conditiile ideale. In momentul in care se imbolnavesc sau mor ei capata o culoara opaca, albicioasa.

Citeste mai multe despre somnul de sticla pe zooland.ro
.

Nasterea la caini

E un moment mult asteptat de stapan! In sfarsit draga lui catea va deveni mamica, iar emotiile venirii pe lume a puiutilor sunt inevitabile. Totusi trebuie sa ne pastram calmul si sa usuram munca mamicii pe cat putem. In general majoritatea femelelor fata fara probleme, noaptea de obicei, multi stapani trezindu-se cu culcusul plin de catelusi dimineata. Dar exista si pericolul ca nasterea sa fie cu dificultati si periculoasa pentru pui si mai ales pentru mama. De aceea e bine sa fiti alaturi de mama indifferent de ora din noapte la care are loc travaliul si nasterea.

Notati-va in calendar data la care e preconizata nasterea. Gestatia unei catele dureaza intre 58 si 68 de zile, cu o medie de 63 de zile, variaza in functie de rasa si talie. In ziua a 45-a mergeti cu femela la un consult. Daca exista posibilitatea unei radiografii/ecografii, medical veterinary va va putea spune si la cati puiuti sa va asteptati si momentul in care se va produce nasterea. Media de pui pe cuib este de 6-8 la rasele de talie mica si medie, la rasele de talie mare poate ajunge pana la 12-14 mititei per cuib.

Cu cateva zile (7-10) inaintea momentului mult asteptat pregatiti locul unde va avea loc nasterea. Intervalul acesta ii va oferi mamei ragzul sa se obisnuiasca cu noul culcus si sa fie relaxata cand vor veni pe lume micutii. Puneti-I la dispozitie un cos/culcus de plastic sau ladita, incapatoare, unde mama sa poate sta intinsa fara probleme. E de preferat un culcus cu pereti putin inalti, pentru ca puii sa nu evadeze, iar mama sa poata iesi cu usurinta. Captusiti-l cu un covoras/saltea moale si groasa, din material impermeabil de dorit, ca sa poate fi curatata cu usurinta mai tarziu. Foarte convenabile din acest punct de vedere sunt bazinele gonflabile pentru copii, moi, incaptoare si usor de curatat. Amplasati patutul intr-un loc calduros, linistit, departe de forfota din casa/curte, unde sa nu aiba acces si celelalte animale. Accesul in incapere trebuie sa fie facil, deoarece cateaua va iesi des sa-si faca nevoile. De multe ori mama isi va alege singura locul unde va naste, intr-un loc ferit. Nu va opuneti acestui fapt pentru a nu o stresa suplimentar. Daca puteti amenjati acel loc ca sa fie cat mai confortabil si usor de accesat. Mai trebuie sa aveti la dispozitie: foarfece bine ascutite, cu care sa taiati cordonul ombilical, prosoape sa stergeti puii, un ceas cu care sa contorizati timpul dintre expulzia fiecarui pui.

Semnele nasterii

In preajma datei cand e asteptata nasterea monitorizati zilnic temperature rectala a femelei, dimineata si seara, cand femela e linistita. Cu 12-24 de ore inainte de travaliu are loc o scadere a temperaturii, de la 38-39 de grade Celsius (cat e normalul) la 37 de grade Celsius. Daca e prea complicat sa monitorizati temperature, monitorizati celelalte semne ale iminentei nasterii. Cu 24 de ore inainte cainele va refuza hrana, va avea greturi si chiar va avea varsaturi. Femela va deveni nelinistita, va privii in jos, isi va rearanja culcusul, va scurma si va cauta prezenta umana tot mai mult.

Travaliul

Se instaleaza la aproximativ 12 ore de la scaderea temperaturii. Apar contractiile uterine, care pot dura de la 6 la 12 ore, pana cand cervixul va fi dilatat la maximum. In acest interval femela va prezenta toate semnele descrise mai sus. Puneti la dispozitia ei permanent apa proaspata, av dorii sa bea sau macar sa-si ude buzele.

Citeste mai multe despre nastere la caini pe zooland.ro
.

Animalul de companie e costisitor?! Afla cum sa reduci cheltuielile!

De curand auzeam pe canalele media ca 1 din 10 romani isi abandoneaza animalele de companie pentru ca nu isi mai permit financiar sa le intretina (gest de mare lasitate si indiferenta, insa nu acest subiect il vom dezbate in articolul de fata). Este adevarat faptul ca atat de mult mediatizata criza economica ne-a subtiat buzunarele si fiecare leu trebuie cheltuit cu cap. Putem in continuare sa ne pastram animalul de companie care ne-a fost alaturi atata timp, daca facem alegeri inteligente in ceea ce priveste intretinerea acestuia. In continuare va vom da cateva sfaturi despre cum sa reduceti bugetul alocat companionului fara sa ii altereze bunastarea acestuia si mai ales fara sa fie nevoie sa il izgoniti de acasa.

In primul rand cheltuiti mai putin pe achizitionarea animalului in sine. Cateii din pet- shopuri, de rasa, insa fara certificat de origine, sunt vanduti la pret dublu sau triplu fata de cel de achizitie. Evitati intermediarii cumparand animalele direct de la crescator. Verificati mica publicitate, multi iubitori de animale, care nu fac din aceasta o afacere, isi promoveaza puiutii aici. Cea mai economica solutie este aceea a adoptarii unui animalut abandonat, de pe strada sau din adaposturi. In plus faceti si o fapta buna, care va spori satisfactia de sine. Cainii sau pisicile maidaneze sunt mai rezistente, mai recunoscatoare si de multe ori mai inteligente. In acest fel din start ati economisit cateva sute de euro.

Mentineti animalul sanatos!

Tratarea diferitelor boli la veterinar poate fi destul de piperata financiar. Mentineti animalul sanatos si aveti de doua ori de castigat: bani economisiti si animal fericit. Respectati programul de vaccinari si deparazitari. Vaccinurile si antideparazitarele nu va solicita atat de mult bugetul cum ar face-o tratamentele lungi si vizitele dese la cabinetul veterinar pentru niste boli care pot fi prevenite atat de usor. Evitati accidentele! Invatati cum sa va faceti casa sigura petru animalul de companie detinut. Cand iesiti cu el afara, nu-l scapati din ochi, sau mai bine spus din lesa.

Sterilizati

Animalele sterilizate sunt mai protejate de boli. Prin sterilizare preintampinati gestatiile nedorite si multe alte guri de hranit suplimentar. Scutiti si stresul necesar gasirii de familii pentru fiecare puiut.

Alimentatia contribuie la mentinerea starii de sanatate. Cainele mananca zilnic, mai mult decat are nevoie, astfel ca aveti impresia ca falimentul e dupa colt. Respectati indicatiile producatorului privind ratiile zilnice pentru fiecare talie de caine. Nu hraniti mai mult decat scrie acolo. Uneori poate parea ciudat ca un Ciobanesc sa manance numai doi pumni de granule, insa in aceasta cantitate se afla concentrati toti nutrienti de care are nevoie cainele intr-o singura zi. Cumparati hrana uscata la amblaj mare. Investitia poate parea mare la inceput, insa tinand cont de factorul timp si raportul pret per kg, veti obesrva ca ati facut chiar o afacere buna. Cumparati o hrana de calitate, aparent putin mai scumpa, insa astfel preveniti imbolnavirile ulterioare si banii lasati la veterinar, de care vorbeam mai sus. Faceti cumparaturile din pet- shopuri! Doar aici firmele producatoare de hrana super premium isi expun produsele. Fiti inteligenti si urmariti promotiile. In fiecare luna e posibil sa gasiti anumite produse la pret redus sau cu bonusuri. In cazul conservelor alegeti ambalajul cel mai mare. Chiar daca animalul nu mananca tot o data, restul poate fi depozitate in frigider.

Citeste mai multe despre reducerea cheltuielilor cu animalul de companie numai pe zooland.ro
.

Atentie papagalul musca! Oare chiar este agresiv?

Papagalii sunt pasari inteligente si amuzante, companioni desavarsiti. Insa tot mai multi proprietari se plang ca ar detine o „fata agresiva”. De fapt muscatul este printre principalele probleme pentru care un stapan cere ajutorul unui specialist sau, in cazuri nefericite, chiar renunta la pasarea de companie. Ce nu stie fiecare stapan este ca de cele mai multe ori el este vinovatul pentru acest comportament. Socializarea si cunoasterea pasarii de la varste cat mai fragede sunt datele unei convieturi fara probleme. Si o pasare imblanzita si cuminte poate musca uneori, insa nu cu rea intentie.

De ce musca papagalii?!

Inainte de a oferi solutii la aceasta problema, mai intai trebui sa elucidam cauza si sa o tratam in particular. In mediul natural papagalii rareori isi folosesc ciocul in scopuri agresive. Aceste cazuri speciale includ atacatorii si unicul scop este acela de a-si salva viata. In conflictele cu alti semeni foarte rar se intampla ca in lupta sa fie folosit si ciocul. Pentru papagali ciocul este o unealta folositoare pentru: hranire, cocotat in copac, joaca, curatat penele. Asa ca e foarte improbabil sa va muste doar pentru ca „e bataus”. Dupa cum spuneam isi folosesc ciocul doar pentru a se apara, asa ca atunci cand sunteti muscat analizati putin situatia, derulati totul de la inceput. Un papagal musca sau mai bine zis, se apara cu ciocul, atunci cand este iritat. Ati dorit sa scoateti pasarea din colivie si ea nu a vrut, atunci v-ati ales cu o muscatura. Incercati mai tarziu, poate in acel moment voia doar sa se odihneasca in colivie. Sau poate ati introdus mana cu miscari brsute care au speriat pasarea. Analizati inainte de a interactiona cu ea limbajul corporal. Sasaituri, pene ridicate, o postura ofensiva a corpului transmit faptul ca nu doreste sa fie deranjata.

In mod natural papagalii isi folosesc ciocul ca pe un instrument tactil, „degete suplimentare”. Pasarea va „gusta” din orice obiect aflat in preajma ei pentru a-i testa rezistenta, consistenta si a afla informatii despre acesta. Putem spune ca un papagal cunoaste lumea si cu ajutorul ciocului. Cand dumneavoastra ati dus mana inspre el, cel mai probabil cu degetele desfacute, papagalul va ciupi unul din ele pentru a-l cerceta, nicidecum pentru a-i face rau. In acel moment cei mai multi stapani retrag mana, fapt ce incurajeaza pasarea sa stranga si mai tare. In plus aceasta situatie ii va transmite ca el se afla la putere, dar despre dominanta discutam putin mai jos. In situatia in care sunteti ciupit doar ca gest de intampinare, nu retrageti brusc mana. Ba din contra actionati inspre pasare, impingand si mai mult degetul in cioc, moment in care papagalul cu siguranta il va elibera. Rostiti pe un ton ferm, dar nu tipati, „NU”, astfel pasarea va invata in timp ca acest cuvant este dezaprobator. In acest mod ati reusit si sa va impuneti ca membru cu rang mai inalt al grupului. Papagalii sunt pasari sociabile care traiesc in grupuri si care respecta cu strictete ierarhiile. Inca de cand sunt mici incercati sa va impuneti ca si lider. Astfel mai tarziu puteti preintampina multe probleme de comportament.

Papagalul poate musca si pentru ca asa l-ati invatat. Nu stiti sa fii avut o asemenea lectie? Probabil nici nu v-ati dat seama. Cand sunt tineri papagalii invata multe, chiar si despre cum sa isi foloseasca ciocul si in ce scopuri. Atunci ei descopera si degetele umane. Multi stapani le folosesc pe post de jucarie: le introduc in ciucol pasarii si se „lupta”. Papagalul interpreteaza acest gest ca unul pozitiv, ca o invitatie la joaca si nu se va sfii sa apeleze la el si mai tarziu, cand va mai creste si cand muscatura s-ar putea sa fie dureroasa pentru dumneavoastra. Asa ca atentie in ce fel interactionati cu papagalii juniori, unde va tineti degetele. Urmeaza apoi perioada adolescentei pentru fiecare pasare, cand asemeni tinerilor nostri, hormoni dau peste cap comportamentul. Intelegeti si acceptati aceasta perioada, papagalul poate musca fara motiv, indemnat numai de afluxurile hormonale. Cat papagalul este inca tanar incepeti un program de dresaj; invatati-l diverse trucuri si comenzi utile. Acestea vor consolida relatia dintr voi si va vor ajuta mai tarziu atunci cand trebuie sa amendati anumite probleme, cum ar fi aceasta a muscatului.

Un papagal se poate simti nesigur pe el si in consecinta va musca din multe motive. Poate:

· ati schimbat locul coliviei in locuinta;

· ati redecorat colivia sau ati adus obiecte noi

· in cadrul familiei au sosit sau au plecat unii membri

· ati adus alta pasare in colivie sau in camera

· ati schimbat drastic dieta.

· Este interpelat de o persoana straina

Nu va apropiati de pasare cu teama. Papagalul simte ca sunteti nesigur pe dumneavoastra si va profita de aceasta. Cand sunteti muscat retrageti-va in alta parte, nu va manifestati suferinta. In nici un caz nu strigati la pasare. Papagalii percep zgomotele puternice ca pe un lucru pozitiv. Ei comunica prin strigate, isi manifesta bunadispozitie astfel. Daca urlati el va crede ca va place ca ati fost muscat si va continua cu asta. Niciodata nu pedepsiti papagalul, va creste si mai mult nivelul de anxietate.

Ce se poate face?!

In primul rand manifestati-va dominanta. Papagalul trebuie sa stie ca dumneavoastra sunteti la conducere, un papagal supus isi respecta superiorul. Folositi recompense in scop pozitiv. Recompensati-l de fiecare data cand vi se urca pe mana si rostiti „SUS”. Daca nu doreste sa urce lasati-l in pace. Daca va ciupeste, chiar daca nu cu rele intentii nu primeste recompensa. Nu oferiti ceva bun de mancare sau jcarii atunci cand vreti ca papagalul sa nu va mai deranjeze cand sa zicem va uitati la TV. El va asocia recompanse cu faptul ca va ciupit sau agresat. Nu il inchideti in colivie cand face o boacana: cei mai multi papagali asociaza colivia cu zona de securitate si confort maxim. Este locul unde are mancare, jucarii si adapost. Cand doriti sa vi se urce pe mana, nu introduceti in colivie mana deschisa. Adunati degetle in pumn, astfel nu mai are de ce sa prind. Pumnul formeaza un scut in fata atacului. Respecati-i intimitatea, timpul de odihna. Si papagalii trec prin diferite stari de spirit si nu intotdeauna au chef de joaca sau sa fie deranjati. Educati copiii despre cum sa se poarte cu pasarile.

Nu va sfiiti sa cereti si sfatul unui medic veterinar. Uneori poate fi vorba de o suferinta la care papagalul reactioneaza in acest fel. Relationati cu pasarea, cunoasteti-o bine si controlati-va actiunile in prezenta ei. Numai dumneavoastra puteti rezolva aceasta problema de comportament.

Citeste mai multe despre pasari exotice pe zooland.ro

.

Cum avem grija de puiul de pisica?!

Indiferent ca dorm incolaciti, torc la mangaiat sau se catara pe draperii, pisoii sunt foarte

dragalasi. Motiv pentru care si dumneavoastra ati luat unul (sau mai multi) in familie. Insa pufosenia depinde intru- toate de dumneavoastra si necesita multa ingrijire si atentie. Sunteti direct raspunzator de sanatatea, dezvoltarea si educatia acestui micut. E ca si cum ati avea un copil! Totusi nu va impacientati, nu e o sarcina atat de dificila,

mai ales daca ati mai avut pisici. Pentru novicii intr- ale „pisicitului” oferim acest sumar ghid de ingrijire care sa va dirijeze printre cele mai importante aspecte din viata unei pisici.

Intr-un articol precedent am discutat despre lista de cumparaturi si despre lucrurile care trebuie considerate inainte sa aducem noul pisoi acasa. Toate fiind aranjate micutul poate fi adus acasa. Pentru el aceasta etapa este extrem de stresanta si depinde numai de fa

Carantina si socializarea cu celelalte animalemilie sa il faca sa se simta „ca acasa”. Puiul poate parea timorat, fricos la contactul cu noul mediu si cu siguranta va duce dorul mamei si fratilor lui. Lasati-l sa exploreze locuinta, sa ia contact cu fiecare obiect. Pisicile au un simt al orientarii foarte bine dezvoltat si isi memoreaza harta teritoriului. Acompaniati aceste noi experiente pentru el cu o atmosfera calduroasa si pozitiva, oferind laude si recompense delicioase la fiecare lucru bine facut.

Aceasta sectiune se refera familiilor care detin deja alte pisici sau animale si decid sa mai adopte inca un pisic. Pisicile sunt animale teritoriale, iar fiecare individ reactioneaza diferit la nou-veniti. M

ai inainte de socializare, primeaza sanatatea. Carantina este foarte importanta pentru un pui de pisica al carui sistem imunitar este inca crud. Un pui nevaccinat este foarte fragil in fata invaziei de germeni pe care o poate trimite o pisica adulta. Pe de alta parte, si micutul poate fi purtator al vreunei boli care ar putea pune in pericol sanatatea pisicilor existente (mai ales situatia pisoilor adoptati de pe strada). De aceea puiul de pisica adus acasa va intra intr-o perioada de carantina de cel putin 7 zile. In acest rastimp el va sta separat fata de celalalte animale din casa. In aceasta saptamana ar fi recomandat sa faceti si vizita la medic, pentru a pr

imi toate vaccinurile necesare.

Aceasta saptamana se separare prezinta efecte benefice si din alta privinta: socializarea cu celelate pisici. Este total contraindicat cand ajungeti acasa sa lasati puiul in fata pisicilor rezidente si sa va asteptati sa il accepte din prima. Riscati sa fie atacat si astfel prima experienta pentru el in noul mediu va fi una negativa. Asa ca cele doua grupuri de pisici (musafirul si bastinasii) vor sta in camere separate. Zilnic puiului ii va fi permis sa cunoasca toata locuinta, de unul singur, timp in care celelalte pisici vor fi inchise undeva. Mirosul joaca un rol important in relationarea dintre pisici, asa ca fiecare pisica va lua contact cu mirosul celeilalte. Aceasta se face oferind unei pisici o paturica sau o jucarie care a venit in contact cu cealalta pisica. Repetand zilnic aceasta manopera timp de o saptamana (cat dureaza carantina), cele doua pisici se vor obisnui una cu mirosul celeilalte. Spre finalul perioadei de carantina/ acomodare, permiteti

celor doua pisici sa se adulmece printr-o usa intredeschisa. Daca reactiile sunt pozitive, deschideti alrg usa si lasati-le sa se cunoasca direct. Bineinteles supravegheate indeaproape pentru inabusi rapid conflictul in caz ca apare.

Cainii si copiii mici vor face si ei cunostinta cu noul pisoi. Un caine obinuit cu pisicile nu va pune mari probleme de acomodare. Situatia este mai dificila cu cei care nu prea greeaza pisicile. Nicidecum nu lasati pisicul jos, gata sa fie alergat de caine. Puneti pisica intr-o cusca de transport si prezentati-o cainelui. Oferiti recompense cainelui oridecateori se poarta frumos cu pisoiul. Apoi tineti felina in brate si si lasati-l s

a se apropie. Folositi un ton pozitiv si laudativ. Repetati actiunea zilnica pana cand cei doi vor deveni cei ami buni prieteni. Pentru un pui de pisica este foarte important sa aiba o prima experienta cu cainii pozitiva. Nu doar cainii nu suporta pisicile ci si invers, exista si pisici adulte care ataca patrupezii.

copiii necesita si ei supraveghere atunci cand iau contact cu pisoiul. Le va fi explicat cum sa il mangaie si cum sa il manipuleze. Ce au voie sa ii faca si ce nu. Copii foarte mici il pot considera o jucarie si il pot rani.

Hranirea

Dieta este esentiala pentru o buna dezvoltare a pisicului si const

ruirea unei sanatati de fier. In primele zile de cand l-ati adus acasa hraniti-l cu acelasi tip de mancare pe care l-a primit anterior. Schimbarea brusca a dietei poate da diaree sau deranja stomacul. Schimbarea tipului de hrana se face gradual, amestecand progresiv cele doua tipuri. Este chiar recomandat ca din cand in cand sa schimbati firma sau tipul de hrana pentru ca pisica sa nu se plictiseasca .

Incepand cu 4 saptamani puiutul poate manca hrana solida. Pana la 8- 12 saptamani el va primi 4 mese pe zi, deoarece stomacul este mic si nu poate inmagazina tot necesarul nutritional intr- o singura masa. Apoi intre 3 si 6 luni el va primi 3 mese pe zi, urmand ca dupa aceasta varsta sa manance de doar 2 ori pe zi.

Oferiti hrana speciala pentru pisici, umeda sau uscata, in concordanta cu grupa de varsta. Hrana de calitate pentru juniori ofera un aport nutritiv corect, spre deosebire de cea pentru pisici adulte mai saraca in calorii. Alegeti o hrana de calitate, care poate fi putin mai scumpa decat cea economica, insa sanatatea pisicului este nepretuita. Cititi cu atentie eticheta! Nu orice mancare pe al carei amblaj scrie „premium” respecta acest deziderat.

Puneti in castron o cantitatea redusa, cat mananca pisica in 5 minute. Hrana umeda in special, uitata in farfurie va fi aruncata si nu pusa la loc in frigider. Se poate altera foarte usor, iar pisoiul se poate imbolnavi.

Oferiti recompense intre mese. In comert gasiti tot felul de delicii pentru pisici junioare. Puteti incerca sa ii dati si fructe sau legume, dintre cele permise. Bucatelele mici de carne proaspata de pui sau peste sunt tare apreciate de pisoi. Insa nu vor constitui mancarea de baza. Laptele de vaca este contraindicat intrucat provoaca diaree, in plus nu are nicio valoare nutritiva. Nu uitati sa ii furnizati si un castron cu apa. Chiar daca aparent nu pare sa o consume, pisoiul are nevoie din cand in cand sa soarba cate putin, pentru a se hidrata.

Dormitul

Pisicile petrec in jur de 12 ore dormind, de regula in timpul zilei, dar si noaptea. Ele isi adapteaza programul de dormit in functie de cel al stapanului. Cand veti fi acasa cu siguranta pisica nu va motai ci va incerca sa profite la maxim de atentia dumneavoastra. Puii de pisica dorm si mai mult, oriunde, oricand. Totusi un patut special numai al lor este bine venit. Nu trebuie sa cheltuiti multi bani pe culcusuri extravagante, micutul se poate odihni bine si intr-o cutie de carton captusita cu o paturica moale.

Citeste mai multe despre ingrijirea puilor de pisica pe zooland.ro
.

Testudo graeca- testoasa de uscat dobrogeana

Testudo graeca sau testoasa de uscat greceasca se regaseste si in Romania in zona Dobrogei, de aceea la noi este numita si testoasa de uscat dobrogeana. Aceasta specie de testoasa este raspandita in toate teritoriile limitrofe Marii Mediterane, unde se regasesc influentele climei mediteraneene (sudul Europei, nordul Africii pana in Orientul Mijlociu).
ATENTIE! Este o specie protejata de lege in toate tarile din aceste zone, chiar si in Romania. Rapirea unui exemplar din mediul lui natural este pedepsita penal. Deasemenea achizitionarea unui exemplar fara documente care sa ateste provenienta lui dintr-o crescatorie avizata se pedepseste prin lege. Acest articol se adreseaza doar celor care detin o testoasa de uscat achizitionata legal sau care au in ingrijire o testoasa luata din mediul natural exclusiv pentru ingrijiri medicale. Zooland.ro nu incurajeaza comertul si braconajul cu testoase de uscat rapite din mediul lor natural.
Descriere
Testudo graeca este o testoasa de uscat de marime mica. Un exemplar adult ajunge pana la o lungime a carapacei de aproximativ 20 de cm, insa multe exemplare ajung si pana la 30 cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Carapacea este rectangulara, alungita de culoare cafenie de diverse nuante. Placile carapacei sunt mari, conturate in negru. Exemplarele tinere au carapacea cafenie deschis cu puncte negre la periferia placilor. Marginile carapacei la exemplarele adulte adesea sunt incovoiate in sus. Plastronul este plat cu o pata neagra centrala. La memebrele posterioare pe coapse prezinta pinteni. Capul este acoperit de solzi mari, este mai inchis la culoare, cu pete mari inchise la culoare. Picioarele acoperite de solzi sunt de nuante mai deschise.
Gazduire
Testoasele de uscat provin din zone aride, cu sol nisipos si temperaturi ridicate. Ideal ar fi sa ii putem oferi un spatiu care sa imite cat mai bine conditiile originare. Testudo graeca NU se tine in interior, intr-un acvariu sau terariu, oricate de generos ar fi spatiul. O testoasa de uscat se tine doar afara pe toata durata sezonului cald. Astfel un colt din gradina dumneavoastra este ideal pentru ea. Imprejmuiti cu pietre mari sau cu un gard de plasa un spatiu cat mai mare (cel putin 2mp pentru un adult). Aceste testoase sunt foarte bune cataratoare deci ocolul sa fie destul de inalt pentru a preveni evadarile. Tarcul ar trebui sa aiba 2 zone: una cu iarba si alta cu un sol nisipos, asemanator celui din mediul natural. Un amestec de ¾ nisip si ¼ turba face un excelent substrat. Un substrat sau o locatie cu multa umiditate dauneaza major sanatatii testoasei. Este de evitat umezeala deoarece la scurt timp apar afectiunile respiratorii, adesea letale. Testoasele de uscat sunt animale timide asa ca au nevoie si de locuri pentru ascuns. Oferiti cel putin 2-3 astfel de ascunzatori, lasati imaginatia sa va ghideze in acest sens ( scoarta de copac, crengi si frunze uscate, fan sau paie etc). Contrar idei generale, testoasele de uscat beau apa. Amplasati in pamant un vas mai mult larg decat adanc in care sa fie mereu apa curata. Aceste testoase nu stiu sa inoate asa ca evitati amplasarea unor vase mai adanci sau din care nu se poate iesi, la fel cum piscinele sau bazinele trebuie sa fie securizate pentru ca testoasa sa nu ajunga acolo. Pasarile, vulpile, dihorii pot fi vanatori ai acestei testoase, asa ca protejati tarcul si impotriva acestora.
Lumina
Testoasa dobrogeana are nevoie de lumina naturala pentru a putea produce vitamina D3 sub influenta razelor UV. Vitamina D3 este esentiala in metabolismul calciului. Privarea de lumina naturala, in special expunere directa la soare, duce la afectiuni ale oaselor si la scaderea rezistentei carapacei. Ocolul in care se afla testoasa trebuie sa aiba zone insorite cat si zone cu umbra.
Citeste mai multe despre testoasa de uscat dobrogeana pe zooland.ro

.

Pestii Koi- bijuteriile iazurilor

Ce poate infrumuseta mai mult gradina sau curtea dumneavoastra decat un iaz frumos amenajat in care sa inoate elegant viu-coloratii pesti Koi. Numiti si crapi japonezi acestia sunt pesti de apa dulce, originari din Japonia. Rudele lor din mediul natural nu sunt atat de colorate si variate insa datorita selectiilor si incrucisarilor de-a lungul timpului realizate de specialistii japonezi s-a ajuns la exemplarele deosebite pe care le putem vedea in ziua de azi. Exista multe varietati de pesti koi, de diferite culori si aspect al solzilor.
Pestii Koi sunt animale sociale, traiesc in grupuri, intr-un iaz mare cu multe exemplare puteti observa existenta mai multor grupuri, precum si organizarea sociala a lor. Acesti pesti au viata indelungata, mai ales daca sunt bine ingrijiti. Speranta de viata medie este de 25- 30 de ani, s-au intalnit multe exemplare care sa ajunga si pana la 60-70 de ani. In domeniu circula zvonuri ca unele exemplare ar fi ajuns chiar pana la 200 de ani. Pe piata de specialitate unele exemplare mai speciale, de marimi mari pot ajunge pana la 100.000$.
Acestia sunt exclusiv pesti de iaz sau lac. Crapul japonez are nevoie de mult spatiu pentru a se putea misca in voie si pentru ca apa sa fie suficient de curata si oxigenata. Un adult de dimensiuni medii necesita cel putin 40 L. Tineretul mai putin, insa luand in considerare ritmul accelerat de crestere este bine sa fiti pregatit de la inceput, cu toate conditiile de spatiu pentru mai tarziu cand pestele va fi deja crescut. Un astfel de peste crescut in acvariu va fi condamnat la moarte, si nu va va oferi niciun spectacol vizual deoarece pestii Koi sunt pusi in valoare doar cand sunt priviti de sus. Calculati bine capacitatea iazului pentru a vedea care este numarul optim de pesti care s-ar descurca in acel volum de apa. Cereti sfatul unui expert in cresterea acestor pesti (se gasesc si la noi in tara cativa pasionati crescatori ai acestei specii de pesti). Un iaz suprapopulat nu va putea satisface necesarul de oxigen al tuturor pestilor, apa se va murdari foarte repede, iar pestii sunt cei care vor avea de suferit. Si in cele din urma tot dumneavoastra aveti de pierdut deoarece veti fi privat de frumusetea si vioiciunea unui peste sanatos.
Citeste mai multe despre pestii Koi pe zooland.ro

.

Alimentatia sanatoasa a cainelui- PROTEINELE

Se stie ca un caine sanatos este un caine fericit. De asemenea se stie ca sanatatea lui este conferita in primul rand de o alimentatie completa si de calitate, apoi de exercitiul fizic si asistenta medicala de rigoare. Ce nu se stie insa este care hrana este cea mai buna pentru patrupedele noastre. Foarte putini dintre proprietarii de catei ii hranesc cu o mancare echilibrata si de calitate, asta fie pentru ca nu isi permit sa cumpere o mancare putin mai scumpa (desi cumparand una mai economica, veti compensa mai tarziu cu tratamentele la veterinar) sau poate nu stiu cum sa aleaga o hrana de calitate. In acest articol vom discuta despre principalul ingredient din hrana cateilor: proteinele; adevaruri si mituri despre acestea.

Cainii sunt animale omnivore, asta inseamna ca au nevoie atat de carne cat si de vegetale pentru a-si satisface toate nevoile metabolice. Proteinele au in organism rol plastic ( de constructie). Cresterea se realizeza pe baza proteinelor, imunitatea, circulatia si multe alte functii depinde de acestea. In cantitate mai mare au si rol nutritiv, eliberand energie. Proteinele sunt formate din aminoacizi. Cainele necesita 22 de aminoacizi, dintre care 10 sunt considerati esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de organismul canin, ci trebuie adusi in corp prin alimentatie, una bogata in proteine de inalta calitate. Varul sau din salbaticie, lupul, consuma preponderent carne, dar si oasele, organele, continutul intestinelor prazii, acestea oferind toate principiile nutritive de care are nevoie organismul sau. Situatie este exact aceeasi si la caine. Necesita o hrana complexa si completa, cu proteine cu un grad de digerabilitate ridicat.

Procentajul de proteine din hrana depinde de varsta, starea fiziologica, nivelul de activitate si rasa cainelui. Puii si juniorii necesita 28-30% proteina, deoarece se afla in perioada de crestere. Atentie deosebita trebuie acordata juniorilor de talie mare, la care cresterea este accelerata de un nivel prea mare de proteina, ceea ce poate duce la probleme la nivelul articulatiilor. Femelele gestante sau in lactatie au si ele nevoie de un grad mai mare de proteine: 26-28%. Cainii activi, de munca sau de sanie, fiind solicitata musculatura mai multa cer cel mai mare procent de proteina in alimentatie: 30-35%. Pentru cainii tinuti doar ca animale de companie, cu un nivel de activitate mediu, procentul de proteine trebuie doar sa satisfaca necesarul zilnic pentru o buna functionare a organismului, si anume: 18-20%.

O hrana cu mai multa proteina nu inseamna ca este de mai buna calitate, la fel cum un procent mare de proteina poate cauza probleme renale. Acestea sunt 2 mituri extrem de populare printre cumparatori, dar si printre veterinari si lucratorii din pet-shop. Inainte se credea ca o cantitate mare de proteine determina afectiuni ale rinichilor, deoarece pacientii suferinzi de astfel de boli erau trecuti pe diete sarace in compusi de azot (componenti ai proteinelor), deci pe diete sarace in proteine. Insa nivelul de azot din proteina difera in functie de originea acesteia. Proteinele cu un nivel inalt de digestibiliate determina un procent scazut de compusii de azot, iar reciproca spune ca proteinele de caliatte slaba dau nivele mari de azot, deoarece nu sunt complet digerate. Astfel putem avea o hrana bogata in proteina, usor digerabile, care sa ne dea o cantitate mai mica de compusi de azot decat o hrana cu un continut mai mic de proteina, dar de slaba calitate. Asa ca atunci cand alegeti o hrana faceti-o in fucntie de calitatea proteinei si nu de cantitatea ei. Prin exemplul dat am daramat si celalalt mit „ o hrana cu proteina mai multa este mai calitativa”. Aceea proteina poate proveni din cereale (in special tarate de porumb) sau din subproduse de origine animala (pene, par, copite, coarne). Toate acestea contin un grad mare de proteina bruta. Din pacate procentul de proteina digerabila din acestea este foarte mic. Acesta este un tertip de-al producatorilor: sa adauge in hrana astfel de ingrediente, pentru a salta procentul de proteina bruta si a pacali consumatorul.

Citeste mai multe despre proteine pe zooland.ro

.

10 motive pentru care dihorii sunt animale de companie ideale!

Sunt dihorii animale de companie bune?! Raspunsul este „da, absolut”, insa pentru stapanii potriviti. La fel cum exista stapani potriviti pentru pisici sau oameni carora cel mai bine li se potriveste un caine. Desi la noi in tara miturile despre dihori sunt inca bine inradacinate, acesti mici blanosi au ajuns tot mai raspanditi in casele romanilor ca animale de companie. In SUA dihorii se afla pe locul 3, dupa caini si pisici, drept cele mai intalnite animale de companie. Daca inca nu detineti un dihor si va doriti unul sau poate nu cunoasteti suficiente date despre acest animal, acest articol ar putea sa va ajute sa va formati o opinie.

1. Sunt dragalasi: e suficient sa le privesti fata ascutita si trupul lung si blanos si sa iti vina sa ii alinti. Insa daca tot acest amblaja dragut vine si cu caracter pe masura, combinatia este „delicioasa”. Dihorii domesticiti vin intr-o paleta mai larga de culori (de la alb, crem, la negru sau tarcati), de unde fiecare stapan isi poate alege cea pe placul lui. Traiesc in medie intre 7 si 10 ani, astfel ca investitia emotionala este pe termen mai lung decta in cazul altor mamifere mici de companie (hamster, porcusor de Guinea).
2. Jucausi: dihorii sunt niste nazdravani, sunt ca niste catelusi sau pisoiasi, dar care nu se maturizeaza niciodata. Va vor amuza zilnic cu giumbuslucurile lor. Ei insa si dorm o mare parte din zi, astfel ca aveti timp si pentru dumneavoastra, insa cand sunt treji, pregatiti-va sa va binedispuneti. Daca va hotarati sa detineti mai mult de un exemplar, atunci si distractia creste. De altfel este recomandat sa aveti doi dihori, mai ales in situatia in care nu reusiti sa ii acordati zilnic suficient timp pentru a-si elibera muntele de energie pe care il inmagazineaza. Asta nu inseamna ca veti fi uitat, va vor angrena si pe dumneavoastra in jocul lor de cate ori au ocazia.

3. Sociabili, prietenosi si afectuosi: aceste animale nu percep omul ca pe un dusman, nu se tem de el. il vad ca pe un prieten si il desfata cu toata afectiunea lor. Profita de contactul cu stapanul de fiecare data. Dupa cum spuneam si mai sus, mai multe exemplare, mai multa dragoste de primit, ci nu injumatatirea ei.

4. Inteligenti, perseverenti, obedienti: desi la cat de zvapaiati sunt si au uneori aceea privire fioroasa sau alteori naiva, dihorii sunt chiar inteligenti. Aceasta amestecata cu perseverenta si curiozitatea nativa, se poate dovedi un cocktail distructiv pentru locuinta dumneavoastra, in cazul in care nu ati luat toate masurile de asigurare a ei impotriva dihorilor si invers (subiect dezbatut intr-un alt articol). Daca isi doresc ceva, dihorii nu se vor lasa pana nu-l vor avea, iar uneori veti fi surprinsi ce strategii abordeaza pentru asta. Unele chiar amuzante. Unii dihori pot invatati chiar unele trucuri, altii va vor dresa pe dumneavoastra sa le cantati in struna. Pot fi invatati sa foloseasca litiera cu nisip, asemenea pisicilor. E nevoie poate de ceva mai multa rabdare decat in cazul felinelor insa merita efortul.
5. Nu sunt galagiosi: vecinii de la bloc nu vor auzi ca aveti un animal in casa decat in cazul rarisim in care animalul este agresat sau sufera fizic. In rest prefera sa se exprime prin joaca sau actiuni, sau sunete fara un volum mare. Nu garatam ca vecinii nu vor auzi sunetul produs de spargerea unui pahar de sticla, uitat in locul nepotrivit.
Citeste mai multe despre dihori pe zooland.ro

.

Pisica otravita- cum gestionam urgenta?!

„Curiozitatea a omorat pisica” este o zicala populara foarte adevarata. E in natura lor sa se amestece in orice si sa isi „bage nasul” peste tot. Insa uneori asta poate dauna, deoarece unele substante pot fi daunatoare organismului pisicii. Si atunci trebuie intervenit degraba, pentru ca fiecare moment conteaza in lupta cu toxicul.
Substantele otravitoare sunt acelea care nu sunt tolerate de organism si care pot produce daune iremediabile acestuia, de multe ori provocand moartea. In locuinta sau afara, daca pisica are acces exista o sumedenie de produse care pot cauza otravirea acesteia. Dintre acestea le enumeram pe cele care se intantalnesc cel mai adesea in cazurile de otravire la pisica:
• Pesticidele
• Plumbul, din diverse produse
• Medicamentele pentru uz uman
• Produsele chimice de curatenie
• Cosmeticele
• Antigelul
• Antiparazitarele administrate in supradozaj
• Produsele petroliere
• Alimentele alterate
• Soparle si broaste otravitoare
• Plante decorative, de gradina sau salbatice
• Bauturi alcoolice
• Soareci sau sobolani otraviti
Pisica se poate otravi fie prin ingerarea unor astfel de substante/ produse, fie prin inocularea acestora la nivelul blanii. Pisica fiind un animal care respecta enorm curatenia, se poate linge si aduce in interiorul corpului aceea substanta daunatoare, sau in anumite situatii toxicul respectiv poate afecta pielea determinanad diferite dermatite, arsuri de natura toxica.
Este important sa recunoasteti cat mai precoce semnele otravirii. Paleta de toxice fiind atat de vasta si semnele si simptomele otravirii variaza foarte mult, depinzand de tipul substantei otravitoare. Totusi cele mai comune semne ale otravirii sunt:
• Voma
• Diareea
• Salivatie abundenta (chiar cu spuma)
• Anorexia
• Letargia
• Convulsii
• Durere
• Ameteala
• Iritatie a pielii sau a gurii
• Coma
Foarte important in tratarea pisicilor otravite este sa identificati corect substanta daunatoare si sa actionati cat mai urgent. In functie de toxic veti stii ce trebuie facut, de dumneavoastra sau de catre veterinar. Acesta fiind urmatoul lucru care trebuie facut: anuntati-va repede veterinarul. Dansul va va ghida telefonic ce sa faceti. Ideal ar fi ca pisica sa fie vazuta de acesta cat mai degraba. Nu uitati cand fugiti la veterinar sa luati cu dumneavoastra si o mostra de voma, daca exista, sau ambalajul substantei pe care o banuiti de otravire.
Stimularea vomei e prima manevra care necesita instituita. O puteti executa chiar dumneavostra acasa, pentru a salva timp. Ideal ar fi ca medicul sa se ocupe de aceasta, insa daca conditiile nu permit ramane sarcina dumneavoastra. Atentie insa: doar in primele 2 ore de la otravire se poate executa, cat inca toxicul se mai afla in stomac. Dupa acest interval de timp, el deja va fi fost absorbit, iar provocarea vomatului nu face decat sa aduca un stress suplimentar pisicii. Mai mult pisica sa fie perfect constienta cand realizati aceasta. Apa oxigenata (peroxidul de hidrogen) este cea mai eficienta solutie. Solutia de 3% de peroxid de hidrogen se administreaza o lingurita la fiecare 5 kg ale pisicii, la fiecare 15 minute (nu mai mult de 3 astfel de doze), pana cand se induce voma. Sau puteti pune un sfert de lingurita de sare de bucatarie la baza limbii, sau dizolvata in putina apa si introdusa cu o siringa intr-unul din obraji, la fiecare 5 kg ale pisici, la intervale de 30 de minute. Voma nu trebuie indusa in urmatoarele cazuri: au trecut 2 ore de la otravire, pisica este nu este constienta, are probleme de respiratie, a vomat deja, a inghitit: acizi, tranchilizante, solventi, inalbitori, produse de curatenie, produsi petrolieri.
Citeste mai multe despre otravirea pisicii pe zooland.ro

.

Purici la catelusi! Cum scapam?!

Puricii ataca orice organism, nu tin cont de varsta si marime. Asa se face ca adesea micutii catelusi sunt infestati cu astfel de paraziti, neplacuti chiar si de cainii adulti daramite de cei mici. Din pacate pentru catelusii sub 6 saptamanii pe piata se gasesc extrem d eputine solutii antiparazitare. Pudre, spray-uri, sampoane antiparazitare pentru juniori nu exista. Iar folosirea unora de adulti asupra lor poate determina intoxicare, deoarece substanta activa este prea puternica. Totusi mai exista unele solutii pentru a-i scapa de chinul puricilor.
Pentru puii de caine puricii pot fi fatali. Un organism atat de mic are si o cantitate de sange redusa, fata de un adult. Atacand catelusul puricii practic sustrag sangele din organismul lui si ii scade volumul. Astfel se ajunge la anemie severa, aport scazut de oxigen si in cele din urma deces. Daca descoperiti un catel cu infestare crescuta cu purici cercetati semnele anemiei: gingiile palide (in mod normal sunt roz dschis), prindeti intre 2 degete blana de la nivelul gatului si ciupiti: daca revine incet la forma initiala aveti de-a face cu deshidratarea, un alt semn al infestarii masive cu paraziti externi.
Ce se poate face?!
Baie! Pregatiti in chiuveta sau in cada de baie apa calduta, potrivita ca temperatura bebelusilor. Puneti o cantitate de apa in vas cat sa ajunga pana la gatul animalul, sa nu ii ajunga in gura sau nas. Sprijiniti cu mana barbia. Udati bine corpul animalului, dar si capul, deoarece puricii au tendinta sa fuga spre zona uscata. De altfel este recomandat sa incepeti cu zona capului. Dupa ce ati umezit bine blanita, scoateti catelul pe un prosop si samponati-l. Folositi un sampon special pentru juniori sau sampon pentru bebelusi. Multi crescatori de caini folosesc in locul samponului detergent de vas cu extract de lamaie (acesta are un efect puternic antiparazitar). Poate parea ciudat insa detergentul acesta este foarte eficient. Aveti grija ca spuma sa nu ajunga in ochii, urechile si gura animalului. Dupa 5 minute incepeti sa-l clatiti bine, pana nu mai ramane sampon in blana. Scoateti-l din apa si uscati-l bine. Catelusii fac fata mai greu frigului. Alti specialisti recomanda o alta solutie naturala pentru scapat catelusiide puricii: taiati in felii o jumatate de lamaie cu coaja, peste care turnati aproximativ 250-300ml de apa fierbinte. Lasati peste noapte apoi strecurati lichidul. Cu acesta veti imbaia catelusul.
Dupa baie folositi un pieptene pentru purici, cu care meticulos pieptenati toata blana cainelui. Astfel eliminati puricii ramasi dupa baie, precum si ouale acestora. Sa aveti in apropiere o cana cu apa fierbinte in care sa arunacati puricii vii prinsi. De multe ori daca sunt aruncati in apa rece sar afara. Incepeti de la coada inspre cap, pieptenand in raspar. Daca aveti rabdare si nu va este sila puteti chiar dumneavoastra sa prindeti cu mana puricii de pe catel, pentru a economisi timp.
Citeste mai multe despre cum sa scapati de puricii de pe catelusi pe zooland.ro

.

Papagalul Aratinga Soarelui

Aratinga Soarelui este unul dintre cei mai frumosi papagali din lume; dupa unele pareri chiar cel mai aratos. Este un papagal de marime medie, insa cu o personalitate uriasa. Si cand vine vorba despre inteligenta si abilitatile oratorice, Aratinga poate fi comparat cu speciile mari de papagali (cum ar fi Ara). Este o excelenta pasare de companie, care atrage atat prin coloritul viu cat si prin caracterul sociabil si jucaus. In continuare vom vedea de unde provine si cine este de fapt acest papagal.
Origine si habitat
Aratinga provine dintr-o zona restransa din nord-estul continentului sud-american. Astazi mai poate fi regasit in Brazilia (statul Roraima), sudul Guyanei si al Surinamului, Venezuela si Guiana franceza. Specia este amenintata cu disparitia la ora actuala, din cauza comertului cu pasari exotice si a distrugerii habitatului natural (defrisari). In captivitate este foarte bine reprezentata aceasta specie, majoritatea exemplarelor comercializate in pet- shopuri provenind din incrucisarile realizate de crescatorii specializati. Papagalul Aratinga prefera savanele si padurile de coasta pentru a-si duce traiul. Mai poate fi intalnit in tufaisuri sau paduri rare, situate la poalele dealurilor. Grupuri izolate au fost vazute si in padurile inundate din regiunea Amazonului. Arareori grupurile de Aratinga sunt vazute strabatand spatii deschise, doar atunci cand calatoresc de la o padure la alta.
Citeste mai multe despre papagalul Aratinga Soarelui pe zooland.ro

.

Sa invatam cainele sa isi faca nevoile intr-un singur loc

In relatia de convietuire om-caine fiecare dintre cei doi trebuie sa respecte anumite reguli pentru ca aceasta sa functioneze si fiecare sa se simta confortabil. Una dintre reguli se refera la facutul nevoilor cainelui afara sau intr-un singur loc. Iar asta nu se poate realiza decat cu contributia si rabdarea stapanului. Aceasta lectie necesita adaptare in functie de varsta cainelui si caracterul acestuia.
In cazul puilor trebuie inceput cu dresajul pentru a face intr-un singur punct din casa, deoarece pana la varsta de 8 saptamani nu au voie sa iasa afara, pana cand schema de vaccinare nu a fost indeplinita. Urinatul sau defecatul intr-un singur loc va scapa pe dumneavoastra de surprizele lasate peste tot prin locuinta si il ajuta pe el sa se simta mai confortabil in acele momente, stiind ca aceea e toaleta lui si ca nimeni nu-l deranjeaza de acolo.
Citeste mai multe despre cum sa educi catelul sa isi faca nevoile in acelasi loc pe zooland.ro

Pe limba porcusorului de Guineea

Porcusorii de Guinea sunt foarte „vorbareti”. E drept ca nu vorbesc pe limba noastra, insa comunica…pe limba lor. Cum niciodata nu strica sa invatam o limba straina in plus, e momentul ca de acum sa va intelegeti cu porcusorul de companie mai bine. Pentru un incepator intr-ale porcusorilor sunetele pot parea identice, insa micul animalut poseda cel putin sapte sunete distincte, si mult mai multe care sunt dificil de diferentiat si recunoscut. Majoritatea sunt greu de descris si denumit insa cu ajutorul redarilor audio le puteti intelege. Postura corpului ofera un indiciu in plus asupra a ceea ce vor sa transmita.
Citeste mai multe despre sunetele porcusorului de guineea pe zooland.ro

Torsul- arma secreta a pisicilor!

Dintotdeauna oamenii au incercat sa descopere cum functioneaza anumite lucruri pe care ei nu le pot executa. Fascinatia misterului este mare. Iar un mister special cu care se confrunta stapanii de pisici este torsul. Aceasta „arma secreta” a pisicilor de a-i subjuga afectiv pe oameni. Ce nu stiu multi este ca toate felinele torc, ba chiar si alte animale precum veveritele, iepurii, gorilele si elefantii. Ce stie toata lumea e ca pisicile torc doar cand sunt fericite, insa acesta nu e adevarul in totalitate. Vom vedea in continuare cum si de ce torc pisicile?!
Exista diferite teorii privind mecanismul fiziologic de producere a torsului. In trecut se credea ca torsul este produs de vibrarea vaselor sangvine si de trecerea sangelui prin vena cava inferioara. Insa cei mai multi specialisti inclina spre teoria conform careia torsul este controlat de creier, care trimite impulsuri electromagnetice prin intermediul nervilor la muschii laringelui, diafragmei si cei ai corzilor vocale. Corzile vocale vibreaza si inchid glota, diafragmul funtionand ca o supapa care lasa aerul sa treaca prin glota. Pisicile pot toarce atat cand inspira cat si cand expira, spre deosebire de producere mieunatului care are loc doar in expiratie. Torsul este un act reflex conditionat, adica pisica toarce doar atunci cand doreste.
(citeste mai multe despre torsul pisicii pe zooland.ro