mixomatoza iepurilor

Mixomatoza este o afectiune infecto-contagioasa de origine virala, extrem de agresiva, care duce la decimarea populatiilor de iepuri salbatici, din ferme sau chiar a companionului dumneavoastra. In urma cu 5 decenii bola a fost introdusa in Australia si Belgia pentru reducerea populatiilor de iepuri salbatici, peste 90% dintre exemplare au murit. Din pacate odata eliberat virusul nu a mai putut fi oprit si a ajuns si la iepurii de casa. In zilele noastre s-a elaborate un vaccine pentru aceasta boala, iar cazurile de noi imbolnaviri au scazut, insa nu a putut fi eradicata de tot. iepurasii tinuti mare parte din timp in interior sunt mai putin predispusi la a contracta virusul, dar un risc exista si trebuie luate toate masurile de preventie.
(citeste mai multe despre mixomatoza iepurilor pe zooland.ro

Ne pot imbolnavi pasarile de casa!?

Pasarile pot suferi de o multitudine de boli, de diversa etiologie, cu precadere cele salbatice, deoarece sunt expuse mai mult diversilor agenti agresori, dar si cele domestice, care desi au conditii de trai si hrana mai bune, in timp si-au mai pierdut din rezistenta naturala. Exista insa si agenti patogeni care, din nefericire, pot trece de la pasare la om, nu neaparat si provocand boala. In zilele noastre cand si medicina veterinara a facut progrese importante si noi acordam importanta mai mare sanatatii animelelor noastre, riscul contractarii unei boli de la pasarea de casa este foarte mic, in anumite locuri infim, dar exista. Iar cel mai bine e sa previi.
(citeste mai multe despre bolile pasarilor de casa pe zooland.ro.

Sterilizarea pisicilor

Sterilizarea reprezinta manevra chirurgicala prin care se indeparteaza ovarele si uterul pisicii. Castrarea face referire la motani, si presupune eliminarea testicolelor. In momentul in care va ganditi sa va sterilizati pisica nu va lasati influentati de mituri si "sfaturi” neavizate ale cunoscutilor care spun ca "asa vrea Dumnezeu ca pisica sa se inmulteasca” sau ca daca o castrati se ingrasa si devine apatica. Toate decurg din lipsa de informare, de aceea acest articol are menirea sa va prezinte obiectiv avantajele sterilizarii, respectiv castrarii.
(citeste mai multe despre sterilizarea pisicilor pe zooland.ro.

Rolul mineralelor pentru sanatatea cainilor

Mineralele sunt elemente naturale care joaca roluri esentiale in functionarea optima a organismului. La fel ca si oamenii si cainii au nevoie de un aport echilibrat de minerale pentru o buna desfasurarea a tuturor proceselor celulare si a functiilor. Reglarea presiunii osmotice, transmiterea influxului nervos, circulatia sangelui, osificarea si diversele reactii metabolice depind de anumite minerale, considerate esentiale si care nu pot ajunge in organism decat prin ingerare (din hrana sau suplimente alimentare). De aceea cand va hraniti patrupedul trebuie sa tineti cont si de acest aspect sis a alegeti o hrana echilibrata care sa ii furnizeze si necesarul zilnic de minerale. In general hrana uscata sau umeda speciala pentru caini este astfel formulate incat sa asigure un aport optime din aceste minerale esentiale. Insa de la producator la producator se poate face rabat de la anumite principii din anumite considerente de pret, de calitate. Analizati cu atentie fiecare eticheta si din punct de vedere al mineralelor inainte de a alege hrana pentru catelul dumneavoastra.
(citeste mai multe despre rolul mineralelor pe zooland.ro.

Ingrijirea bobocilor de rata!

Vara este sezonul cand acestia ies din oua. Dupa aproximativ 28 de zile micile macaitoare ies la lumina. Si ne fac sa ne topim de cat de dragalase sunt. Indiferent ca ies din ou in curtea dumneavoastra sau le-ati primit cadou este bine de stiut cum trebuie ingrijite. Aceasta sarcina nu difera completa de cea a ingrijirii puilor de gaina, insa prezinta anumite aspecte diferite, esentiale de care trebuie tinut cont.
(citeste mai multe despre Ingrijirea bobocilor pe zooland.ro.

.

Imblanzirea pisoilor salbatici

De 3500 de ani omul a inceput sa domesticeasca pisicile. Unii sunt de parere ca nici in ziua de azi pisicile nu pot fi considerate imblanzite total, din cauza firii lor independente. Dar pornim de la premiza ca pisica este unul dintre cele mai indragite animale domestice. Sunt insa situatii cand puteam avea de-a face cu o felina adulta sau pisoi care nu au fost obisnuiti cu prezenta omului sau care au avut o relatie distanta fata de noi. Daca e o pisica ce nu suporta atingerea umana sau chiar apropierea, dispare imediat, are un comportament ofensiv sau doar pufaie, atunci putem vorbi ca este o pisica "salbatica”, altfel spus neimblanzita, insuficient socializata.
(citeste mai multe despre imblanzirea pisoilor salbatici pe zooland.ro.

Tunsul cainilor acasa!

Cum sezonul caldbate tot mai insistent la usa, cu totii ne pregatim sa-l intampinam facand rocada in sifonier dintre hainele de iarna si cele subtiri de vara. Si cainii fac acest lucru prin naparlire. Insa trebuie sa ii ajutam si noi sa scape de aceasta povara, mai ales indivizii din rasele cu par semi-lung si lung. Daca vizitele la salonul de cosmetica vi se par scumpe sau poate timpul nu va permite, puteti incerca sa va tundeti singuri cainele la domiciliu. Mai departe vom vorbi si cum puteti realiza aceasta.
(citeste mai multe despre tunsul cainilor pe zooland.ro.

curatarea urechilor la caini

Afectiunile auriculare sunt a 2-a simptomatologie, dupa afectiunile dentare, pentru care stapanii de caini isi duc companionii la veterinar. Asta inseamna mult timp si resurse financiare irosite. Toate acestea pot fi prevenite prin efectuarea unei igiene periodice a urechilor. Deci nu trebuie sa lipseasca din cadrul masurilor de toaletare a cainilor. In continuare vom discuta despre cum trebuie facuta o curatare buna a urechilor cainelui fara a produce suferinte animalului atat in timpul executarii cat si ulterior.
Citeste mai mult despre curatarea urechilor pe zooland.ro

.

Eutanasierea cainlor fara stapan-cea mai simpla solutie?!

Da! Aparent pentru autoritatile locale din multe din urbele noastre aceasta masura extrema e rezolvarea problemei cainilor comunitari. De ce? Pentru ca dumnealor nu au solutii si nici nu se straduiesc sa gaseasca unele, pentru ca e mai simplu astfel, sa omori niste animale fara aparare, care deh oricum nu folosesc nimanui. Din fericire mai exista o parte, destul de mica, din societatea civila care e vigilenta si are puterea de a se opune acestei hotarari. Iar asta nu convine comoditatii autoritatilor, ba mai mult ONG-urile indraznesc sa ceara socoteala si pentru sumele enorme de bani veniti din vest pentru proiecte de sterilizare si construire de adaposturi pentru aceste animale. Si cum banii sunt bine camuflati in vile, masini de lux si afaceri, mai rar in padocuri si sterilizari, nu e convenabil pentru dumnealor sa iasa la iveala asta. Asa ca hai sa ne opunem Legii Marinescu, ca doar suntem multi si puternici in fata javrelor amarate. Mai mult e vreme de criza si banii care mai vin in continuare din strainatate (mai putin ce-I drept pentru ca nu mai au incredere in noi ca ii cheltuim cum trebuie), ar trebui sa rotunjeasca in continuare conturile si burtile dumnealor.
Si cum Romania in continuare e o tara animalofoba, nu e nevoie decat de putina manipulare a maselor pentru ca toata lumea sa fie incantat de aceasta masura extrema (cunoastem cu totii lipsa de respect si cruzimea romanului fata de animale, in general). Si uite asa toata lumea e fericita: populatia e incantata ca au guvernanti care iau masuri in favoarea lor, iar conducatorii stau in continuare comozi pe banii strainilor “fraieri” si iubitori de animale. Este oare nevoie de o astfel de lege intr-o tara care oricum dizgratiaza animalele? In loc sa incercam sa civilizam lumea, sa le insuflam respectul si iubirea fata de fiinte “inferioare” noua (oare?), asa cum se face si s-a facut in majoritatea tarilor lumii civilizate (la care cu totii tindem, dar daca se poate fara sa miscam ceva la mentalitate). E rusinos si din acest punct de vedere suntem din nou pleava Europei. Nu ne pasa de nimic (mediu, animale, categorii de oameni defavorizati sau diferiti de noi), ci doar de noi insine, un egoism bolnav care ne plaseaza unde suntem acum (la coada lumii civilizate) si care ne tintuieste aici. Pana nu vom renunta la acesta nu vom putea evolua ca natiune.
Dar nu vreau sa tin lectie de morala, pentru ca ma indepartez de la subiect. Pe de alta parte cetatenii au si ei dreptatea lor si dreptul de a fi imporiva cainilor vagabonzi. Nu se simt in siguranta in orasul si in apropierea locuintei lor. Vor ca odraslele lor sa se intoarca teferi de la scoala si sa nu mai stea cu inima in san de fiecare data. La agresivitate raspund cu agresivitate, impulsionati de un instinct animalic, firesc, la fel ca si cel al cainilor, care la randul lor se simt amenintati de apropierea noastra. Dar in schimb noi ne pretindem “fiinta suprema” si ar trebuie sa avem mai mult discernamant ca ei, si sa fim noi cei care facem ceva pentru ca aceasta relatie om-caine, veche de 30000 de ani, sa functioneze in continuare. Solutii exista insa trebuie instituite cat mai devreme si avut rabdare ca sa apara si rezultatele scontate.
Acesti caini “comunitari” cum ii numim nu sunt fara stapan, sunt ai nostri, ai COMUNITATII si trebuie sa ne ingrijim de soarta lor. Pentru ca au ajuns in aceasta situatie tot din cauza noastra. Nu cred ca ii e strain nimanui abandonul in strada al cainilor care fie bolnavi, fie ca isi cereau portia lor minima de hrana sau alte mii de motive invocate, nu au mai fost demni de a avea un stapan. Cel mai simplu a fost sa-i aruncam in strada, sa-i ignoram, crezand ca astfel am rezolvat problema. Nu ne sunt straine nici imaginile cu caini adusi de la tara in masini incarcate doldora si debarcati la marginea oraselor pentru ca “acolo gasesc ei ceva de mancare ca orasul e mare”. Pedeapsa asta venea pentru ca patrupedul a indraznit sa-si apere curtea cu strasnicie si a muscat vreun musafir, sau a atentat la bunastarea celorlalte animale din curte (probabil de foame) sau pur si simplu pentru ca lipsa de educatie sau educatia defectuoasa din partea stapanului s-a intors impotriva lui. In ani la rand caine abandonat peste caine abandonat, inmultirile (in fapt instinct natural) si mai ales ignoranta societatii, au facut ca in ultimii ani sa explodeze numarul cainilor de pe strazi si sa ne trezim dintr-o data ca “Avem o problema!!”. O problema pe care ne-o meritam si la care macar acum in ceasul al doisprezecelea ar trebui sa ii gasim o solutie corecta pentru ambele parti.
Ce se poate face? Sterilizarea e solutia cea mai accesibila si mai umana. Nu rezolva problema peste noapte, dar e piatra de temelie a reducerii cainilor de pe strazi in urmatorii 5-6 ani. Fara alti caini care sa mai apara in strada, numarul lor se va reduce progresiv de la an la an, prin selectie naturala, cainii batrani vor muri, insa nu vor mai veni altii tineri si apti de monta din urma. In plus un caine sterilizat e si un caine mai putin agresiv si mai sociabil, care nu va mai fi “turbat” in perioadele de reproducere deoarece instinctele sexuale i-au fost suprimate. Nu vor mai parea conflictele intre masculi care agitau intreaga haita si de unde victima cadea trecatorul aflat in apropiere. E cea mai buna solutie si trebuie sa o acceptam, la fel cum au facut si celelalte tari. Legea Marinescu (blocata de 2 ani in Camera deputatilor, stim noi de ce) mai spune ca trebuie infiintate in fiecare localitate adaposturi pentru aceste animale fara stapan, sub finantarea autoritatilor locale si sub obladuirea ONG-urilor de profil. Caini vor fi castrati, vaccinati si tinuti aici o perioada, oricine putand veni sa adopte un catel din acest loc. Dupa 7 zile caini vor fi returnati in zonele din care au fost ridicati si dati in ingrijirea iubitorilor de animale din zona, care isi vor lua angajamentul sa ii hranesca. Nimic complicat, oricum si in momentul de fata acestii caini, de la blocuri, sunt hraniti si ingrijiti de persoanele cu suflet mare, pensionarii care isi pot rupe 10 lei din pensia si asa mica, pentru a hrani acesti caini. Cu atat mai mult daca va fi cineva care isi asuma raspunderea pentru ei, vom putea trai in pace cu ei, chiar daca inca mai stau in strada, pentru cat or mai fi avand ei de trait.
Cainii sterilizati, cu agresivitate diminuata si hraniti, nu vor mai ataca oamenii, decat daca sunt amenintati. Trebuie sa invatam sa nu ii mai agresam, sa le adresam o vorba buna in loc de pietre si urlete si de ce nu ceva de mancare. La agresivitate ei raspund cu agresivitate, iar de cele mai multe ori omul are de suferit si tot el se victimizeaza. Eu personal nu am fost niciodata muscat de un caine, desi s-a intamplat de multe ori sa-i intalnesc in cale sau sa ma latre. Mi-am vazut de drumul meu, i-am ocolit daca era cazul si astfel fiecare am scapat teafar din aceasta intalnire. Sunt curios din cei care ajung cu muscaturi la spital, cati au patit-o pentru ca si-au vazut de drum si au ignorat cainele? E mai simplu sa declari ca te-a muscat maidanezul si astfel scapi de platit vaccinul.
O alta solutie este adoptia. Nu suntem obisnuiti cu aceasta procedura nici cand vine vorba de copii, daramite de caini. E rusinos ca patrupedele noastre ajung mai multe in occident la familii care le adopta, decat in sufletele noastre. Trebuie sa incetam sa consideram cainele maidanez “out of fashion” si inferior celui de rasa. Ni se pare ca suntem mai apreciati daca avem un caine de rasa in lesa decat unul de rasa comuna. La fel ca si in cazul masinilor, Dacia nu e “trendy” in schimb SUV-ul da mai bine la vecini. Dar din nou intram in alte subiecte spinoase. Adoptati! Nici nu va imaginati cata dragoste si veneratie veti primi din partea unui astfel de catel. Dumneavoastra veti fi cel castigat la final.
Solutii exista fratilor, insa trebuie puse in aplicare, iar asta cat mai devreme. Doar autoritatile pot face asta, faceti presiune asupra lor si nu asupra bietilor caini. Aveti rabdare si in cativa ani nu va va mai fi teama sa iesiti afara. Imbunatatiti-va mentalitatea si acceptati aceste animale, stim cu totii ca sunt “CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI”. Si noi trebuie sa fim al lor!

Igiena orala la caini - metode complementare periajului

Conform statisticilor, afectiunile dentare sunt principalele probleme pentru care se instituie un tratament in cabinetele veterinare, la caini peste 3 ani. Iar aceasta se intampla din cauza unei igiene buco-dentare deficitara. Multi stapani de patrupede ignora acest aspect, care in timp poate provoca suferinte cainelui si gauri in buget mai mari stapanului.

Periajul dentar e principalul mijloc prin care se asigura si se intretine o igiena optima a gurii. Despre acest aspect am vorbit intr-un articol anterior. Daca totusi acesta nu se poate realiza zilnic sau pentru a spori efectele lui, se poate apela si la metode complementare pentru pastrarea curateniei cavitatii orale. Acestea nu inlocuiesc periajul!!
Citeste mai mult despre Igiena orala pe zooland.ro

O baie...un caine!

Zi ploioasa, plimbarea obisnuita in parc, nazdravanul nu rateaza nicio balta, intrand in casa abia va mai recunoasteti copilasul sub noroiul falnic de pe blana lui. E semn ca se cere degraba o baie!

Si nu e chiar singurul moment in care ajungeti la concluzia ca patrupedul trebuie imbaiat. Baia nu trebuie vazuta ca o rutina saptamanala si ca o necessitate periodica. In acest caz prea des poate fi prea mult, daunator. Cand ar trebui sa spalam cainele? (citeste mai multe despre Imbaierea cainilor pe zooland.ro.

Periajul dentar la catei

Din setul de masuri pentru ingrijirea cainelui nu trebuie sa lipseasca periajul dentar, ca prima metoda de asigurare a unei bune igiene orale. Desi la noi aceasta industrie si moda a animalelor de companie este inca la inceput, iar periatul pe dinti al cainilor pare ceva SF, acesta e esential pentru a avea un catel sanatos si fericit.
Citeste mai mult despre Periajul dentar la caini pe zooland.ro.

Toaletarea cainilor

O nevoie de baza a oricarui catel este toaletarea. Aceasta are atat rol estetic, dar si de prevenire a unor afectiuni si a disconfortului patrupedului. La fel ca si la oameni, periodic trebuie facuta ingrijirea parului, a unghiilor sau urechilor. In continuare vom vorbi pe scurt despre ceea ce presupune ingrijirea unui caine.

Toaletarea animalului trebuie sa tina cont de mai multe aspecte:

• parul cainelui: textura, lungimea;
  
• rasa: trebuie respectat standardul si aspectul;
  
• mediul in care traieste: interior si exterior;
  
• valoarea chinologica: participa sau nu in expozitii;
  
• forma urechilor: deschiderea conductului auditiv extern
  
• nutritie: tipul de hrana administrata.

Perierea

Trebuie sa tina cont de textura si lungimea parului. La rasele cu par scurt si/sau sarmos e suficienta o periere pe saptamana, cu un pieptene metalic cu dinti desi sau cu o perie de plastic, chiar si o manusa e utila. La rasele cu par semilung si lung trebuie acordat mai mult timp saptamanal perierii: zilnic daca e posibil sau macar la 2 zile, pentru a preveniri incalcirea si a avea mai putin de munca mai tarziu. Trebuie folosit mai intai un pieptene cu dinti mai rari, apoi unul mai des, iar la final o perie metalica. Instrumentele trebuie folosite cu grija pentru a nu rani pielea animalului. Se periaza tot corpul cainelui, in sensul cresterii parului.

Tunsul

Se face doar la rasele de caini cu par semilung si lung, avand mai multe scopuri:

• confortul catelului, mai ales in sezonul cald cand haina de iarna trebuie data jos sau pnetru a preveni iritarea ochilor
• estetica animalului, un caine ingrijit are un aspect placut
• incadrarea in standardul rasei, mai ales pentru cateii care merg in expozitii, unde regulile de toaletare sunt stricte, dar si pentru ceilalti pentru a semana cat mai bine cu rasa din care fac parte.

Cainele trebuie obisnuit cu aceasta manopera de la varste fragede ( 5-8 luni), pentru a fi mai linistiti mai tarziu atat dumneavoastra cat si catelul. Este bine ca primele tunsuri sa fie facute la cosmetica deoarece personalul de acolo e profesionist si stiu cum sa abordeze catelul si care e coafura potrivita. Ulterior daca ati prins cum se face puteti incerca si acasa. Taierea parului din jurul ochilor trebuie facuta de fiecare data cand acesta irita globul ocular, si nu necesita vizita la specialist.

Baia

E recomandat a se face doar atunci cand e imperios necesar datorita mirosului sau murdariri parului. O baie la cateva luni pentru cainii cu par scurt e suficienta. Pentru cei cu par lung se recomanda o baie lunar sau mai des daca e nevoie. Imbaierea prea frecventa poate provoca boli de piele prin indepartarea stratului protector de sebum. Intotdeauna folositi un sampon special pentru caini, niciodata unul pentru oameni. Deasemena un sampon ales special pentru tipul de par sau pentru o anumita rasa da rezultate si mai bune. Iarna uscati bine animalul pentru a preveni o raceala. Folositi cu grija uscatorul de par pentru a nu arde blana.

Taierea unghiilor

E obligatorie la cainii tinuti in interior si foarte rar necesara la cei tinuti in curte, unde unghiile se tocesc natural. Este bine ca primele taieri sa fie facute la veterinar sau la cosmetica pentru a obisnui catelul si pentru a putea invata dumneavoastra cum se face corect. Cand practicati aceasta manopera acasa rugati inca o persoana sa va ajute, sa tina cainele cu piciorul fixat. Folositi doar foarfece speciale pentru unghiile cainilor, nu unghiere pentru oameni care pot leza sau smulge unghia. Aveti grija sa nu taiati unghia din locul unde se observa rosu la interior, acolo sunt vasele de sange si nervii, astfel veti rani si veti provoca durere cainelui, plus sperietura si refuzul de a mai face acest lucru pe viitor.

Periajul dentar

Ajuta la mentinerea sanatatii dintilor, gingiilor si a cavitatii bucale a cainelui. Se poate face acasa, iar periodic trebuie mers si la veterinar pentru un consult si un tratament de specialitate. Acasa cu cat il periati mai des cu atat mai bine, zilnic ar fi ideal. Folositi periute si paste speciale pentru catei, nu cele pentru uz uman. Obisnuiti cainele de mic cu periajul. Din cand in cand verificati gura cainelui pentru a observa daca apar inflamatii, carii, tartru sau alte afectiuni. Cu cat e mai repede depistata vreo problema cu atat va fi mai usor de tratat. Tipul de hrana influenteaza foarte multa statusul sanatatii dentare, astfel mancarea uscata, crochetele, favorizeaza eliminarea tartrului si stimularea gingiilor. Cainii hraniti cu mancare umeda sau preparata, de consistenta scazuta, sunt mai predispusi la depuneri de tartru si carii.

Igiena urechilor

Se poate face de fiecare data cand imbaiem cainele sau chiar mai des. Atentie deosebita trebuie acordata raselor cu urechi lungi, ale caror conduct auditiv extern e aerisit foarte putin. Astfel este favorizata acumularea bacteriilor si declansarea infectiilor. Verificati periodic aspectul urechii, mirosul, la primele semne de boala sa va prezentati la veterinar. In timpul baii aveti grija sa nu patrunda apa in ureche, daca totusi se intampla curatati atent cu un betigas cu tampon de bumbac. Tundeti parul din urechi daca este cazul.

In cateva idei acestea sunt aspectele de care trebuie sa tineti cont pentru a avea un caine bine ingrijit si sanatos la exterior. In articolele urmatoare vom detalia despre fiecare actiune, care sunt regulile, frecventa si particularitatile.

Ciclarea acvariului!

Acvariul cu pesti reprezinta reproducerea unui colt din natura, un biotop unde plantele si animalele traiesc in interdependenta. Dar cum e totusi un mediu artificial, noi suntem cei care trebuie sa avem grija sa cream toate conditiile propice unei vieti acvatice.


Ce este ciclarea?
Numita si "ciclul azotului", ciclarea reprezinta crearea unui mediu bacterian, care are rolul de a descompune compusii de azot. Acvariul in momentul in care introducem prima oara apa este un mediu lipsit de viata, chiar si fara bacterii. Pentru ca pestii si plantele sa nu aiba de suferit mai tarziu este important sa se creeze un mediu bacterian care sa regleze compozitia chimica acvariului.

Amoniacul este substanta chimica ce in cantitati mari poate curma viata tuturor pestilor. El rezulta din descompunerea hranei ramase pe fundul acvariului sau din dejectiile pestilor. Insa pentru inlaturarea acestui incovenient solutia vine din partea bacteriilor nitrosomonas si nitrobacteriile. Acestea descompun amoniacul in nitriti (nitrosomonas) si nitrobacteriile descompun nitritii in nitrati, care doar in cantitati foarte mari devin toxici. Formarea bacteriilor poate dura de la 2 la 8 saptamani in functie de marimea vasului. Este foarte important ca inainte de finalizarea acestui proces sa nu se introduca pesti in acvariu. Este o perioada lunga de asteptare, destul de grea pentru un acvarist, dar care merita pe deplin ulterior.


Cum se face ciclarea?
Introduceti in acvariu toata cantitatea de apa pe care doriti sa o aveti si mai tarziu. Lasati acvariul descoperit circa 2 zile pentru a se elimina clorul, care impiedica formarea bacteriilor. Apoi porniti filtrele si lasati sa circule apa. Cresteti temperatura pana la 30 de grade pentru a grabi procesul. Bacteriile au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta asa ca asigurati mereu o oxigenare buna a apei. Pentru a oferi o sursa de hrana microorganismelor trebuie adaugat in acvariu amoniac brut, luat de la farmacie (3-5mg/l) sau puteti pune niste hrana de pesti in acvariu. Primele se vor forma bacteriile nitrosomonas, in momentul in care concentratia de amoniac e suficient de crescuta. Aceste vor descopune amoniacul in nitriti, astfel va scadea concentratia acestei substante si va creste cea de nitriti. Moment favorabil pentru aparitia nitrobacteriilor, care vor hrani cu nitritii eliberand nitrati. Nitratii sunt sursa de hrana pentru plantele din acvariu, insa in cantitati mari devin daunatori si pentru acestea si pentru pesti. Bacteriile se vor fixa de toate elementele din acvariu, in special in buretele filtrului, unde e rezervorul principal de bacterii. De aceea e important cand il curatati sa nu o faceti sub jetul de la chiuveta ci in apa scoasa din acvariu, pentru a nu distruge microorganismele. Pe de alta parte un filtru de la un acvariu deja ciclat poate fi folosit pentru a grabi ciclarea noului acvariu, e suficient sa fie stors in apa noului acvariu. Dupa 7-10 zile pot fi introdusi deja primii pestisori in acvariu, de preferat din specii mai rezistente (sanitari, carasei), moment in care reduceti si temperatura la 24-25 grade. Verificati zilnic cu un tester de pH sau de amoniac care sunt valorile, daca scad de la o zi la alta inseaman ca ciclarea e pe traiectul bun. Cand se ajunge la valorile optime de pH pot fi introdusi si pestii ceilalti, insa tinand cont sa nu suprapopulati acvariul. Pentru a scadea concentratia de nitrati rezultati in urma actiunii nitrobacteriilor, e nevoie sa se schimbe aproximativ 25-30% din apa saptamanal, sifonand bine si substratul.


O alta solutie pentru a grabi ciclarea acvariul e folosirea produselor din comert care contin culturi de nitrobacterii. Insa aici parerile acvaristilor sunt impartite legat de eficacitatea acestora, dar puteti incerca si aceasta varianta pentru a va forma singuri o opinie.


Intr-o prezentare succinta aceasta este ciclarea, o etapa esentiala in amenajarea noului acvariu. Respectand-o veti avea mai tarziu o copie cat mai fidela a unui mediu acvatic natural, cu plante si pesti fericiti.

Pastele si...animalele!

Desi mai devreme ca in alti ani, Pastele bate la usa si vine insotit de magia sarbatorilor si tumultul pregatirilor. Cu mic, cu mare fiecare asteapta cu nerabdare Sarbatoarea luminii si mai ales... sosirea Iepurasului. Fiind o perioada mai aparte din timpul anului si animalele resimt aceasta atmosfera. Pentru ca Sarbatorile sa fie cat mai placute trebuie sa luati in considerare si bunastarea animalutului dumneavoastra.

Iepurasul nu vine cu...iepurasi!

Eventual de ciocolata, dar niciodata vii! Adultii din dorinta de a le face o bucurie deosebita odraslelor sau pur si simplu la insistentele acestora, se grabesc sa cumpere un animalut de "sezon" : iepuras, puisor de gaina sau de rata. Insa nici alte specii nu sunt crutate de catre cei purtati de magia sarbatorilor atat de departe incat nu chibzuiesc inainte de a face acest pas. In fiecare an comertul cu iepurasi, de exemplu, explodeaza in aceasta perioada, la fel cum explodeaza si rata abandonului la cateva saptamani dupa trecerea acestei sarbatoari. De ce? Pentru ca vraja s-a risipit si animalul a crescut, nu mai e dragalasul acela din cosul din Duminica Invierii. In special la iepuri rata de crestere in greutate este una ridicata, astfel nu veti avea pentru mult timp ghemotocul acela de blanita. Puisorii de asemnea, in special cei de rata, in cateva saptamani sunt mari si tot mai neatractivi. De aceea inainte de a face cadou de Paste copilului un pui de oaresceva analizati mai intai problema. Ganditi-va ca luarea unui animal e un parteneriat pe viata ( a lui, care poate dura cativa ani in functie de specie), in care va angajati sa-l hraniti, ingrijiti si protejati. Daca il luati pentru copilas purtati inainte o discutie pentru a-i explica ce inseamna responsabilitatea detinerii unui animal. Daca vreti sa-l faceti cadou unei persoane apropiate asigurati-va ca isi doreste un astfel de animal, are posibilitatea sa-l gazduiasca si sa-i acorde timp. Nu intotdeauna un iepuras dragalas e o surpriza placuta pentru cel cadorisit. Deci nu va lasati niciodata purtati de val in aceasta perioada si ganditi de trei ori inainte de a face pasul. In schimb, aveti mana libera la a cumpara cate figurine de plus doriti. Ratuste, iepurasi, mielusei si aici comercianti vin cu o oferta foarte generoasa. Iar dupa Paste pot fi trantite in orice colt al camerei vreti.

Bucatele "alese"

Sarbatorile trebuie petrecute cu masa plina de felurite bunataturi. Si cum prietenii necuvantatori stiu cel mai bine sa se invarta prin jurul mesei si sa ne santajeze cu privirile lor de flamanzi, trebuie sa fim atenti la ce anume ajunge in gura lor. Nu toata hrana care ne prieste noua le face bine si lor, de altfel nici nu ar trebui sa-i hranim cu alimente de la masa noastra, dar conditia asta e greu de intrunit. Insa trebuie sa fim atenti sa nu le furnizam acele bucate care sunt daunatoare lor. Ce nu ar trebui sa primeasca niciodata un caine sau o pisica:

• ceapa si usturoi fie proaspate, fie gatite;
• ciocolata: mai ales acum cand ouale si figurinele de ciocolata sunt nelipsite din orice casa.
• oul crud: desi rar mai gasesti pe masa de Paste ou crud, in perioada pregatirilor se folosesc destule, dar niciodata nu trebuie sa ajunga la catel;
• rosiile, apar si ele pe orice masa festiva, insa nu in bolul catelului sau pisicii, in special portiunea verde.
• oasele, fie ele si de miel sunt periculoase pentru patrupede.
• ficatul, ingredient de baza in drob, dar dispensabil din alimentatia animalelor
• alcoolul, insoteste orice masa imbelsugata insa este extrem de toxic. Asa ca multumiti-va sa ciocniti doar cu membrii bipezi ai familiei.
• dulciurile, prajiturile sau torturile nu pot fi impartite cu pisica sau cainele.

Asa ca pentru sarbatori linistite, fara vizite la cabinetele veterinare respectati aceste cateva interdictii, simple de altfel.

Vremea curateniei

In orice casa in perioada premergatoare Pastelor se face curatenia de primavara. Foarte bine, insa atentie cum umblati cu produsele de curatenie, sau mai bine zis cum procedeaza catelul cu ele. Multe contin substante chimice toxice pentru animal daca sunt inhalate sau mirosite. In caz de astfel de accident nefericit prezentati-va de graba la veterinar, luand cu dumneavoastra si recipientul cu substanta in cauza, pentru a stii dumnealui ce antidot trebuie administrat.

Concediu

Cele cateva zile libere de sarbatori pot fi un moment bun sa evadati de acasa. Dar nu uitati de animalut, fie il luati cu dumneavoastra, fie il lasati in grija vreunei cunostinte. Nu va doriti ca la intoarcere sa dati de vreun cadavru sau vreun schelet umblator. Asigurati-va ca hotelul sau pensiunea unde va cazati primeste animale, pentru a nu intampina probleme mai tarziu,la cazare.

Sarbatorile nu pot fi fericite decat atunci cand toti membrii familiei sunt fericiti, si cum necuvantatorul are acest statut, ganditi-va si la nevoile lui in aceasta perioada.

Paste fericit tuturor!

Inmultirea iepurilor

Ai unul sau mai multi iepurasi acasa, care au ajuns la maturitate, si te-ai gandit ca e momentul sa ai si "nepoti", fie pentru a-ti mari familia, fie pentru a-i face cadou prietenilor sau doar a-i comercializa. Iepurii sunt mamifere care se inmultesc foarte usor si cu o prolificitate printre cele mai ridicate din lumea animala. Insa si aici trebuie tinut cont de niste reguli de baza, simple, dar esentiale pentru a avea animale sanatoase si fericite.

Varsta

Iepurii pot fi inmultiti numai cand ajung la maturitate, cand organele sexuale sunt complet formate si adaptate pentru a procrea. La rasele mici de iepuri maturitatea sexuala e atinsa la 5 luni (femelele), respectiv 6 luni (masculii). Rasele medii la 6 luni (femelele) si la 7 luni (masculii). La rasele mari si uriasi acest stadiu e atins mai tarziu: 8 luni pentru femele si 9 luni pentru masculi.

Frecventa

Iepuroaicele, spre deosebire de alte mamifere, nu au ciclu mentrual periodic, deci nu intra in calduri. Ele elibereaza ovulele la 10-12 ore de la imperechere. Astfel putem spune ca iepuroaicele sunt apte de procreat tot timpul. O femela poate fata si de 10 ori pe an, insa aceasta e o suprasolicitare a organismului si nu e recomandata. Pentru a evita suprapopularea nu lasati niciodata femelele impreuna cu masculii in aceeasi cusca. Zicala "a se inmulti ca iepurii" e cat se poate de adevarata. Mai ales ca iepurii beneficiaza si de o prolificitate foarte buna, aproximativ 8-12 pui la o fatare. Inmultind aceste valori cu numarul de potentiale imperecheri dintr-un an ajungem undeva la peste 100 de urmasi de la o singura mama. Asa ca pentru a controla inmultirea tineti separati indivizii de sexe opuse.

Masculii la fel sunt dispusi a se imperechea in orice moment. Totusi pentru o eficacitate maxima a actului sexual, adica fecundarea tuturor ovulelor este bine ca un mascul sa nu fie dat la monta mai mult de 7 ori pe saptamana, arareori de 2 ori pe zi. Intr-o crescatorie mica, de familie, ar trebui sa fie cam un mascul la 8-9 femele.

Alegerea viitorilor parinti

Pentru a avea urmasi de calitate trebuie in primul rand sa avem genitori (parinti) de valoare. De aceea vor fi alesi pentru reproducere doar acele exemplare care corespund cat mai bine standardului rasei respective sau care au cel mai bine exprimate caracteristicile pe care dorim sa le obtinem de la urmasi. Nu inmultiti iepurii daca: doriti sa experimentati ce va rezulta din combinarea a doua rase sau a doi indivizi de culori diferite (pentru aceasta studiati determinismul genetic al culorilor). Intotdeauna imperecheati indivizi ai aceleiasi rase sau cel putin din categorii asemanatoare (nu un pitic cu un urias). Scoateti de la reproductie acei indivizi cu boli genetice sau care nu au o stare de sanatate propice imperecherii. Daca unul din parteneri are de exemplu diaree sau orice boala contagioasa, o poate transmite si celuilalt.

IMPORTANT nu imperecheati frate cu sora! Pot rezulta urmasi cu abnormalitati sau mai firavi. In schimb orice combinatie de tipul mama-fiu sau tata-fiica este posibila. Desi idealul in genetica e sa imperechem indivizi cat mai diferiti genetic, pentru a avea urmasi cat mai viabili.

Imperecherea

Intotdeauna puneti femela in cusca masculului, altfel daca faceti invers masculul va fi prea ocupat cu adulmecarea incaperii partenerei decat sa incerce sa o monteze, iar pe de-alta parte femelele isi apara cu strasnicie teritoriul, astfel masculul poate fi atacat sau nu i se va permite sa "presteze". Deci regula de baza: femela vine la mascul; care la inceput o va mirosi, o va alerga cateva ture de cusca pana cand iepuroaica se va aseza, va ridica coada si ii va permite masculului sa se urce pe ea. Actul sexual va dura doar cateva secunde si se va termina printr-un sunet scos de mascul si caderea intr-o parte a acestuia, adesea cu un smoc de par al partenerei in gura. Moment in care procesul s-a terminat, iar femela poate fi transportata in cusca ei. E recomandat ca dupa 8-10 ore acest fenomen sa se repete pentru a fi siguri ca masculul si-a facut treaba ca la carte si nu cumva a nimerit pe langa vulva partenerei, in plus astfel poate creste numarul de ovule fecundate. Notati in calendar data la care s-a facut monta.

Gestatia

La iepuri gestatia dureaza 30-32 de zile din momentul in care a avut loc monta. Totusi pentru a fi siguri daca iepuroaica e gestanta la 14 zile se poate efectua o palpare a abdomenului, cu blandete, simtind la un moment dat intre degetul mare si index niste formatiuni ca boabele de strugure (puiutii). Acest control nu trebuie facut mai devreme deoarece pot fi afectati iremediabil puii. O alta tehnica folosita de unii crescatori e imperecherea femelei inca o data la 14 zile. Daca e gravida atunci ea va refuza masculul. Totusi unele femele pot accepta iepuroiul si daca sunt gestante. Cum la iepuri uterul are forma de Y e foarte posibil ca prima gestatie sa fie doar intr-un corn, iar a doua sa se produca in celalalt corn. Astfel pot aparea dificultati in sarcina si la nastere, puii din a doua runda de imperechere fiind nascuti prematur. Deci cel mai bine e sa se renunte la aceasta metoda de verificare a gestatiei.

Nasterea

Survine la aproximativ o luna de la imperechere. Cu cateva zile inainte sau chiar de la debutul sarcinii, e bine sa puneti in cusca iepuroaicei un cuib/o cutie pentru fatat. In apropierea momentului nasterii mama va incepe sa-si amenajeze cuibul strangand paie si smulgandu-si par de pe piept si burta pentru a amenaja cat mai confortabil culcusul. Nasterea are loc repede, in general noaptea. Puii sunt fara par si cu pleoapele alipite, ascunsi prin culcus. Nu e recomandat sa fie atinsi in primele zile, deoarece femela detectand mirosuri straine ar putea sa ii refuze de la alaptat sau chiar sa-i arunce din cuib, uneori chiar sa ii manance. E bine ca femela sa aiba in cusca dupa fatare apa si hrana.

Iepuroaicele sunt mame extrem de devotate si grijulii cu puii lor, care sunt niste nazbatii ambulante si extrem de dragalasi. Nu inmultiti iepurii doar pentru a va bucura de simpaticia puiutilor, luati in considerare si faptul ca acestia vor creste si vor deveni adulti, iar asta se intampla destulde repede, au un ritm de crestere alert. Respectati animalele pentru ceea ce sunt ele nu doar pentru aspect. Cu multa afectiune daruita iepurasul poate fi un animal de companie ideal.

Naparlirea de primavara

Soarele deja urca tot mai semet pe cer, ziua e mai lunga si temperatura mai placuta, e semn ca a sosit primavara. E momentul sa renuntam la hainele groase de iarna si sa apelam la cele lejere, de vara. La fel fac si animalele, se leapada de parul dens, care le-a tinut caldura in sezonul rece si raman cu o blana mai subtire. Insa cu totii stim ca acesta nu e moment tocmai placut nici pentru noi, care ne vedem invadati de par si ghemotoace de blana, nici pentru animal.

Ce este naparlirea?
Este un proces fiziologic de inlocuire a parului la trecerea dintr-un sezon intr-altul, cu temperatura diferita. Parul mort trebuie inlaturat pentru a face loc celui nou, proces intalnit si la oameni. Perioadele cand se intampla acest fenomen sunt primavara si toamna. Primavara e mai abundent si dureaza mai mult deoarece blana de iarna e mai densa, formata din par si subpar (la unele rase de caini si pisici).
Animalele tinute exclusiv in interior naparlesc in general pe toata perioada anului deoarece sunt prea putin influentate de ciclul anotimpurilor. Astfel nu putem identifica o anumita perioada cand ele naparlesc, deoarece cantitatea de par pierduta e mai mica, dar constanta.

Animalele care traiesc sau care iau contact cu exteriorul sunt mai influentate de cresterile de temperatura si de marirea zilei. Cu primele semne ale incalzirii vremii porcesul de naparlire incepe si poate dura cateva saptamani, in functie de tipul de blana al animalului. Rasele de caini si pisici care prezinta 2 tipuri de par naparlesc mai abundent si mai indelungat in timp (Ciobanesc german, Terranova, Malamut de Alaska s.a.). De asemenea exista rase care naparlesc mai putin, numite si rase hipoalergice, deoarece elibereaza mai putini alergeni. La caini acestea ar fi: Chinese Crested Dog sau Peruvian Hairless Dog (rase fara par); West Highland Terrier, Cairn Terrier, Yorkshire Terrier, Airdale Terrier, Caniche, Puli, Komodor, Bichon Havanese, Bichon Maltese, Shih-tzu, Schnauzer, Kerry Blue terrier s.a. La pisici rase Sphynx, fara par e cea mai potrivita pentru cei alergici la par de pisica, dar si rase precum Devon Rex sau Cornish Rex pierd foarte putin par.

Fiziologica sau patologica?
Pierderea parului poate aparea si in alte perioade decat cele normale sau chiar se poate suprapune cu naparlirea fiziologica, insa avand o alta cauza decat cea naturala. In bolii de piele, alergii, infestari cu paraziti externi sau in cazul unei alimentatii incorecte pot aparea caderi importante de par. Diferenta se poate face observand aspectul pielii animalului, daca e de aspect normal atunci avem de-a face cu naparlirea, daca prezinta roseata, uscaciune, rani, atunci e vorba despre vreo afectiune si animalul trebuie dus imediat la veterinar. Nu hraniti cainele sau pisica cu mancare pentru oameni, alegeti hrana uscata sau umeda de calitate. Faceti deparazitarile si tratamentele pentru alergii necesare animalului dumneavoastra.

Lupta cu parul
Perioada naparlirii e cel mai mare dusman al curateniei in casa sau in curte. Parul pluteste peste tot, de la farfuriile din bucatarie pana la hainele din sifonier. In plus si catelul arata tare ciudat si neingrijit. Iata ce trebuie facut pentru ca toata lumea sa treaca cu bine prin aceasta perioada:

• periati si pieptenati cat mai mult animalul, zilnic daca aveti posibilitatea. Cu cat indepartati mai mult par prin acest procedeu, cu atat veti avea mai putin prin casa. Folositi perii sau pieptene adecvate pentru tipul de blana al cainelui sau pisicii. La rasele cu par lung mai intai folositi un pieptene cu dinti rari pentru a descalci parul, apoi unul cu dinti desi, abia apoi o perie cu peri lungi. La cele cu par scurt a nu se folosi perii pentru par lung deoarece pot rani pielea animalului. La pisici se poate folosi si o carpa umezita cu care actionati in sensul de crestere al parului.
  
  


• toaletati cainele, daca are par lung. Daca descoperiti in blana smocuri incalcite taiati-le cu foarfeca, nu le smulfeti pentru a nu rani animalul.
  


• imbaiati animalul, intr-o prima faza a naparlirii pentru a indeparta o cantitate mai mare de par. Intotdeauan folositi un sampon special creat pentru tipul de par al companionului dumneavoastra. Atentie insa, nu il spalati prea des, deoarece dauneaza sanatatii pielii, prin indepartarea stratului protector de sebum


• obisnuiti animalul cu periatul, transformati acest moment intr-unul placut, folosind recompense si laude. Cu cat animalul va sta mai cuminte cu atat veti putea sa il curatati mai bine.
  


• hraniti animalele cu hrana speciala pentru par si piele sanatoasa.
  


• pisicile sa aiba mereu la dispozitie apa, pentru ca ele isi inghit parul cand se toaleteaza. In aceasta perioada administrati-i hrana special conceputa pentru eliminarea ghemurilor de par (Hairball control). Semanati intr-un ghiveci "iarba pisicii", ale carei seminte le puteti gasi in orice pet-shop. Pisica o va manca atunci cand va avea nevoie sa elimine parul ingerat.


• aspirati meticulos toata casa, chiar si animalul, sunt unele carora chiar le face placere.
  


• faceti o vizita la medicul veterinar pentru monitorizarea starii de sanatate a animalului si pentru a face deparazitarile de primavara.

Vremea frumoasa de afara nu poate fi decat un motiv de bucurie atat pentru noi cat si pentru animale, care pot petrece mai mult timp afara jucandu-se. Sa nu lasam ghemotoacele de par sa ne impiedice din savurarea acestui moment placut din an. Periati, periati, periati!

Ingrijirea testoasei

Exotismul si docilitatea lor atrag multi doritori de animale de companie. Multi considera ca broscutele testoase sunt pet-ul perfect deorece nu sunt pretentioase. Nimic mai eronat, testoasele au nevoie de conditii de mediu propice cresterii si dezvoltarii, cat mai asemanatoare cu cele din mediul lor natural. Poate de aceea vedem atat de putine testoase adulte in casele multora dintre proprietarii de broscute, pentru ca nu sunt ingrijite conform nevoilor lor. Mai jos vom discuta despre ce anume necesita o testoasa pentru a creste frumos si a fi fericita, chiar si in captivitate.




Achizitionarea


Cumparati o testoasa doar de la crescatori specializati sau din magazine care sunt de incredere ca furnizeaza doar animale sanatoase si de calitate. Cumparati doar animale sanatoase ( care inoata, reactioneaza la stimuli, nu cele care sunt mereu retrase in carapace). Dupa achizitionare mergeti cu broscuta la veterinar, pentru a-i monitoriza starea de sanatate. Inainte de a achitiona o testoasa documnetati-va despre caracteristicile si nevoile sale. Daca aveti ocazia adoptati una.


Gazduirea


Crearea unui mediu cat mai apropiat de necesitatile sale de spatiu, temperatura, lumina, inot si lenevit la soare. Acvariul sau bazinul in care o veti gazdui trebuie sa aiba o marime suficienta pentru ca testoasa sa fie multumita. Astfel baza recipintului trebuie sa fie de cel putin 4 ori mai mare decat lungimea carapacei testoasei, adancimea apei de 2 ori lumgimea carapacei. La aceste valori minime nu se adauga si spatiul destinat uscatului sau celorlalte decoratiuni. Cat mai mult spatiu oferit cu atat animalul va fi mai fericit. Cand achizitionati un acvariu tineti cont si de faptul ca testoasa va creste, astfel nu vei face investitii repetate.


Dupa cum aminteam sus, acvariul trebuie sa prezinte 2 zone: una cu apa pentru inot si alta cu uscat pentru stat la lumina/soare. Trecerea intre cele 2 trebuie sa fie lina si accesibila animalului. Ca substrat puteti folosi pentru uscat, dar si pentru apa, nisip de rau, asezat astfel incat sa formeze o panta lina care sa se continue si sub apa. Pe nisip puteti aseza o piatra, scoarta de copac sau lemn uscat, pe care broscuta va urca pentru a sta la soare/lumina. Tot ca spatii pentru iesit din apa pot fi folosite insulele de plastic din comet, bucati de lemn sau alte obiecte improvizate pe care testoasele se pot urca.



Mediul acvatic: Pentru ca testoasa sa fie sanatoasa trebuie sa aiba la dispozitie apa curata.Resturile alimentare si dejectiile animalului, toate ajung in apa, care se contamineaza cu bacterii sau diferite organisme determinand un mediu periculos pentru testoasa. In functie de dimensiunea acvariului, marimea animalului sau cat de des e hranit, apa trebuie schimbata periodic. In spatiile mici e de preferat sa se faca saptamanal, inlocuindu-se toata apa si spalat bine acvariul de fiecare data. In acvariile marii e de preferat sa se schimbe doar 30-50% din apa, atunci cand se considera ca nu mai este curata, iar animalul poate avea de suferit. Apa nou introdusa nu trebuie sa contina clor, de aceea ori folositi apa de izvor, ori folositi diverse solutii din comert pentru decloridizarea apei. Pentru a mentine apa curata mai mult timp puteti folosi filtrele interne sau extene existente in comert. De fiecare data cand schimbati apa curatati bine atat acvariul cat si substratul si celelealte accesorii din acvariu.



Temperatura apei este foarte importanta pentru a avea o testoasa sanatoasa. Se stie ca ele sunt animale cu sange rece (ectoterme), iar functiile lor sunt strans legate de temperatura mediului ambiant. De aceea temperatura apei trebuie mereu sa fie de aproximativ 25-27 grade Celsius. Acest parametru poate fi mentinut prin folosirea unui incalzitor cu termostat. Cititi cu atentie instructiunile de folosire ale acestuia pentru a nu avea de suferit ulterior animalul sau aparatul. Scaderea temperaturii are ca efect incetinirea metabolismului si a functiilor animalului, care pot duce la grave afectiuni sau chiar moarte. Este un aspect foarte important care nu trebuie ignorat.




Lumina



Trebuie sa fie furnizata de un bec incandescent (UVA sau UVB) fie de la o lampa de birou, fie cele speciale din comert. Este de dorit ca lumina sa bata direct pe portiunea destinata desfatatului la caldura. Lumina ar trebuie sa bata aproximativ 12 ore pe zi deaupra testoasei, iar noaptea sa fie oprita. Aceasta poate fi furnizata si natural daca acvariul este asezat direct in lumina solara, insa trebuie avuta atentie sa nu se supraincalzeasca acvariul, mai ales daca e din sticla sau plexiglas, lucru foarte greu de obtinut. Lumina e esentiala pentru sinteza vitaminei D.



Hrana




Puii de testoasa ar trebui hraniti zilnic, adultii insa doar la 3 zile, asta in functie de cantitatea de hrana oferita. Pot fi hraniti si zilnic insa cu cantitati mai mici, cam cat mananca in 15 minute. Supraalimentarea poate duce la obezitate cu efecte nefaste asupra sanatatii.




Tineretul trebuie sa aiba o dieta preponderent formata din hrana de origine animala. Pe masura ce inainteaza in varsta trece la un regim alimentar omnivor, bazat mai mult pe vegetale. Pe langa formulele de hrana prelucrata din comert care contin toate principiile nutritionale, testoasele pot fi hranite si cu hrana naturala: rame, greieri, carne de pui sau de vita (in special inima de vita), morcovi, dovleac, papadie, cartofi dulci, fructe, toate acestea taiate bucati mici atat cat pot fi ingerate de testoasa, care nu are dinti ci inghite hrana intreaga. De aceea trebuie intotdeauna sa fie hranita in apa, deoarece nu are secretie salivara. Broscutele fac multa mizerie atunci cand mananca de aceea e de preferat sa fie hranite in alt vas, pentru a nu murdarii excesiv apa in care stau mare parte din timp.


Testoasele sunt unele din cele mai vechi specii de animale care s-au adaptat de minune diferitelor conditii de mediu de-a lungul mileniilor. Aici vorbim de cele care traiesc in mediul natural. Insa cele crescute in captivitate trebuie sa faca eforturi mai mari pentru a face fata unor conditii artificiale si indepartate de cele naturale. Dar cu ajutorul nostru pot parcurge aceasta adaptare mai usor si astfel vom avea niste broscute sanatoase si fericite mult timp de acum in colo.

Broasca testoasa cu tample rosii

Broasca testoasa cu tample rosii reprezinta cea mai populara specie de testoasa crescuta ca animal de companie. Originara din America de Nord, este acum raspandita peste tot in lume, datorita comertului cu animale. In continuare vom vorbi despre broasca testoasa asa cum este ea in mediul natural, unde cu siguranta ii este locul. Cunoscand si respectandu-i conditiile de viata si de mediu naturale veti putea totusi sa va faceti fericita si broscuta de acasa.





Descriere



Broasca testoasa cu tample rosii este o specie semi-acvatica de testoasa, de dimensiuni medii. Privind un astfel de exemplar nu e foarte dificil sa ne dam seama de unde ii provine numele "comercial". Stiintific e identificata ca Trachemys scripta elegans regnul Animalia, clasa Reptilia, ordinul Testudines, familia Emydidae, genul Trachemys, specia T. scripta, subspecia elegans. Prefera zonele cu apa curata, calma si calda, fie ele lacuri, mlastini, bazine sau golfuri. Locul trebuie sa fie linistit, iar in apropierea apei sa fie pietre sau locuri unde testoasa poate sa stea la soare. Testoasele prefera sa fie mereu langa apa, exceptie fac momentele in care sunt in cautarea unei alte surse de apa sau cand femelele merg sa depuna ouale in nisip. Apa trebuie sa fie bogata in plante acvatice, care sunt principala sursa de hrana a testoaselor adulte. Tineretul se hraneste cu prada de dimensiuni mici cum ar fi pesti, melci sau insecte ulterior introducand si aportul de plante acvatice.

Aspect fizic

Aceasta specie de testoasa este foarte usor de recunoscut dupa dungile rosii care pornesc de la ochii si se continua pana la urechi, pe care le includ in colorit. Carapacea este bombata si neteda, si are un motiv format din linii verzi si galbene. Plastronul (partea inferioara a invelisului) este neted si plat si prezinta un fundal galben cu model verde inchis, diferit de la individ la individ. Puii au o carapace moale si o culoare verde deschis. Odata cu inaintarea in varsta culoarea devine din ce in ce mai inchisa, ajungand chiar sa nu se mai observe desenul. Pielea prezinta si ea un model de linii verzi si galbene. La nivelul cozii se afla cloaca, care este singurul orificiu care deserveste aparatul urinar, digestiv si reproducator. Falcile lor formate din cheratina reprezinta aparatul bucal cu care incizeaza si rup carnea sau plantele. Nu au dinti pentru a mesteca hrana, insa gatul e foarte flexibil pentru a inghiti si portii mari de mancare. Testoasele trebuie hranite in apa pentru a putea inghitii hrana deoarece nu au secretie salivara. Daca isi procura hrana de pe uscat, atunci o vor trage in apa pentru a o ingurgita.

Dismorfismul sexual

Femelele sunt mai mari ca masculii: 25-30 cm, respectiv 17-23 cm pentru masculi (dimensiunea carapacei masurata din marginea anterioara pana in cea posterioara, fara a tine cont de bombarea ei). Masculii prezinta la membrele anterioare gheare mai mari, folosite in disputele pentru femele sau in timpul imperecherii, pentru a se putea urca pe partenera. De asemenea ei au si o coada mai lunga si mai subtire, cu cloaca situata mai inspre varf.

Maturitatea sexuala este in concordanta cu dimensiunea. Pentru a putea determina sexul e nevoie ca individul sa aiba peste 10cm, asta inseamna 2-4 ani pentru masculi si 3-5 ani pentru femele.

Comportament

Testoasele salbatice reactioneaza rapid la prezenta altor vietuitoare (posibilii pradatori). Spre deosebire de surorile lor mai mari aceste broscute sunt foarte rapide. Cele nascute si crescute doar in captivitate sunt obisnuite cu prezenta omului si raman calme. Nu au auzul foarte dezvoltat in schimb detecteaza si cele mai fine vibratii (principala senzatie dupa care se ghideaza) prin intermediul receptorilor din carapace. Mirosul si vazul sunt si ele foarte dezvoltate. Aceste broscute pot vedea colorat atat in apa cat si pe uscat. In special testoasele crescute in captivitate (deoarece intra mai des in contact cu omul) pot musca foarte puternic, fara a fi neaparat un semn de agresivitate, fie cand sunt hranite (direct din mana), fie daca va apropiati degetul de suprafata apei sau doar in joaca. Daca se simt amenintate nu vor ezita sa se retraga in carapace. Este total contraindicat sa intoarceti o testoasa pe spate, oricat de multa placere v-ar face, pentru ea va fi un efort si un chin sa revina cu picioarele pe pamant.

Avertisment

Broscutele testoase sunt purtatoare de Salmonella, in special cele salbatice. In SUA exista o lege care interzice comercializarea indivizilor sub 10 cm, din cauza miilor de cazuri de imbolnaviri, in special la copii, care bagau mainile nespalate sau chiar testoasa in gura. Desi poarta aceasta bacterie in intestine, testoasa rareori se imbolnaveste. Pentru a preveni imbolnavirea copilului dumneavoastra practicati o igiena buna de fiecare data cand veniti in contact cu testoasa. De asemenea mergeti cu ea la medicul veterinar pentru a determina daca este purtatoarea bacteriei.

Daca va doriti mult o testoasa trebuie sa tineti cont de faptul ca aceasta trebuie sa primeasca o ingrijire optima si ca traieste cateva zeci de ani (asta daca dispune de conditii de viata propice). Niciodata sa nu adoptati o broscuta din salbaticie, decat daca e ranita sau bolnava, altfel ii va fi foarte greu sa se obisnuiasca in captivitate si nu va doriti un animal de companie nefericit. Informati-va la specialisti inainte de a achizitiona una si nu va lasati ghidati doar de ceea ce va spun cunoscutii. Daca va veti respecta animalul si nevoile lui cu siguranta veti pune bazele unei lungi prietenii, de-o viata chiar.

Solutii naturale pentru a scapa de purici!

Puricii sunt o creatie naturii, una inutila am putea spune, insa tot natura ne ofera si solutiile pentru a scapa de ei. In acest articol vom vorbi despre cum putem scapa de acesti paraziti folosind arme...naturale. Fara produse chimice si fara medicamente, care si ele insele dauneaza sanatatii animalului, putem tine totusi puricii la distanta de casa noastra, dar si de animalul de companie.

Deparazitarea animalului

Deoarece catelul sau pisica e principalul posesor de purici in casa trebuie sa incepem eradicarea lor chiar de aici. Iar pentru aceasta exista o multime de solutii:

• baia cu rozmarin: faceti o infuzie din 2 maini de rozmarin proaspat adaugat la 2-4 litri de apa fiarta, lasati sa se raceasca, atat cat sa fie buna de imbaiat. Spalati animalul cu aceasta infuzie; daca conditiile de mediu permit, lasati animalul sa se usuce de la sine.



• lavanda: dupa baie aplicati cateva picaturi de ulei esential de lavanda la baza cozii si pe gatul animalului.



• otet de mere: adaugat in apa de baut a cainelui(1 lingurita) sau diluat intr-un raport de 50/50 se poate pulveriza direct pe blana. Blana va deveni mai acida, iar purecii vor sta departe.



• lamaie: o lamaie taiata in sferturi si acoperita cu apa fiarta se lasa peste noapte. A 2-a zi pulverizati aceasta apa pe blana cainelui sau pisicii, cu grija pentru a nu ajunge in ochii acestora.



• pieptenele: special pentru indepartat puricii, se gaseste in orice pet-shop. Avand dintii foarte desi indeparteaza ouale si insectele adulte. Ideal ar fi sa se foloseasca dupa baie, deoarece baia nu reuseste sa indeparteze si ouale insectelor. Daca veti insista pe fiecare portiune din blana animalului veti reusi sa indepartati o mare parte sau chiar in totalitatea parazitii. Sa aveti mereu la indemana un vas cu apa, pentru a putea curata pieptenele daca se imbacseste cu oua sau purici.



• toaleta: la inceputul sezonului cald tundeti cainele, parul lung e preferat de acesti paraziti deoarece ofera conditiile perfecte de caldura si umiditate pentru a se inmulti.

Deparazitarea locuintei

Daca am gasit paraziti pe animalul de companie e foarte probabil ca deja si casa sa fi fost infestata, atat cu purici adulti cat mai ales cu oua. Iar daca deja pe companionul nostru l-am scapat de aceasta grija, e momentul sa luam cateva masuri pentru a combate parazitii si din interiorul casei:

• spalarea asternuturilor: puricii fiind activi noaptea, e foarte posibil sa se fi strans in patul dumneavoastra unde au gasit sursa de hrana si caldura. Probabil deja au lasat si oua acolo. De aceea e necesar sa spalati toate asternuturile in momentul in care ati inceput deparazitarea generala.



• aspirarea: parazitii sau ouale adapotiti in covor nu vor mai avea nicio sansa daca veti face o aspirare buna. Atentie insa sa folositi saci pentru aspirator de unica folosinta sau sa adaugati in sac o portiune dintr-o zgarda antiparazitara. S-a demonstrat ca aproximativ 96% din adulti pot fi prinsi astfel.



• praf de copt si sare: imprastiate pe covor sau pe pardoseala vor produce deshidratarea parazitilor si a oualor acestora. Lasati astfel peste noapte, iar a 2-a zi aspirati locurile unde ati imprastiat pulberea. Covorul nu trebuie sa se ude deoarece vor aparea pete albe din cauza prafului de copt.



• Diatomit (Diatomaceous Earth): pulberea e obtinuta din scheletul unor plante uniceluare marine fosilizate si este excelenta pentru eradicarea puricilor, deoarece produce deshidratarea acestora. Se aplica in locuinta peste tot, mai ales prin locurile preferate de paraziti. Se poate aplica chiar si in blana animalelor. Efectul insecticid e foarte bun. Din pacate la noi se gaseste mai dificil.



• capcanele pentru purici: sunt formate dintr-un bec incandescent si o hartie/ panou lipicios. Insectele atrase de caldura se vor lipi. Folosite singure capcanele nu sunt foarte eficiente, insa combinate si cu alte metode naturale de eradicare a puricilor pot fi folositoare.



• Nematodele: sunt viermi lati care se hranesc cu larvele puricilor. Sunt cea mai buna solutie pentru a tine curtea si gradina lipsita de paraziti. Din nefericire la noi se gasesc cu dificultate. Insa puteti intreba medicul veterinar despre aceasta solutie, care este foarte eficienta.
  

Daca pretuiti natura si mai ales sanatatea companionului dumneavoastra, atunci cele mai bune metode de a scapa de purici sunt cele naturale. Din cele prezentate mai sus ati putut observa ca exista o multime de solutii naturale si accesibile pentru a tine la distanta parazitii pe toata perioada verii, si nu numai.

Combaterea puricilor!

Puricii pot fi o pacoste pentru animalele de companie, dar si pentru noi daca nu ii eliminam si ii lasam sa se inmulteasca. Odata infestate animalele sufera enorm din cauza mancarimilor, a ranilor date de scarpinat si a anemiei. Ca sa nu mai vorbim de celelalte boli care pot surveni din cauza infestarii cu purici. De aceea trebuie luate masuri urgente de eliminare a lor imediat ce observam ca pisica sau catelul s-a pricopsit cu un astfel de parazit. Cum pe piata sunt o multitudine de antiparazitare, sub diferite forme, mai jos le vom descrie pe fiecare in cateva cuvinte, pentru a stii ce sa alegeti atunci cand va aflati in fata standului cu solutii anti-purici.


Zgarda
Actioneaza pe doua cai (unele branduri): elibereaza o substanta toxica pentru insecta si se absoarbe in tesutul subcutanat al animalului, astfel puricele inceteaza sa mai muste cainele. Efectul lor insecticid e puternic in primele zile de la atasare si mai ales in zonele invecinate, respectic gatul animalului (zona preferata de purici, de altfel). Ulterior in functie de perioada de actiune recomandata de producator, zgarda va tine la distanta insectele doritoare de a va ataca pisica sau cainele. Pot fi achizitionate din orice pet-shop sau chiar supermarket, iar pretul este unul accesibil. Dupa trecerea perioadei de eficacitate zgarda trebuie inlocuita cu una noua.


Pudra
Este unul din cele mai vechi remedii impotriva puricilor, care astazi este folosita tot mai putin, datorita aparitiei altor solutii mult mai eficiente si cu riscuri mai putine. Pudra ucide atat adultii cat si larvele (unele firme). Efectul nu dureaza decat cateva zile, cu cat cainele sau pisica se scutura mai mult imediat dupa aplicare. Pulberea poate fi periculoasa pentru animal daca nu suntem atenti cand o aplicam si poate ajunge in ochii sau sistemul respirator al patrupedului. Avantajele sunt pretul scazut si accesibilitatea.


Spray-ul
Ca si pudra are mai mult valoare istorica, datorita inlocuirii cu alte solutii moderne. Totusi este eficace in infestarile putin abundente, omorand atat adultii cat si larvele (unele). Usor de aplicat, patrunde bine prin blana animalului pana la piele. Efectul dureaza cateva zile, iar tratamentul trebuie repetat des. Din nou atentie sporita cand aplicati sa nu ajunga in ochii sau gura animalului. Totusi au aparut si spray-uri de ultima generatie, cu o eficacitate foarte buna si de lunga durata cum ar fi: Frontline sau cele care contin substante naturale precum linalool sau d-limonene (extracte din coaja de lamaie). Acestea omoara insectele aflate in toate stadiile ciclului de viata.


Cremele
Sunt usor de aplicat, au un grad de acoperire foarte bun si sunt destul de eficiente impotriva puricilor adulti. In functie de firma producatoare au o durata de actiune mai scurta sau mai indelungata. Pe piata romaneasca se gasesc mai greu, asta pentru ca exista alternative mai accesibile si mai eficiente.


Sampoanele

Sunt solutia de prima mana in cazul infestarii puternice cu paraziti, pentru a scapa in mare parte sau chiar in totalitate de ei. Baia cu sampon antiparazitar actioneaza pe doua cai: prin pesticidul continut si prin actiunea apei, puricii murind inecati. Eficacitate mai redusa impotriva oualor. Efectul este de scurta durata astfel ca in continuare va trebui sa folositi alte produse antiparazitare pentru a tine parazitii la distanta sau pentru a continua tratamentul.







Topicele

Sunt solutii de ultima generatie cu cea mai buna eficacitate de pe piata. Acestea se aplica sub forma de picaturi la nivelul greabanului animalului (intre umeri). Substanta activa este depozitata in glandele sebacee din pielea animalului, de unde este continuu eliberata la suprafata.Actioneaza atat asupra adultilor cat si a oualor si larvelor impiedicand eclozarea, respectiv evolutia. Efectul dureaza, in functie de produs, de la 4 la 8 saptamani. Dupa care tratamentul se reia. Se gasesc aproape in orice pet-shop sau supermarket, pretul de cost e mai ridicat fata de celelate antiparazitare, insa merita efortul financiar.


Pastilele
Opresc larvele sa mai iasa din oua, astfel intrerup ciclul de viata al puricilor. Femelele consuma sangele care contine substanta activa, depun ouale care nu mai sunt capabile sa eclozeze. Nu ucid adultii. Insa pentru acest scop pot fi folosite majoritatea celorlalte insecticide care actioneaza predilect pe adulti si mai putin pe oua. Pentru astfel de medicamente e recomandat sa va prezentati al medicul veterinar pentru un dozaj si o administrare corecta.

Dupa ce am discutat despre fiecare forma de prezentare a antiparazitarelor si probabil deja v-ati decis care se preteaza cel mai bine conditiilor dumneavoastra. Insa inainte de aceasta sa mai tineti cont si de urmatoarele aspecte:

• respectati recomandarile producatorilor referitoare la varsta animalelor. Nu folositi produse destinate adultilor la pui, deoarece sunt prea puternice. Tot in cazul puilor respectati varsta minima de la care animalul are voie sa foloseasca produsul respectiv.
  
• respectati specia pentru care este destinat una anumit produs. Nu folositi antiparazitare pentru caini la pisici (mai ales), dar si vice-versa. Fiecare specie are particularitatile sale, de care producatorii au tinut cont, de ce sa nu tineti si dumneavoastra.
  
• respectati dozajul. Mai mult nu inseamna un efect mai bun, ba chiar e daunator animalului.
  
• respectati perioada de actiune recomandata de producator. La finalul acesteia reluati tratamentul pentru a asigura o protectie continua a animalului.
  
• consultati un medic veterinar inainte de a face deparazitarea externa. Dumnealui va stii cel mai bine ce produs este cel mai bun in situatia data, precum si efectele insecticide sau adverse ale fiecaruia. Ulterior informarii veti putea face si dumneavoastra acasa deparazitarea.
  

Este inceput de sezon cald, moment prielnic pentru a incepe lupta impotriva puricilor. Facand primii pasul in aceasta lupta, veti reusi sa o castigati usor, mai ales daca folositi cele mai eficiente arme. Alegeti-le in functie de binele animalului iubit si nu de pret sau ambalaj. Fara purici el va fi un animal fericit intreg sezonul cald.